ÎCCJ, Secția I civilă

S-a luat în examinare recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras Severin împotriva deciziei din

data de 29 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

La apelul nominal se prezintă

consilier juridic T.F. pentru recurentul pârât Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras

Severin, lipsind intimatul reclamant R.O.

Ministerul Public a fost reprezentat

de procuror L.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procedura de citare este legal

îndeplinită.

Magistratul asistent face referatul

cauzei și arată că dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul secției a II-a

civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin încheierea nr. 1239

din 26 martie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia

spre competentă soluționare secției I-a civilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

De asemenea, se referă că intimatul reclamant

R.O. a depus întâmpinare, comunicată recurentului pârât la data de 15 aprilie 2013,

prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin. (2) C.

proc. civ.

Înalta Curte, din oficiu, având în vedere

obiectul litigiului - acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009 - pune

în discuție excepția necompetenței funcționale a secției I-a civilă în soluționarea

cauzei, în raport de cele statuate prin Anexa

I

la Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 10 din 22 septembrie 2011, respectiv prin Anexa

I

la Hotărârea Colegiului de conducere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 și trimiterea

cauzei spre competență soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Consilier juridic T.F. solicită trimiterea

cauzei spre competență soluționare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, considerând că acest incident procedural este generat de o împrejurare

obiectivă de care este necesar a se ține cont.

Reprezentantul Ministerului Public formulează

concluzii de trimitere a cauzei, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

Înalta Curte rămâne în pronunțare asupra

legalei învestiri a secției I-a civile cu soluționarea recursului.

Deliberând, conform art. 256 alin. (1)

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ. (care, prin raportare și la dispozițiile Codicelui de comerț din 1887,

reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor

judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230

lit. c) din Legea nr. 71/2011.

În atare condiții, în lipsa unor norme

tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie

2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor

judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de

comerț, au fost recalificate ca fiind litigii civile.

Din punctul de vedere al normelor de organizare

judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând

cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale

tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora

cu secțiile civile".

Reorganizarea a vizat și secțiile

Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 224 alin. (1) din lege statuând

în sensul că „secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca secția

I

civilă și secția a II-a civilă".

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de

contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite,

cu competență proprie.

Normele de organizare judecătorească au

prevăzut că secțiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau

de calitatea părților art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) și art. 37 alin. (1)

din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii

nr. 71/2011 și ale Legii nr. 76/ 2012.

Aceleași norme de drept au statuat, totodată,

cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de

numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru

soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau

naturii acestora, nu și în considerarea calității părților litigante.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze

în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre

secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență

proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între

competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate

Colegiul de conducere al Î.C.C.J., prin hotărârile nr. 10 din 22 septembrie 2011

și respectiv nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor

două secții civile ale instanței, în competența cărora intră, ca regulă, judecata

tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de

stadiul procesual, fond sau recurs.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 și

hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție .

Potrivit Anexei 1

a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011,

modificată în parte prin Anexa 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului

de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție (anexe care cuprind regulile

de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I-a civilă și secția a

II-

a civilă), în cadrul secției I-a civilă

funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia exproprierii și în materia

revendicării, precum și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie

2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit

că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția

celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției

a

II-

a civilă,

având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele

de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme.

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei,

respectiv „acordare daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009", se circumscrie

competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției

a II-a civile, identificate în Anexa

I

a

hotărârii menționate sub denumirea recursuri formulate în materia Legii nr. 221/2009.

În atare situație, competența funcțională

de soluționare a recursului revine secției a II-a civile, pe rolul căreia cauza

a și fost înregistrată inițial, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22

septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele arătate,

completul de judecată al secției a II-a civile este specializat să judece cauza

în concordanță cu prevederile Anexei la hotărârea nr. 10/2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de

pe rolul secției I-a civilă și trimis, spre competentă soluționare, secției a

II-a civile.

ÎNALTA CURTE

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras - Severin împotriva deciziei

nr. 105 din data de 29 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția

I

civilă și o trimite, spre competentă soluționare,

secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2013.