ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3743/2009

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Brașov la data de 15 iunie 2009, a cărei soluționare a fost declinată de menționata instanță prin Sentința penală nr. 93 din 14 iulie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul G.A.I. a formulat contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 885/64/2007 al Înaltei Curți. Contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la judecata la instanța de recurs nu a fost citat, neavând astfel cunoștință de proces și, de urmare, nu și-a putut face apărările. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii condamnatului în raport de condițiile prevăzute de art. 391 C. proc.

pen., Curtea constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Contestatorul G.A.I. a fost condamnat prin Decizia penală nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost pus în executare la data de 5 decembrie 2008, condamnatul fiind depus în Penitenciarul C. Așa cum rezultă din Dosarul nr. 885/64/2007 în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 3541 din 4 noiembrie 2008, inculpatul G.A.I. a fost citat pentru termenul din 4 noiembrie 2008 și, conform dovezii de îndeplinire a procedurii, acesta a primit personal citația, semnând procesul verbal.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația în anulare numai atunci când constată că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se depune ori se invocă dovezi care sunt la dosar. Raportând contestația în anulare de față la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Pe de o parte, contestația în anulare a fost formulată de condamnat cu depășirea termenului de 10 zile de la începerea executării, prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen. Condamnatul contestator a fost arestat în executarea pedepsei la data de 5 decembrie 2008, iar contestația a fost formulată la data de 15 iunie 2009. Pe de altă parte, deși motivul invocat - necitarea sa la termenul la care s-a judecat cauza - este prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen., acesta nu are corespondent în realitate, contestatorul așa cum s-a arătat, fiind citat pentru acel termen și semnând personal dovada de primire a citației, aflată la dosar. Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A.I. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 885/64/2007. Obligă contestatorul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.