Dosar nr. 22204/4935 — ÎCCJ, Secția penală, decizia din 23.02.2010 — plângere

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 3 decembrie 2009 pe rolul acestei instanțe, petiționarul A.I. s-a plâns împotriva rezoluției nr. 22204/4935/VIII-1/09 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată împotriva magistraților P.R.A., J.C.M., F.G., D.I., D.M., C.E., M.S., M.E.D., V.A., judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție și C.V.J., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că plângerea nu conține decât susțineri de maximă generalitate, petentul urmărind să-și creeze o cale suplimentară de atac.

Petiționarul a mai arătat că la data de 6 noiembrie 2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a înaintat la Ministerul Public o plângere la Dosarul nr. 22204/4935/VIII-1/09 al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, însă până în prezent nu i s-a comunicat rezoluția adoptată în cauză. Plângerea formulată de petiționarul A.I. este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Verificând însă actele dosarului, se constată că în cauză nu s-a dispus nici una din măsurile prevăzute în articolul sus-menționat, respectiv nu există nici o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau o rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror. Se reține astfel, că în dosar nu există decât rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. Mai mult decât atât, petiționarul nu a așteptat să i se comunice rezoluția procurorului ierarhic superior și s-a adresat direct instanței de judecată, nesocotind astfel dispozițiile art. 278 C. proc.

pen. Ca atare, instanța va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de acesta, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 22204/4935/VIII-1/2009 din 23 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.