ÎCCJ, Secția I civilă

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras Severin împotriva deciziei din data de 29 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. La apelul nominal se prezintă consilier juridic T.F. pentru recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras Severin, lipsind intimatul reclamant R.O. Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul asistent face referatul cauzei și arată că dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin încheierea nr. 1239 din 26 martie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare secției I-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, se referă că intimatul reclamant R.O. a depus întâmpinare, comunicată recurentului pârât la data de 15 aprilie 2013, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, din oficiu, având în vedere obiectul litigiului - acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009 - pune în discuție excepția necompetenței funcționale a secției I-a civilă în soluționarea cauzei, în raport de cele statuate prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 22 septembrie 2011, respectiv prin Anexa I la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 și trimiterea cauzei spre competență soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Consilier juridic T.F. solicită trimiterea cauzei spre competență soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerând că acest incident procedural este generat de o împrejurare obiectivă de care este necesar a se ține cont.

Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de trimitere a cauzei, spre competentă soluționare, secției a II-a civile. Înalta Curte rămâne în pronunțare asupra legalei învestiri a secției I-a civile cu soluționarea recursului. Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (care, prin raportare și la dispozițiile Codicelui de comerț din 1887, reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare condiții, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de comerț, au fost recalificate ca fiind litigii civile.

Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile". Reorganizarea a vizat și secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca secția I civilă și secția a II-a civilă". Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/ 2012. Aceleași norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.

În lipsa unor norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători. În aplicarea dispozițiilor legale menționate Colegiul de conducere al Î.C.C.J., prin hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011 și respectiv nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, în competența cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 și hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție . Potrivit Anexei 1 a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a II- a civilă), în cadrul secției I-a civilă funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia exproprierii și în materia revendicării, precum și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției a II- a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme. Or, în speță, se constată că obiectul cauzei, respectiv „acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009", se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției a II-a civile, identificate în Anexa I a hotărârii menționate sub denumirea recursuri formulate în materia Legii nr. 221/2009.

În atare situație, competența funcțională de soluționare a recursului revine secției a II-a civile, pe rolul căreia cauza a și fost înregistrată inițial, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secției a II-a civile este specializat să judece cauza în concordanță cu prevederile Anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I-a civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

ÎNALTA CURTE

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras - Severin împotriva deciziei nr. 105 din data de 29 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă și o trimite, spre competentă soluționare, secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013.