ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 103 din 5 aprilie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului W.A.K.

împotriva Sentinței penale nr. 901 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a fost desființată în parte sentința penală și

a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani la 10 ani

închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și 76 lit. a) C. pen.

Au fost aplicate

disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a fost înlăturată

aplicarea dispozițiilor art. 117 C. pen., privind expulzarea inculpatului după

executarea pedepsei.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale, inclusiv cea a obligării de a nu

părăsi țara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 901 din 21 decembrie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea disp. art. 74

lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

W.A.K., zis „H.”, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul disp. art.

71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

65 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art.

350 C. proc. pen., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată

față de inculpat până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul disp. art.

88 C. pen., a fost computată durata reținerii de 24 de ore din data de 7 iulie

2010.

În temeiul disp. art.

17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 550

RON provenită din vânzarea drogurilor, în vederea revenirii acesteia în

fondurile speciale ale M.I.

În temeiul disp. art.

17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 2,32

grame de heroină, de la inculpatul W.A.K.

În temeiul disp. art.

117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art.

191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

La data de 12 august

2010, în jurul orei 11:30, investigatorii sub acoperire cu numele de cod

„P.M." și „I.I.", împreună cu colaboratorul acestora, având nume de

cod „M.M.", s-au deplasat în zona Academiei Militare, în apropierea căreia

locuiește învinuitul B.M., unde colaboratorul s-a întâlnit cu o persoană de sex

bărbătesc, cunoscută sub porecla „C.", neidentificată până în prezent.

Acesta din urmă și

colaboratorul „M.M.", în continuare, s-au deplasat cu un autoturism spre

Policlinica L., situată în cartierul Drumul Taberei, sector 6, unde s-au

întâlnit cu un alt bărbat, cunoscut sub apelativele „L.A." sau „G.".

Cei trei au rămas în

zonă și după o perioadă de timp, către aceștia a venit inculpatul W.A.K.

După o scurtă

discuție, inculpatul, însoțit de „C." și de „L.A.", au plecat în

cartierul Ferentari, pentru ca cel dintâi să procure heroină, timp în care

colaboratorul „M.M." a stat împreună cu investigatorii sub acoperire.

Ulterior, inculpatul

și însoțitorii săi au revenit în zona în care erau așteptați de către

colaboratorul „M.M.", acesta din urmă, împreună cu inculpatul și cu „C."

intrând, apoi, în apartamentul nr. 30 din blocul X, scara 1, unde se mai afla o

persoană de sex bărbătesc, identificată în persoana martorului C.C.,

proprietarul respectivului imobil.

Inculpatul W.A.K.,

colaboratorul și persoana cunoscută sub porecla „C." au urcat împreună în

liftul blocului, iar inculpatul a coborât la etajul 5, lăsându-i pe însoțitorii

săi să meargă spre apartamentul martorului C.C., unde, la scurt timp, a venit

și inculpatul.

În respectivul

context, inculpatul și-a administrat heroină și, totodată a vândut

colaboratorului „M.M." cantitatea de 2,41 grame heroină, pentru suma de

550 RON.

Substanța primită de

colaborator de la inculpatul W.A.K., în împrejurările mai sus descrise, a fost

predată celor doi investigatori, aceștia, la rândul lor, trimițând-o spre

analiză la laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române.

În urma finalizării

analizei substanței în cauză, a rezultat că aceasta a reprezentat, potrivit

Raportului de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009 al

Inspectoratului General al Poliției Române, Laboratorul Central de Analiză și

Profil al Drogurilor, cantitatea de 2,41 grame heroină (diacetilmorfină), care

face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul

W.A.K. nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată,

vinovăția acestuia a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul

urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Atât la urmărirea penală, cât

și la instanță, inculpatul a declarat că este doar consumator de droguri din

anul 2009, dar nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane. Inculpatul a

precizat la instanță că, în cursul verii 2009, s-a aflat în apartamentul unui

vecin unde a consumat heroină pe care a cumpărat-o de la o persoană

necunoscută, prin intermediul colaboratorului sub acoperire.

Referitor la viciul

pe care-l dobândise în anul 2009, inculpatul a declarat că obișnuia să meargă

des în Cartierul Ferentari, pentru a-și procura drogurile necesare consumului,

împreună cu alte trei persoane de sex masculin respectiv, C.A., G. și L.A.,

după care le consumau împreună. Inculpatul nu și-a explicat de ce colaboratorul

sub acoperire a declarat că a cumpărat cantitatea de 2,43 grame heroină de la

el și, deși i-a cunoscut pe martorii C.R.D. și C.C., nu le-a furnizat niciodată

droguri.

În finalul

declarației, inculpatul a mai declarat că a mai fost condamnat în România, în

urmă cu 14 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Din declarația

martorului sub acoperire P.M. a rezultat că, la data de 12 august 2009, a

asistat la o tranzacție ce avea ca obiect o cantitate de heroină, tranzacție ce

a avut loc între colaboratorul sub acoperire M.M. și inculpatul W.A.K. Astfel,

conform declarației martorului, cei doi s-au întâlnit în apropierea centrului

medical L. și au discutat cu privire la tranzacția ce urma să aibă loc, iar

colaboratorul i-a plătit inculpatului suma de 750 RON în schimbul heroinei.

Martorul a mai declarat că nu cunoaște dacă în momentul în care a venit la

întâlnirea cu colaboratorul inculpatul avea heroina asupra lui, însă a observat

că inculpatul a părăsit zona respectivă, după care acesta l-a sunat pe

colaborator și au stabilit să se întâlnească în zona Drumul Taberei. În acest

scop, colaboratorul a plecat pentru a se întâlni cu inculpatul în Drumul

Taberei, a intrat în blocul X, unde a avut loc tranzacția, după care i-a predat

investigatorului o punguliță și restul de 200 RON, restul de 500 RON rămânând

la inculpat în schimbul cantității vândute.

În finalul

declarației, investigatorul a precizat că aceasta a fost singura tranzacție la

care a participat și pe care a supravegheat-o.

Din declarația

martorului C.C. a rezultat că-l cunoaște pe inculpat de aproximativ 3 - 4 ani,

fiind vecin de bloc cu acesta și obișnuiau să fumeze împreună țigări ce

conțineau substanțe interzise. Martorul a mai precizat în declarația dată că,

în vara anului 2009, inculpatul, o persoană cu porecla C. și un alt bărbat

blond ce purta barbă au venit la domiciliul său sub pretextul că doresc să-i

vândă un scuter și a observat când aceștia au împărțit conținutul unei pungi,

ce conținea substanțe interzise.

Martorul a mai

precizat că a observat când inculpatul și-a injectat din substanța din pachet

și, întrucât și acele persoane au dorit să facă același lucru în locuința sa,

le-a invitat să părăsească apartamentul.

Din comportamentul

celor 3 persoane care veniseră în locuința sa, martorul și-a dat seama că

vânzarea scuterului era doar un pretext, pentru că în realitate aceștia doreau

să împartă cantitatea de droguri conținută de pachetul respectiv.

Din declarațiile date

de martorul sub acoperire M.M., atât în faza de urmărire penală și a cercetării

judecătorești a rezultat că-l cunoaște pe inculpat ca fiind o persoană care se

ocupa cu traficul de droguri, iar la data de 12 august 2009, sub supravegherea

investigatorilor, a cumpărat de la inculpat o cantitate de heroină în schimbul

sumei de 550 RON.

În vederea realizării

tranzacției, colaboratorul a luat legătura cu o persoană pe care a cunoscut-o

sub porecla de C., căreia i-a dat suma de 550 RON în vederea cumpărării

cantității de 5 grame heroină, la care C. trebuia să mai adauge suma de 200 RON

în vederea întregirii sumei ce a reprezentat contravaloarea acestei cantități.

Astfel, martorul M.M.

împreună cu numitul C. l-a așteptat pe inculpatul W.A.K., C. fiind un mijloc de

legătură între el și inculpat. La solicitarea sa, inculpatul a coborât din bloc

și toți trei au discutat despre cumpărarea cantității de 5 grame heroină,

rămânând ca această persoană, pe care a cunoscut-o sub numele de C., să pună

diferența de 200 RON pentru a-i plăti inculpatului pentru întreaga cantitate,

suma de 750 RON. După aceste discuții, inculpatul a luat un taxi și s-a întors

după aproximativ o jumătate de oră și toți trei s-au dus într-un apartament,

vecin cu al inculpatului unde acesta a împărțit marfa, martorului revenindu-i o

cantitate mai mare pentru să plătise o sumă corespunzătoare, iar numitului C. o

bilă ce conținea o cantitate mai mică.

În finalul

declarației, martorul a mai învederat că a mai cumpărat și altă dată droguri de

la inculpat, însă în cantități mici.

Referitor la martorul

C.R.D., instanța a făcut aplicarea disp. art. 327 C. proc. pen., întrucât din

procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul îndeplinirii

mandatului de aducere a rezultat că acesta este plecat de la domiciliu și nu se

cunoaște locul unde ar fi putut fi găsit, tribunalul urmând să ia în

considerare declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale, întrucât s-a

coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Conform declarației

dată de acesta în cursul urmăririi penale, este consumator de heroină din anul

2001, iar în cursul anului 2009 consuma aproximativ 3 - 4 doze pe zi, pe care

și le procura de la numiții „H.” (inculpatul W.A.K.) și „C.B.” cu aproximativ

30 RON/doză.

Referitor la

inculpatul W.A.K., martorul a declarat că-l cunoaște din anul 2004, întrucât au

locuit în apropiere și au obișnuit să frecventeze aceleași anturaje și de la

cunoștințe a aflat că „H.” a vândut heroină și a cumpărat de la acesta încă din

anul 2004.

Martorul a mai

precizat că inculpatul vindea heroină cu intermitențe, în sensul că vindea 3 -

4 luni, după care, alte câteva luni nu mai vindea heroină.

Tot în declarația

dată de martor în cursul urmăririi penale l-a descris pe inculpat, pe care l-a

cunoscut sub porecla de „H.” ca fiind o persoană cu constituție astenică,

brunet, de aproximativ 1.70 m înălțime și de cetățenie pakistaneză.

Probele mai sus analizate

s-au coroborat și cu Raportul de constatare tehnico-științifică din 14 august

2009 al I.G.P.R., conform căruia „proba înaintată în cauză privind cumpărările

autorizate efectuate la data de 12 august 2009 de la „H.” a fost constituită

din 2,41 grame pulbere care a conținut heroină.”

A concluzionat

instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului W.A.K. - constând în aceea

că, la data de 12 august 2009, a vândut colaboratorului „M.M." cantitatea

de 2,41 grame heroină (conform Raportului de constatare tehnico-științifică din

14 august 2009 al Inspectoratului General al Poliției Române, Laboratorul

Central de Analiză și Profil al Drogurilor), pentru suma de 550 RON - a

constituit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru infracțiunea

săvârșită, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu

executare în regim de detenție la individualizarea căreia au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv pericolul

social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, cantitatea de droguri

traficată, dar și circumstanțele personale ale acestuia.

Deși inculpatul a mai

fost condamnat prin Sentința penală nr. 7 din 28 ianuarie 1998 pentru

infracțiunea prev de art. 312 C. pen., fiind arestat la 7 decembrie 1996 și

eliberat la 7 martie 2000, tribunalul a constatat că pentru această condamnare

s-a împlinit termenul de reabilitare. Reținând aspectul că inculpatul are o

familie organizată, iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat la toate

termenele de judecată, tribunalul a apreciat că scopul educativ-preventiv al

pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de

lege, prin reținerea dispoz. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpatul W.A.K., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Ministerul Public a

criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, respectiv, reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74

lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,

împrejurare ce a condus la aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, sub

minimul de 10 ani.

Inculpatul W.A.K. a

criticat hotărârea instanței de fond - în principal - sub aspectul greșitei

condamnări, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar,

sub aspectul greșitei individualizări în cuantum și modalitate de executare.

Totodată, a solicitat înlăturarea măsurii expulzării, având în vedere că

inculpatul se află în România de 22 ani, are o familie întemeiată, o soție cu

cetățenie română.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și probele noi

administrate în calea de atac, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.

371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale

cauzei, Curtea a constatat că atât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, cât și cel al inculpatului W.A.K. au fost fondate, în limitele și

pentru considerentele ce au fost expuse:

Astfel, s-a constatat

că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, căreia i-a dat o

încadrare juridică corespunzătoare, stabilind totodată și vinovăția

inculpatului cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, s-a constatat că vinovăția inculpatului

a fost pe deplin dovedită, rezultând cu certitudine și fără echivoc că, la data

de 12 august 2009, inculpatul W.A.K. a vândut colaboratorului M.M. cantitatea

de 2,41 grame heroină pentru suma de 550 RON.

Situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza unui amplu material

probator administrat în cauză - în ambele faze ale procesului penal - drept

pentru care solicitarea inculpatului de achitare nu a fost bazată pe probe care

să le înfrângă pe cele deja reținute și, mai mult, ea (achitarea) a apărut ca

fiind formală, atâta timp cât, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în

cuantum și modalitate, fiind fără sens ca odată ce s-a considerat nevinovat, cu

toate acestea, să fi solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.

Cu privire la apelul

Ministerului Public, Curtea a reținut că acesta a fost întemeiat, întrucât

reținerea circumstanțelor atenuante trebuie să fie motivată, iar în cauza de

față - din actele dosarului - nu a rezultat împrejurările care au condus

instanța de fond la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la lit. a) și

c) ale art. 74 C. pen.

Astfel, inculpatul nu

a avut anterior comiterii faptei un comportament ireproșabil, deoarece chiar

dacă pentru condamnarea suferită a intervenit reabilitarea, s-a constatat că în

prezent inculpatul săvârșește o infracțiune de aceeași natură cu cea pentru

care a fost condamnat cu 12 ani în urmă (4 ani în temeiul art. 312 C. pen.). În

plus, din fișa de cazier judiciar a rezultat că W.A.K. a mai suferit o

condamnare, în anul 1996, pentru favorizarea infractorului.

Pe de altă parte,

nici în ceea ce privește comportamentul inculpatului după comiterea faptei nu

s-au putut reține elemente favorabile, întrucât acesta s-a prevalat, într-o

primă fază a urmăririi penale, de dreptul de a nu face declarații, pentru ca

ulterior, cu ocazia propunerii de arestare preventivă, să afirme (în pofida

probatoriului) că nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane, fiind doar

consumator de droguri. Nici în fata instanței inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, susținând că a fost doar

consumator.

Curtea a constatat că

în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante, a înlăturat aplicarea acestora și a procedat la o nouă

individualizare judiciară a pedepsei, în al cărei proces a avut în vedere atât

dispozițiile art. 72 C. pen., cât și pe cele prevăzute de art. 52 C. pen.

Cu toate acestea,

Curtea a constatat ca fiind întemeiat și apelul inculpatului W.A.K., referitor

la greșita luare a măsurii de siguranță a expulzării, pe care a înlăturat-o,

pentru următoarele argumente:

Este adevărat că,

potrivit art. 117, alin. (1) C. pen., în teza I se prevede „Cetățeanului străin

care a comis o infracțiune”, însă tot atât de adevărat este că, potrivit tezei

a II-a, se arată că „i se poate interzice rămânerea pe teritoriul țării”.

În cauză, Curtea a

apreciat că - având în vedere infracțiunea comisă, rigorile legii din țara de

origine a inculpatului și situația sa actuală locativă, familială etc -

expulzarea acestuia ar încălca dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, interferând cu viața sa privată și de familie.

Deși legea permite

expulzarea inculpatului, acesta a învederat că nu dorește să se întoarcă în

țara de origine, că nu are legături cu cei rămași acolo, că locuiește în

România de 22 de ani, este căsătorit cu un cetățean român, iar după executarea

pedepsei dorește să rămână cu soția sa.

Amestecul

autorităților publice este permis în ceea ce privește viața privată și de

familie atunci când este prevăzut de lege și în măsura în care constituie o

măsură care într-o societate democratică este necesară pentru securitatea

națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și

prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea

drepturilor și libertăților altora.

Curtea a apreciat că,

deși ingerința este prevăzută de lege, ea nu este necesară într-o societate

democratică, astfel încât măsura privind expulzarea va fi înlăturată.

Pentru toate aceste

argumente, Curtea a admis ambele apeluri (parchet și inculpat), a desființat -

în parte - sentința atacată și, rejudecând, a procedat conform celor ce preced.

Față de împrejurarea

că hotărârea atacată a fost desființată în parte, Curtea a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv măsura obligării de a nu

părăsi țara.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și,

solicitând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr.

682/2002.

A invocat cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât și prin prisma

cazurilor de casare care, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:

Pedeapsa aplicată de

instanța de apel este adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor

personale ale inculpatului și aptă să realizeze scopurile trasate pentru

sancțiunea penală în art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția

specială.

Având însă în vedere

că parchetul nu a criticat cuantumul pedepsei și că la dosar a fost depusă o

adresă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, conform căreia inculpatul a formulat un denunț și beneficiază de

disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte va reduce la jumătate

cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., făcând aplicarea cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., va admite recursul

declarat de recurentul-inculpat W.A.K., va casa în parte decizia atacată și va

reduce pedeapsa principală de la 10 ani la 5 ani închisoare pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a aplicării

disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Va menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., statul va suporta cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurentul-inculpat W.A.K. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 5

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte,

decizia atacată și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 50 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limba urdu se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - AZ