ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1643/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1643/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9

aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sub nr.

1335/90/2010, reclamanta SC M.C. SRL Băile Olănești a chemat în judecată pe

pârâta SC E.A. SA București, solicitând obligarea sa la finalizarea dosarului

de daună nr. a/2009, stabilirea cuantumului despăgubirilor și la plata sumei de

285.203,06 RON despăgubiri, ca urmare a producerii riscului asigurat.

Ulterior, reclamanta

și-a precizat cererea susținând că solicită doar obligarea pârâtei la plata

sumei de 285.203,06 RON, despăgubiri rezultate ca urmare a producerii riscului

asigurat.

Prin încheierea din

ședință din 17 februarie 2011, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a

dispus suspendarea judecății cauzei și trimiterea dosarului în arhiva instanței

până la achitarea integrală a taxei de timbru în cuantum de 6.963 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamanta, soluționat prin Decizia nr. 945/R-Com

din 13 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în sensul admiterii

recursului și casării încheierea cu trimiterea cauzei pentru continuarea

judecății, reținând în esență că, în mod greșit instanța nu a pus în discuție

excepția anulării cererii ca netimbrate.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sub nr.

1335/90/2010*.

Prin Sentința nr. 607

din 23 februarie 2012, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis cererea

formulată de reclamanta SC M.C. SRL și a obligat pârâtă în favoarea acesteia la

plata sumei de 285.203 RON, despăgubiri civile, respingând excepțiile formulate

de pârâtă prin întâmpinare.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta

contractul de asigurare nr. a/2009, asigurându-și bunul, clădire, spațiu de

producție situat în Băile Olănești, str. T.V., județul Vâlcea, contra

incendiului, iar riscul asigurat s-a produs la data de 28 august 2009, așa cum

rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de Poliția

orașului Băile Olănești și I.S.U. Vâlcea.

Tribunalul a reținut că

producerea riscului asigurat, respectiv incendiul din data de 28 august 2009

obligă asigurătorul, pârâta în cauză, să plătească asiguratului, despăgubiri,

iar apărările pârâtei nu pot fi primite, atâta timp cât contractul de asigurare

este în vigoare.

Că prin adresa nr.

31.949/2009, însăși pârâta preciza că reclamanta avea autorizație PSI, contrar

susținerilor din întâmpinarea de la dosar.

Apreciind contractul

de asigurare ca fiind valabil încheiat, cu respectarea normelor legale în

vigoare și că nu există motive de nulitate a acestuia, tribunalul a respins

excepția nulității contractului de asigurare și a reținut că producerea

riscului asigurat, respectiv a incendiului din data de 28 august 2009, în

condițiile în care asiguratul deținea autorizație PSI, fapt recunoscut de

pârâta însăși prin adresa nr. 31.949/2009, obligă asigurătorul, pârâta în

cauză, să plătească asiguratului, despăgubiri, înlăturând apărările pârâtei ca

neîntemeiate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și solicitând în principal, anularea hotărârii atacate, cu

aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ. și rejudecarea cauzei pe fond, iar

în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin Decizia civilă

nr. 39/A din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal respinge, învestită cu soluționarea căii

ordinare de atac, a respins ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC E.A. SA

București împotriva Sentinței nr. 607 din 23 februarie 2012 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1335/90/2010* în

contradictoriu cu reclamanta SC M.C. SRL Băile Olănești.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de prim control a reținut, în esență, ca fiind justă

și temeinică soluția tribunalului, fiind consecința unei analize realizate în

concret, riguros și judicios a probatoriului administrat, în raport de care a

stabilit situația de fapt, la care a aplicat corect normele legale incidente.

Împotriva Deciziei

civile nr. 39/A din 6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat

recurs pârâta SC E.A. SA București, criticând-o din perspectiva motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului, în principal, cu casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probelor

necesare, în scopul dezlegării corecte a fondului pricinii, conform art. 313

alin. (3) C. proc. civ. și, în subsidiar cu modificarea deciziei atacate, în

sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe, în sensul

respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.

În memoriul de

recurs, circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., pârâta a criticat decizia atacată pentru nesocotirea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv pentru încălcarea principiilor dreptului de apărare și rolului

activ al instanței, prin respingerea cererii de suplimentare a probatoriilor

formulate în condițiile art. 292 coroborat cu art. 295 C. proc. civ.

În acest sens, a

susținut că, pentru dezlegarea corectă a fondului cauzei, având în vedere

caracterul devolutiv al apelului, se impunea admiterea cererii de probatorii

constând în: înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiză tehnică în

specialitatea pirotehnie, precum și o expertiză tehnică în specialitatea

construcții civile și evaluări prin care se tindea la stabilirea, în concret, a

cauzelor care au determinat apariția evenimentului asigurat, dacă reclamanta

deținea toate avizele, aprobările și autorizațiile impuse de legislația în

vigoare pentru desfășurarea activităților industriale în bunul asigurat; a

valorii de circulație a bunului asigurat la data producerii incendiului, urmând

a fi fost avute în vedere de expert toate documentele doveditoare ale

realizării/modernizării investiției, precum și valoarea prejudiciului suferit

de reclamantă în raport de proporția în care bunul a fost afectat de incendiu.

Subsumat aceluiași

motiv de nelegalitate, pârâta a criticat hotărârea instanței de apel pentru

soluția de respingere și fundamentarea acesteia relativ la critica formulată

referitor la nulitatea sentinței tribunalului pentru nepunerea în discuția

contradictorie a părților și nemotivarea respingerii excepțiilor invocate prin

întâmpinare.

Sub acest aspect,

pârâta a arătat că, deși instanța de control a reținut în considerentele

hotărârii pronunțate că tribunalul nu a motivat soluția de respingere a

excepțiilor netimbrării și prematurității cererii de chemare în judecată,

invocate de pârâtă prin întâmpinare, a apreciat ca nu constituie cauză de

nulitate a hotărârii atacate, cenzura sa fiind de natură să suplinească această

lipsă, ignorând faptul că prejudiciază partea de un grad de jurisdicție.

Subsumat motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., SC E.A. SA București a

arătat că, în mod greșit, instanța de apel, în motivarea soluției de respingere

a excepției nulității contractului de asigurare nr. a/2009 a considerat că

odată ce pârâta a acceptat încheierea contractului, nu mai poate invoca

neregularități cu privire la caracteristicile construcției, modul de

desfășurare a activității în spațiul constituind bunul asigurat, măsurile ce

trebuiau luate de reclamantă pentru prevenirea incendiului.

Prin această

apreciere, pârâta susține că se încalcă voința părților la momentul încheierii

contractului, astfel cum rezultă din clauzele convenite, în care s-a stipulat

că acordarea primei de asigurare se face în condițiile respectării unor

obligații asumate de către asigurat. În opinia sa, a se accepta o altă interpretare

a actului juridic dedus judecății, ar avea semnificația încălcării principiul

principiului forței obligatorii a contractelor înscris în art. 969 alin. (1) C.

civ.

De asemenea, pârâta a

susținut că, instanța de apel făcut o interpretare greșită a prevederilor

contractuale, potrivit cărora în caz de incendiu al clădirii se aplică o

franșiză de 5% din valoarea asigurată, iar în caz de incendiu al conținutului

clădirii, se aplică o franșiză de 10% din valoarea asigurată, astfel încât,

valoarea daunei stabilite prin raportul de expertiză ar fi trebuit diminuată cu

valoarea celor două franșize.

Referitor la motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susținut că

instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu aplicarea greșită a art. 948

și art. 960 C. civ., norme ce reglementează cauzele de viciere a

consimțământului, atât sub forma erorii obstacol, cât și sub forma dolului,

respectiv a manoperelor dolozive utilizate de reclamanta-asigurat în scopul

inducerii în eroare a pârâtei cu privire la caracteristicile bunului asigurat,

în raport de faptul că, asiguratul a prezentat alte caracteristici ale

imobilului, tocmai pentru a determina pârâta la asumarea obligațiilor de

despăgubire la momentului producerii cazului asigurat, cât și în scopul

stabilirii unui nivel maxim al despăgubirii.

Un alt aspect al

motivului de nelegalitate invocat de pârâtă, rezidă în aplicarea greșită a

prevederilor art. 954 și art. 960 C. civ. de către instanța de apel, prin

ignorarea caracterului determinant al cunoașterii bunului asigurat pentru

evaluarea riscului și calcularea primei de asigurare, care în opinia sa, ar fi

fost cu totul alta dacă asigurătorul ar fi cunoscut riscul real de incendiu și

discrepanța evidentă dintre cele declarate de asigurat și realitatea

caracteristicilor bunului asigurat, împrejurări ce se circumscriu intenției de

viciere a consimțământului pârâtei de natură să atragă nulitatea contractului

încheiat cu nerespectarea acestor prevederi.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul

în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea

legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări, se constată că pârâta în memoriu de recurs a indicat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând și

structurând criticile formulate subsumat acestora.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304

pct. 5 C. proc. civ., recursul este admisibil atunci când hotărârea atacată a

fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) din același cod.

Înalta Curte reține

că prin sintagma neobservarea formelor legale, legiuitorul nu a vizat doar cerințele

privind forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile prevăzute

pentru derularea procesului civil, inclusiv administrarea tuturor probelor

necesare în vederea respectării dreptului la apărare și soluționării corecte a

cauzei deduse judecății, în caz contrar, producându-se părții o vătămare, în

sensul îngrădirii accesului la un proces echitabil avut în vedere de C.E.D.O.

În speță, se constată

că, într-adevăr prin respingerea cererii formulate de pârâtă în fața instanței

de apel privind suplimentarea probatoriilor administrate în fața primei

instanțe, s-a încălcat dreptul la apărare al acesteia, precum și cel al rolului

activ al instanței, care în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac cu

care a fost învestită și prerogativelor deținute în baza art. 129 alin. ultim

C. proc. civ., trebuia să facă toate demersurile în vederea aflării adevărului

în cauză.

Astfel, motivarea

instanței de control, în sensul că se tinde la tergiversarea cauzei, nu este de

natură să justifice înlăturarea administrării unor probatorii prin care se

urmărea stabilirea situației de fapt având ca finalitate dezlegarea fondului

cauzei.

Similară este

situația și în ceea ce privește critica dezvoltată referitoare la soluția și

argumentele instanței de apel asupra nemotivării de către prima instanță a

soluției de respingere a excepțiilor invocate de către pârâtă prin întâmpinare.

Motivarea respingerii

excepțiilor făcută de instanța de apel, nu poate suplini absența motivării

primei instanțe învestită cu soluționarea acestora, instanța de control fiind

chemată doar să cenzureze soluția tribunalului, nu să se substituie acestuia.

Lipsa argumentelor

care au format convingerea primei instanțe, nu permite, în concret, instanței

de control să realizeze verificarea temeiniciei și legalității hotărârii

împotriva căreia s-a exercitat calea de atac și a susține contrariul are

semnificația lipsirii părții de un grad de jurisdicție.

Având în vedere

argumentele anterior expuse, pentru care Înalta Curte reține ca fiind fondate

criticile formulate de pârâtă subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care atrage potrivit art. 312 alin. (1) teza a

II-a casarea hotărârii atacate, instanța de recurs nu va mai analiza restul

criticilor formulate, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de apel,

ulterior reanalizării cauzei din perspectiva deciziei de casare.

Pentru toate

argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2), (3) și

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta

SC E.A. SA București împotriva Deciziei civile nr. 39/A din 6 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauze spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC E.A. SA București împotriva Deciziei civile nr. 39/A din

6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS