ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 103 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului W.A.K. împotriva Sentinței penale nr. 901 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost desființată în parte sentința penală și a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și 76 lit. a) C. pen. Au fost aplicate disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 117 C. pen., privind expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale, inclusiv cea a obligării de a nu părăsi țara. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 901 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul W.A.K., zis „H.”, la pedeapsa de 7 ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat până la soluționarea definitivă a cauzei. În temeiul disp. art. 88 C. pen., a fost computată durata reținerii de 24 de ore din data de 7 iulie 2010. În temeiul disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 550 RON provenită din vânzarea drogurilor, în vederea revenirii acesteia în fondurile speciale ale M.I. În temeiul disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de 2,32 grame de heroină, de la inculpatul W.A.K. În temeiul disp.

art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei. În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație: La data de 12 august 2010, în jurul orei 11:30, investigatorii sub acoperire cu numele de cod „P.M." și „I.I.", împreună cu colaboratorul acestora, având nume de cod „M.M.", s-au deplasat în zona Academiei Militare, în apropierea căreia locuiește învinuitul B.M., unde colaboratorul s-a întâlnit cu o persoană de sex bărbătesc, cunoscută sub porecla „C.", neidentificată până în prezent.

Acesta din urmă și colaboratorul „M.M.", în continuare, s-au deplasat cu un autoturism spre Policlinica L., situată în cartierul Drumul Taberei, sector 6, unde s-au întâlnit cu un alt bărbat, cunoscut sub apelativele „L.A." sau „G.". Cei trei au rămas în zonă și după o perioadă de timp, către aceștia a venit inculpatul W.A.K. După o scurtă discuție, inculpatul, însoțit de „C." și de „L.A.", au plecat în cartierul Ferentari, pentru ca cel dintâi să procure heroină, timp în care colaboratorul „M.M." a stat împreună cu investigatorii sub acoperire. Ulterior, inculpatul și însoțitorii săi au revenit în zona în care erau așteptați de către colaboratorul „M.M.", acesta din urmă, împreună cu inculpatul și cu „C." intrând, apoi, în apartamentul nr. 30 din blocul X, scara 1, unde se mai afla o persoană de sex bărbătesc, identificată în persoana martorului C.C., proprietarul respectivului imobil.

Inculpatul W.A.K., colaboratorul și persoana cunoscută sub porecla „C." au urcat împreună în liftul blocului, iar inculpatul a coborât la etajul 5, lăsându-i pe însoțitorii săi să meargă spre apartamentul martorului C.C., unde, la scurt timp, a venit și inculpatul. În respectivul context, inculpatul și-a administrat heroină și, totodată a vândut colaboratorului „M.M." cantitatea de 2,41 grame heroină, pentru suma de 550 RON. Substanța primită de colaborator de la inculpatul W.A.K., în împrejurările mai sus descrise, a fost predată celor doi investigatori, aceștia, la rândul lor, trimițând-o spre analiză la laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În urma finalizării analizei substanței în cauză, a rezultat că aceasta a reprezentat, potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009 al Inspectoratului General al Poliției Române, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, cantitatea de 2,41 grame heroină (diacetilmorfină), care face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000. Deși inculpatul W.A.K. nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția acestuia a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Atât la urmărirea penală, cât și la instanță, inculpatul a declarat că este doar consumator de droguri din anul 2009, dar nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane.

Inculpatul a precizat la instanță că, în cursul verii 2009, s-a aflat în apartamentul unui vecin unde a consumat heroină pe care a cumpărat-o de la o persoană necunoscută, prin intermediul colaboratorului sub acoperire. Referitor la viciul pe care-l dobândise în anul 2009, inculpatul a declarat că obișnuia să meargă des în Cartierul Ferentari, pentru a-și procura drogurile necesare consumului, împreună cu alte trei persoane de sex masculin respectiv, C.A., G. și L.A., după care le consumau împreună. Inculpatul nu și-a explicat de ce colaboratorul sub acoperire a declarat că a cumpărat cantitatea de 2,43 grame heroină de la el și, deși i-a cunoscut pe martorii C.R.D. și C.C., nu le-a furnizat niciodată droguri.

În finalul declarației, inculpatul a mai declarat că a mai fost condamnat în România, în urmă cu 14 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Din declarația martorului sub acoperire P.M. a rezultat că, la data de 12 august 2009, a asistat la o tranzacție ce avea ca obiect o cantitate de heroină, tranzacție ce a avut loc între colaboratorul sub acoperire M.M. și inculpatul W.A.K. Astfel, conform declarației martorului, cei doi s-au întâlnit în apropierea centrului medical L. și au discutat cu privire la tranzacția ce urma să aibă loc, iar colaboratorul i-a plătit inculpatului suma de 750 RON în schimbul heroinei. Martorul a mai declarat că nu cunoaște dacă în momentul în care a venit la întâlnirea cu colaboratorul inculpatul avea heroina asupra lui, însă a observat că inculpatul a părăsit zona respectivă, după care acesta l-a sunat pe colaborator și au stabilit să se întâlnească în zona Drumul Taberei.

În acest scop, colaboratorul a plecat pentru a se întâlni cu inculpatul în Drumul Taberei, a intrat în blocul X, unde a avut loc tranzacția, după care i-a predat investigatorului o punguliță și restul de 200 RON, restul de 500 RON rămânând la inculpat în schimbul cantității vândute. În finalul declarației, investigatorul a precizat că aceasta a fost singura tranzacție la care a participat și pe care a supravegheat-o. Din declarația martorului C.C. a rezultat că-l cunoaște pe inculpat de aproximativ 3 - 4 ani, fiind vecin de bloc cu acesta și obișnuiau să fumeze împreună țigări ce conțineau substanțe interzise. Martorul a mai precizat în declarația dată că, în vara anului 2009, inculpatul, o persoană cu porecla C. și un alt bărbat blond ce purta barbă au venit la domiciliul său sub pretextul că doresc să-i vândă un scuter și a observat când aceștia au împărțit conținutul unei pungi, ce conținea substanțe interzise.

Martorul a mai precizat că a observat când inculpatul și-a injectat din substanța din pachet și, întrucât și acele persoane au dorit să facă același lucru în locuința sa, le-a invitat să părăsească apartamentul. Din comportamentul celor 3 persoane care veniseră în locuința sa, martorul și-a dat seama că vânzarea scuterului era doar un pretext, pentru că în realitate aceștia doreau să împartă cantitatea de droguri conținută de pachetul respectiv. Din declarațiile date de martorul sub acoperire M.M., atât în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești a rezultat că-l cunoaște pe inculpat ca fiind o persoană care se ocupa cu traficul de droguri, iar la data de 12 august 2009, sub supravegherea investigatorilor, a cumpărat de la inculpat o cantitate de heroină în schimbul sumei de 550 RON.

În vederea realizării tranzacției, colaboratorul a luat legătura cu o persoană pe care a cunoscut-o sub porecla de C., căreia i-a dat suma de 550 RON în vederea cumpărării cantității de 5 grame heroină, la care C. trebuia să mai adauge suma de 200 RON în vederea întregirii sumei ce a reprezentat contravaloarea acestei cantități. Astfel, martorul M.M. împreună cu numitul C. l-a așteptat pe inculpatul W.A.K., C. fiind un mijloc de legătură între el și inculpat. La solicitarea sa, inculpatul a coborât din bloc și toți trei au discutat despre cumpărarea cantității de 5 grame heroină, rămânând ca această persoană, pe care a cunoscut-o sub numele de C., să pună diferența de 200 RON pentru a-i plăti inculpatului pentru întreaga cantitate, suma de 750 RON.

După aceste discuții, inculpatul a luat un taxi și s-a întors după aproximativ o jumătate de oră și toți trei s-au dus într-un apartament, vecin cu al inculpatului unde acesta a împărțit marfa, martorului revenindu-i o cantitate mai mare pentru să plătise o sumă corespunzătoare, iar numitului C. o bilă ce conținea o cantitate mai mică. În finalul declarației, martorul a mai învederat că a mai cumpărat și altă dată droguri de la inculpat, însă în cantități mici. Referitor la martorul C.R.D., instanța a făcut aplicarea disp. art. 327 C. proc. pen., întrucât din procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul îndeplinirii mandatului de aducere a rezultat că acesta este plecat de la domiciliu și nu se cunoaște locul unde ar fi putut fi găsit, tribunalul urmând să ia în considerare declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale, întrucât s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Conform declarației dată de acesta în cursul urmăririi penale, este consumator de heroină din anul 2001, iar în cursul anului 2009 consuma aproximativ 3 - 4 doze pe zi, pe care și le procura de la numiții „H.” (inculpatul W.A.K.) și „C.B.” cu aproximativ 30 RON/doză. Referitor la inculpatul W.A.K., martorul a declarat că-l cunoaște din anul 2004, întrucât au locuit în apropiere și au obișnuit să frecventeze aceleași anturaje și de la cunoștințe a aflat că „H.” a vândut heroină și a cumpărat de la acesta încă din anul 2004. Martorul a mai precizat că inculpatul vindea heroină cu intermitențe, în sensul că vindea 3 - 4 luni, după care, alte câteva luni nu mai vindea heroină. Tot în declarația dată de martor în cursul urmăririi penale l-a descris pe inculpat, pe care l-a cunoscut sub porecla de „H.” ca fiind o persoană cu constituție astenică, brunet, de aproximativ 1.70 m înălțime și de cetățenie pakistaneză.

Probele mai sus analizate s-au coroborat și cu Raportul de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009 al I.G.P.R., conform căruia „proba înaintată în cauză privind cumpărările autorizate efectuate la data de 12 august 2009 de la „H.” a fost constituită din 2,41 grame pulbere care a conținut heroină.” A concluzionat instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului W.A.K. - constând în aceea că, la data de 12 august 2009, a vândut colaboratorului „M.M." cantitatea de 2,41 grame heroină (conform Raportului de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009 al Inspectoratului General al Poliției Române, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), pentru suma de 550 RON - a constituit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, cantitatea de droguri traficată, dar și circumstanțele personale ale acestuia. Deși inculpatul a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 7 din 28 ianuarie 1998 pentru infracțiunea prev de art. 312 C. pen., fiind arestat la 7 decembrie 1996 și eliberat la 7 martie 2000, tribunalul a constatat că pentru această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare. Reținând aspectul că inculpatul are o familie organizată, iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat la toate termenele de judecată, tribunalul a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea dispoz.

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul W.A.K., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: Ministerul Public a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv, reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, împrejurare ce a condus la aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, sub minimul de 10 ani. Inculpatul W.A.K. a criticat hotărârea instanței de fond - în principal - sub aspectul greșitei condamnări, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar, sub aspectul greșitei individualizări în cuantum și modalitate de executare.

Totodată, a solicitat înlăturarea măsurii expulzării, având în vedere că inculpatul se află în România de 22 ani, are o familie întemeiată, o soție cu cetățenie română. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și probele noi administrate în calea de atac, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că atât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cât și cel al inculpatului W.A.K. au fost fondate, în limitele și pentru considerentele ce au fost expuse: Astfel, s-a constatat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, stabilind totodată și vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, rezultând cu certitudine și fără echivoc că, la data de 12 august 2009, inculpatul W.A.K. a vândut colaboratorului M.M. cantitatea de 2,41 grame heroină pentru suma de 550 RON. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza unui amplu material probator administrat în cauză - în ambele faze ale procesului penal - drept pentru care solicitarea inculpatului de achitare nu a fost bazată pe probe care să le înfrângă pe cele deja reținute și, mai mult, ea (achitarea) a apărut ca fiind formală, atâta timp cât, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în cuantum și modalitate, fiind fără sens ca odată ce s-a considerat nevinovat, cu toate acestea, să fi solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.

Cu privire la apelul Ministerului Public, Curtea a reținut că acesta a fost întemeiat, întrucât reținerea circumstanțelor atenuante trebuie să fie motivată, iar în cauza de față - din actele dosarului - nu a rezultat împrejurările care au condus instanța de fond la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la lit. a) și c) ale art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul nu a avut anterior comiterii faptei un comportament ireproșabil, deoarece chiar dacă pentru condamnarea suferită a intervenit reabilitarea, s-a constatat că în prezent inculpatul săvârșește o infracțiune de aceeași natură cu cea pentru care a fost condamnat cu 12 ani în urmă (4 ani în temeiul art. 312 C. pen.). În plus, din fișa de cazier judiciar a rezultat că W.A.K.

a mai suferit o condamnare, în anul 1996, pentru favorizarea infractorului. Pe de altă parte, nici în ceea ce privește comportamentul inculpatului după comiterea faptei nu s-au putut reține elemente favorabile, întrucât acesta s-a prevalat, într-o primă fază a urmăririi penale, de dreptul de a nu face declarații, pentru ca ulterior, cu ocazia propunerii de arestare preventivă, să afirme (în pofida probatoriului) că nu a vândut niciodată heroină vreunei persoane, fiind doar consumator de droguri. Nici în fata instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, susținând că a fost doar consumator. Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, a înlăturat aplicarea acestora și a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în al cărei proces a avut în vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și pe cele prevăzute de art. 52 C. pen.

Cu toate acestea, Curtea a constatat ca fiind întemeiat și apelul inculpatului W.A.K., referitor la greșita luare a măsurii de siguranță a expulzării, pe care a înlăturat-o, pentru următoarele argumente: Este adevărat că, potrivit art. 117, alin. (1) C. pen., în teza I se prevede „Cetățeanului străin care a comis o infracțiune”, însă tot atât de adevărat este că, potrivit tezei a II-a, se arată că „i se poate interzice rămânerea pe teritoriul țării”. În cauză, Curtea a apreciat că - având în vedere infracțiunea comisă, rigorile legii din țara de origine a inculpatului și situația sa actuală locativă, familială etc - expulzarea acestuia ar încălca dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interferând cu viața sa privată și de familie.

Deși legea permite expulzarea inculpatului, acesta a învederat că nu dorește să se întoarcă în țara de origine, că nu are legături cu cei rămași acolo, că locuiește în România de 22 de ani, este căsătorit cu un cetățean român, iar după executarea pedepsei dorește să rămână cu soția sa. Amestecul autorităților publice este permis în ceea ce privește viața privată și de familie atunci când este prevăzut de lege și în măsura în care constituie o măsură care într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Curtea a apreciat că, deși ingerința este prevăzută de lege, ea nu este necesară într-o societate democratică, astfel încât măsura privind expulzarea va fi înlăturată. Pentru toate aceste argumente, Curtea a admis ambele apeluri (parchet și inculpat), a desființat - în parte - sentința atacată și, rejudecând, a procedat conform celor ce preced. Față de împrejurarea că hotărârea atacată a fost desființată în parte, Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv măsura obligării de a nu părăsi țara. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, cât și prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele: Pedeapsa aplicată de instanța de apel este adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpatului și aptă să realizeze scopurile trasate pentru sancțiunea penală în art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția specială. Având însă în vedere că parchetul nu a criticat cuantumul pedepsei și că la dosar a fost depusă o adresă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia inculpatul a formulat un denunț și beneficiază de disp.

art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte va reduce la jumătate cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul-inculpat W.A.K., va casa în parte decizia atacată și va reduce pedeapsa principală de la 10 ani la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a aplicării disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., statul va suporta cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul-inculpat W.A.K. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia atacată și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba urdu se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012. Procesat de GGC - AZ