ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 632/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 632/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 580 din 3 septembrie 2010, Tribunalul București a dispus în baza art. 20

rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul A.G., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de

la 22 mai 2010 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit depus la Camera Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri.

A luat act că partea vătămată

G.V.P., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpat la 800 RON cheltuieli judiciare către stat în

cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 București , beneficiar Tribunalul București.

Onorariul apărător

oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, într-o locuință situată în București, inculpatul

A.G. a înjunghiat-o cu un cuțit în abdomen pe partea vătămată G.V.P., cu

intenția de a-i suprima viața.

Partea

vătămată G.V.P. locuiește de aproximativ 12 ani în

imobilul situat în

București, care aparține martorei I.E., mama inculpatului A.G.

La

21 mai 2010, inculpatul împreună cu partea vătămată și cu martora I.E.

au sărbătorit ziua

onomastică a acesteia din urmă. Cu această ocazie, inculpatul și partea

vătămată au consumat bere începând cu ora 9. După amiază,

inculpatul a plecat pentru a se întâlni cu martora

M.P.G., pe

care o cunoștea din

vedere, aceasta lucrând anterior la un magazin alimentar situat aproape de

locuința inculpatului. Martora a fost invitată de inculpat la petrecerea

organizată

de ziua mamei acestuia și cei doi împreună cu partea vătămată și cu

martora I.E. au stat câteva ore în curtea

imobilului situat în

sectorul 1, consumând în continuare bere.

În

jurul orei 18.30, aflându-se împreună cu martora în una din camerele

imobilului,

inculpatul

i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale. Deși martora a refuzat,

inculpatul a insistat, a început să se dezbrace

și i-a spus martorei că dacă nu se va

dezbrăca și ea, o va bate și o va

tăia. In timp ce martora încerca să îl calmeze pe inculpat, în încăpere au

intrat mama inculpatului și partea vătămată. Văzându-i pe aceștia, inculpatul

și-a schimbat atitudinea față de martoră și nu a mai discutat cu aceasta despre

întreținerea relațiilor sexuale.

Cei

patru au rămas în camera inculpatului, iar la un moment dat li s-a alăturat și

martorul

S.N., aflat în stare avansată de ebrietate.

Întrucât

se făcuse târziu și era speriată din cauza comportamentului inculpatului,

martora

M.P.G. și-a exprimat de mai multe ori intenția de a

pleca, dar inculpatul

s-a opus de fiecare dată.

În jurul orei 22.30,

fiind enervat că martora insista să plece, inculpatul

A.G. a tras-o de păr și a lovit-o cu palma peste față de câteva ori.

Partea vătămată G.V.P. a intervenit pentru a o apăra pe martoră,

spunându-i inculpatului să o lase în pace și

împingându-1. Inculpatul a împins-o la rândul său pe partea vătămată și în timp

ce aceasta se îndrepta spre ieșirea din cameră

a luat un cuțit aflat pe

șifonier și a înjunghiat-o pe victimă în abdomen. Partea

vătămată a reușit să iasă imediat din casă și a

început să meargă pe stradă pentru a-și

asigura scăparea. Inculpatul a ascuns cuțitul în spatele unei comode

din încăpere și s-a

dus în camera mamei sale. Aceste aspecte au fost

percepute direct de martora

M.P.G., fiind

descrise detaliat în declarațiile sale (filele 140-146) și coroborându-se cu

declarațiile părții vătămate. Martora I.E. a

arătat că în timp ce se

afla în cameră cu fiul său, G.V.P. și martorii M.P.G. și S.N., între partea

vătămată și inculpat a izbucnit un scandal legat de comportamentul inculpatului

față

de martora M.P.G., partea vătămată l-a

lovit cu palma pe

inculpat, iar acesta le-a cerut tuturor să părăsească

camera. Martora a ieșit din

încăpere,

mergând în camera sa, și nu știe ce s-a întâmplat ulterior. Martorul S.N.

a declarat că nu își amintește ce a făcut în

seara de 21 mai 2010, după ce a

ajuns

în locuința inculpatului, deoarece se afla în stare avansată de ebrietate.

Martorii

S.C.C., D.I.L. și

O.A., care stăteau în fața magazinului SC A.I.

SRL,

au observat-o pe victimă târându-se pe stradă, ținându-se cu o mână de abdomen

și una de gard.

Martorii s-au îndreptat spre victimă pentru a o ajuta și au observat că era

înjunghiată în abdomen și o parte din intestine îi ieșiseră la exterior. Partea

vătămată G.V.P. le-a zis că a fost

înjunghiată de „P.”. Victima

a căzut aproape imediat și și-a pierdut

cunoștința. Martorii O.A.

și D.I.L. au

sunat la 112, anunțând cele

întâmplate și solicitând o ambulanță.

Cu

ocazia efectuării unor recunoașteri din planșe fotografice, martorii D.I.L.

și S.C.C. l-au

indicat pe

inculpat ca fiind persoana pe

care o cunoșteau sub porecla de „P.”.

G.V.P., a fost

imediat transportat la Spitalul Clinic de

Urgență

București, unde a fost internat și supus unei intervenții chirurgicale de

urgență,

diagnosticul fiind „plagă înjunghiată flanc stâng,

transfixiantă colon descendent;

hematom

parietocolic stânga; contuzie mezenter; hemoperitoneu”.

Din

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/6672/2010 (fila 95)

reiese că partea vătămată G.V.P. necesită pentru leziunile suferite 25-30 zile

de îngrijiri medicale, acestea au pus viața victimei în primejdie și în caz de

evoluție favorabilă

nu reprezintă infirmitate.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile

părții vătămate, procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșe

fotografice, procese – verbale de recunoaștere după fotografii, raport de

expertiză medico – legală, declarațiile martorilor, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că după ce au

consumat împreună băuturi alcoolice, s-a iscat o altercație verbală între ei,

după care a luat un cuțit cu care a înjunghiat-o pe partea vătămată.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev.

de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul

A.G.

Parchetul a criticat

sentința pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este

prea blândă în raport de fapta săvârșită și starea de recidivă a inculpatului.

Și inculpatul a

criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie solicitând aplicarea unei

pedepse într-un cuantum mai mic.

Prin decizia penală

nr. 251/A din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și de inculpatul

A.G. împotriva

sentinței penale nr. 580 din 3 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 38.737/3/2010.

A

menținut starea de arest a inculpatului și a computat prevenția de la 22 mai

2010 la zi.

A

obligat apelantul inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din

care 200 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a

fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 C. pen.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.G., solicitând

aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, urmând a se ține seama de

faptul că a fost provocat de partea vătămată.

În

susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica

adusă nu este fondată.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare

invocat, conform art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins

ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta

Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond

care a realizat o analiză judicioasă și pertinentă a întregului ansamblu

probator administrat în cauză, dând faptei o încadrare juridică

corespunzătoare, în mod corect reținând că, în cauză sunt întrunite elementele

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel,

din probele dosarului rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe fondul

consumului de alcool, inculpatul l-a înjunghiat cu un cuțit în abdomen pe G.V.P.

care a fost imediat transportat la Spitalul Clinic de Urgență București unde a

fost supus unei intervenții chirurgicale.

De

altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă a încercat să nuanțeze

circumstanțele în care a comis fapta, în sensul că a fost într-un fel provocat

de atitudinea părții vătămate.

Din

probele dosarului nu rezultă însă că, inculpatul ar fi comis fapta într-o

puternică stare de tulburare determinată de atitudinea părții vătămate care nu

a făcut altceva decât să încerce să o apere pe martora M.P.G., care a fost

agresată de către inculpat, el cerându-i inculpatului să o lase pe martoră să

plece, moment în care l-a și împins.

Vădit

deranjat de atitudinea părții vătămate, inculpatul a luat un cuțit cu care a

agresat-o pe partea vătămată.

Circumstanțele

în care a fost comisă fapta, fac imposibilă incidența disp. art. 73 lit. b) C.

pen., atitudinea părții vătămate nefiind în măsură să producă o asemenea tulburare

încât să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine atât de agresivă.

Nici

criticile referitoare la cuantumul pedepsei nu sunt fondate.

Pedeapsa

aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere în

procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale prev.

de art. 72 C. pen., fiind realizată o proporționalitate între fapta comisă și

cuantumul pedepsei aplicate.

Instanța

de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei gradul de pericol social

ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 5 și 10

ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv, inculpatul lovind-o

pe victimă cu cuțitul provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, ca

și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel,

instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de

recidivă postexecutorie fiind condamnat anterior, în repetate rânduri, la

pedepse cu închisoarea pentru fapte de violență, împrejurare ce denotă

perseverența infracțională.

Poziția

sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu poate

determina aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege,

sinceritatea inculpatului reprezentând doar o atitudine normală, de asumare a

faptei și a consecințelor acesteia.

De

altfel, instanța de fond a acordat eficiență atitudinii sincere a inculpatului,

care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea de tentativă la omor.

Înalta

Curte reține că nu pot fi identificate în cauză alte elemente care să facă

posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus numai în acest mod putând

fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ

și coercitiv al pedepsei.

Față

de toate considerentele ce preced, reținând că în cauză nu există cazuri de casare

care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei

recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În

baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., va deduce din decizia prevenția de la 22 mai 2010 la zi.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 251/A

din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 mai

2010 la 18 februarie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2011.