ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7117/2012

Deliberând asupra

recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 144 din 25 februarie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 499/1997, s-a admis

cererea de revizuire formulată de revizuenții T.N. și D.A. împotriva Deciziei

civile nr. 45 din 13 decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în

Dosarul nr. 499/1997, în contradictoriu cu intimații I.S., SC A. și Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci.

S-a desființat

Decizia civilă nr. 45 din 13 decembrie 1991 a Curții de Apel Bacău.

S-a dispus efectuarea

unei expertize tehnice de către un chimist, s-a fixat onorariu provizoriu și

s-a dispus a se face adresă la Biroul pentru Expertize Tehnice; s-a fixat

termen la 24 martie 2004 pentru când urmau a se stabili obiectivele expertizei.

Împotriva deciziei

sus-menționate a promovat cerere de revizuire intimatul I.S., ce a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 717/32/2011.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. A invocat revizuentul

drept „înscrisuri noi” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - Sentința

penală nr. 324 din 17 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul

nr. 400/2004. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 4 C. proc. civ. acesta nu a mai insistat, neinvocând nicio hotărâre a

instanței penale de condamnare pentru o infracțiune privitoare la pricină.

Intimatul T.N. a

depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea, ca nefondată, a cererii de

revizuire.

La termenul din data

de 30 ianuarie 2012, instanța a invocat din oficiu, excepția tardivității

cererii de revizuire, iar pentru respectarea principiului contradictorialității

și a dreptului la apărare s-a acordat părților termen pentru a formula

concluzii pe această excepție.

Prin Decizia nr. 10

din data de 20 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins

cererea de revizuire formulată de petentul I.S., ca tardivă și a obligat

revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 201,55 RON către

intimatul T.N.

Examinând cu

prioritate această excepție prin prisma dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.,

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Momentul de la care

începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5

C. proc. civ. este „ziua în care s-a descoperit înscrisul”, iar rațiunea fixării

acestuia este prezumția că, la data „descoperirii” lui, partea a luat

cunoștință de conținutul acestui înscris, fiind logic ca, numai de la momentul

la care cunoaște cuprinsul înscrisului nou, părții să i se deschidă calea

formulării cererii de revizuire.

În speță, „înscrisul

nou” îl reprezintă Sentința penală nr. 324 din 17 martie 2004 pronunțată de

Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 400/2004.

Referitor la momentul

la care s-a luat la cunoștință de înscrisul nou, acesta a fost indicat de

revizuent la termenul din 30 ianuarie 2012.

Cum termenul de 1

lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. a fost depășit,

urmează a se admite excepția tardivității și pe cale de consecință respinsă

cererea, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei

decizii a exercitat calea de atac a recursului revizuentul I.S., solicitând să

se constate justețea Deciziei nr. 45 din 13 decembrie 1999, care reflectă cu

deplină obiectivitate realitatea, iar dacă Înalta Curte hotărăște trimiterea

dosarului spre rejudecare, solicită să se efectueze următoarele:

- observațiile

revizuentului privind rapoartele C. și G. să fie trimise autorilor acestor

rapoarte și instanța să le pretindă răspuns, într-un anumit interval de timp;

- să se numească unul

sau doi referenți, ingineri chimiști, care să cerceteze rapoartele C. și G.

vizavi de expertiza I. și să stabilească care sunt corecte și care conțin

afirmații mincinoase. În acest scop, să se ia în considerare propunerile

inginerului V.M., profesorului dr. ing. R.I. și a unui inginer chimist de la

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci București.

În motivarea

recursului, revizuentul a arătat că decizia atacată îl nedreptățește și a fost

dată fără o judecată în prealabil, instanța refuzându-i cererea.

În anul 1983,

revizuentul a încheiat contractul de cercetare științifică cu C.C.H. Suceava,

numită ulterior Societatea A. Suceava, al cărui director era d-nul T.N. Tema

acestui contract era: „Cercetări privind posibilități de încleiere a hârtiei de

ambalaj cu ulei de tall” cu termen de predare 31 octombrie 1984.

La data de 31

octombrie 1984, revizuentul a predat intimatului T.N. contractul de cercetare,

iar după o lună acesta a solicitat eliberarea unui brevet fără participarea

petentului I.S., folosind contractul acestuia din urmă.

În anul 1990,

revizuentul s-a adresat justiției pentru a-și recupera brevetul și, după mai

multe etape de judecată, a fost propus ca expert ing. I.T. din București.

Intimatul T. a

solicitat intervenția a doi cunoscuți, G.G. din Suceava și C.L. din Botoșani,

cei doi formulând critici total false și mărturii mincinoase la adresa

raportului d-lui I., ceea ce se poate constata ușor prin citirea celor trei

rapoarte de expertiză.

Pe baza rapoartelor

celor doi, fără a se verifica corectitudinea acestora, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Suceava a emis Ordonanța nr. 1091/P/2002 din 21 octombrie 2003, iar

Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a emis la data de 25 noiembrie 2003,

Ordonanța nr. 1883/II/2003, prin care se afirmă că expertiza d-nului I. conține

date eronate și concluzii false. Petentului nu i s-a cerut părerea.

În baza celor două

ordonanțe, intimatul T. a obținut Decizia civilă nr. 144 din 25 februarie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care se desființează Decizia nr. 45

din 13 decembrie 1999, care reflectă adevărul.

Hotărârea de

revizuire solicitată de d-nul T. și de desființare a Deciziei nr. 45 din 13

decembrie 1999, au fost formulate și date înainte de finalizarea definitivă a

dosarului penal ce privea pe experții C. și G.

Petentul s-a adresat Curții

de Apel Bacău prin plângerea din data de 9 noiembrie 2011, solicitând

revizuirea procesului din Dosarul nr. 499/1997 existent la Judecătoria Suceava.

Revizuentului i s-a cerut să se limiteze la revizuirea Deciziei nr. 144 din 25

februarie 2004, menționată în prezentul recurs.

Față de excepția

tardivității, revizuentul a arătat instanței că acțiunea pentru revendicarea

dreptului de autor este imprescriptibilă, în temeiul Legii nr. 8/1996, care la

Capitolul V prevede durata protecției dreptului de autor. Concomitent,

revizuentul a prezentat și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, care

la art. 6 prevede dreptul de a avea un proces echitabil.

Revizuentul arată că

nu înțelege de ce instanța i-a respins cererea de a numi doi ingineri chimiști

care să verifice obiectivitatea rapoartelor C. și G., iar cei doi experți să

răspundă observațiilor formulate de petent în referatul anexat cererii din 9

noiembrie 2011.

Prin decizia

recurată, instanța nu a respectat Legea nr. 8/1996 și nici Hotărârea Curții Europene

a Drepturilor Omului privind dreptul la o judecată echitabilă. Instanța nu a

luat în considerare niciun document anexat plângerii, care atestă că d-nul T.

nu a lucrat niciodată cu ulei de tall. În toată perioada desfășurării

procesului, d-nul T. nu a adus nicio dovadă prin care să convingă că a

contribuit cu ceva la elaborarea brevetului din 29 mai 1986.

La termenul de

judecată din data de 20 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat nulitatea

recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va

analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de

recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, recurentul

nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care își întemeiază

recursul și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar

susținerile recurentului-revizuent nu sunt structurate din punct de vedere

juridic.

Astfel, recurentul-revizuent

I.S. a formulat critici care privesc fondul cauzei, când decizia atacată a fost

pronunțată în baza unei excepții, respectiv cea a tardivității formulării

cererii de revizuire. Or, criticile recurentului nu vizează motivarea reținută

de Curtea de Apel Bacău în decizia pronunțată.

Așadar, recurentul nu

s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a

motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât

recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu

într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal

sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și

care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte

va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent va fi

obligat către intimatul T.N. la plata sumei de 65 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE'

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuentul I.S. împotriva Deciziei nr. 10 din data de 20 februarie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă recurentul la

plata sumei de 65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul T.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS