ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3743/2009

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Brașov la

data de 15 iunie 2009, a cărei soluționare a fost declinată de menționata

instanță prin Sentința penală nr. 93 din 14 iulie 2009 la Înalta Curte de

Casație și Justiție, condamnatul G.A.I. a formulat contestația în anulare

împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 885/64/2007 al Înaltei Curți.

Contestatorul a

invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la

judecata la instanța de recurs nu a fost citat, neavând astfel cunoștință de

proces și, de urmare, nu și-a putut face apărările.

Examinând

admisibilitatea în principiu a cererii condamnatului în raport de condițiile

prevăzute de art. 391 C. proc. pen., Curtea constată că cererea de contestație

în anulare este inadmisibilă.

Contestatorul G.A.I.

a fost condamnat prin Decizia penală nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere, cu aplicarea art. 71

și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Mandatul de executare

a pedepsei închisorii a fost pus în executare la data de 5 decembrie 2008,

condamnatul fiind depus în Penitenciarul C.

Așa cum rezultă din

Dosarul nr. 885/64/2007 în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 3541 din 4

noiembrie 2008, inculpatul G.A.I. a fost citat pentru termenul din 4 noiembrie

2008 și, conform dovezii de îndeplinire a procedurii, acesta a primit personal

citația, semnând procesul verbal.

Potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația în anulare

numai atunci când constată că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege,

că motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în

sprijinul contestației se depune ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Raportând contestația

în anulare de față la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Pe de o parte, contestația

în anulare a fost formulată de condamnat cu depășirea termenului de 10 zile de

la începerea executării, prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.

Condamnatul

contestator a fost arestat în executarea pedepsei la data de 5 decembrie 2008,

iar contestația a fost formulată la data de 15 iunie 2009.

Pe de altă parte,

deși motivul invocat - necitarea sa la termenul la care s-a judecat cauza -

este prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., acesta nu are corespondent în

realitate, contestatorul așa cum s-a arătat, fiind citat pentru acel termen și

semnând personal dovada de primire a citației, aflată la dosar.

Față de cele ce

preced, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul G.A.I. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A.I.

împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 885/64/2007.

Obligă contestatorul

la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2009.