ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 632/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 580 din 3 septembrie 2010, Tribunalul București a dispus în baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.G., la o pedeapsă de 6 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22 mai 2010 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit depus la Camera Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri.

A luat act că partea vătămată G.V.P., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 800 RON cheltuieli judiciare către stat în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 București , beneficiar Tribunalul București. Onorariul apărător oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, într-o locuință situată în București, inculpatul A.G. a înjunghiat-o cu un cuțit în abdomen pe partea vătămată G.V.P., cu intenția de a-i suprima viața. Partea vătămată G.V.P. locuiește de aproximativ 12 ani în imobilul situat în București, care aparține martorei I.E., mama inculpatului A.G.

La 21 mai 2010, inculpatul împreună cu partea vătămată și cu martora I.E. au sărbătorit ziua onomastică a acesteia din urmă. Cu această ocazie, inculpatul și partea vătămată au consumat bere începând cu ora 9. După amiază, inculpatul a plecat pentru a se întâlni cu martora M.P.G., pe care o cunoștea din vedere, aceasta lucrând anterior la un magazin alimentar situat aproape de locuința inculpatului. Martora a fost invitată de inculpat la petrecerea organizată de ziua mamei acestuia și cei doi împreună cu partea vătămată și cu martora I.E. au stat câteva ore în curtea imobilului situat în sectorul 1, consumând în continuare bere. În jurul orei 18.30, aflându-se împreună cu martora în una din camerele imobilului, inculpatul i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale.

Deși martora a refuzat, inculpatul a insistat, a început să se dezbrace și i-a spus martorei că dacă nu se va dezbrăca și ea, o va bate și o va tăia. In timp ce martora încerca să îl calmeze pe inculpat, în încăpere au intrat mama inculpatului și partea vătămată. Văzându-i pe aceștia, inculpatul și-a schimbat atitudinea față de martoră și nu a mai discutat cu aceasta despre întreținerea relațiilor sexuale. Cei patru au rămas în camera inculpatului, iar la un moment dat li s-a alăturat și martorul S.N., aflat în stare avansată de ebrietate. Întrucât se făcuse târziu și era speriată din cauza comportamentului inculpatului, martora M.P.G. și-a exprimat de mai multe ori intenția de a pleca, dar inculpatul s-a opus de fiecare dată.

În jurul orei 22.30, fiind enervat că martora insista să plece, inculpatul A.G. a tras-o de păr și a lovit-o cu palma peste față de câteva ori. Partea vătămată G.V.P. a intervenit pentru a o apăra pe martoră, spunându-i inculpatului să o lase în pace și împingându-1. Inculpatul a împins-o la rândul său pe partea vătămată și în timp ce aceasta se îndrepta spre ieșirea din cameră a luat un cuțit aflat pe șifonier și a înjunghiat-o pe victimă în abdomen. Partea vătămată a reușit să iasă imediat din casă și a început să meargă pe stradă pentru a-și asigura scăparea. Inculpatul a ascuns cuțitul în spatele unei comode din încăpere și s-a dus în camera mamei sale. Aceste aspecte au fost percepute direct de martora M.P.G., fiind descrise detaliat în declarațiile sale (filele 140-146) și coroborându-se cu declarațiile părții vătămate.

Martora I.E. a arătat că în timp ce se afla în cameră cu fiul său, G.V.P. și martorii M.P.G. și S.N., între partea vătămată și inculpat a izbucnit un scandal legat de comportamentul inculpatului față de martora M.P.G., partea vătămată l-a lovit cu palma pe inculpat, iar acesta le-a cerut tuturor să părăsească camera. Martora a ieșit din încăpere, mergând în camera sa, și nu știe ce s-a întâmplat ulterior. Martorul S.N. a declarat că nu își amintește ce a făcut în seara de 21 mai 2010, după ce a ajuns în locuința inculpatului, deoarece se afla în stare avansată de ebrietate. Martorii S.C.C., D.I.L. și O.A., care stăteau în fața magazinului SC A.I. SRL, au observat-o pe victimă târându-se pe stradă, ținându-se cu o mână de abdomen și una de gard.

Martorii s-au îndreptat spre victimă pentru a o ajuta și au observat că era înjunghiată în abdomen și o parte din intestine îi ieșiseră la exterior. Partea vătămată G.V.P. le-a zis că a fost înjunghiată de „P.”. Victima a căzut aproape imediat și și-a pierdut cunoștința. Martorii O.A. și D.I.L. au sunat la 112, anunțând cele întâmplate și solicitând o ambulanță. Cu ocazia efectuării unor recunoașteri din planșe fotografice, martorii D.I.L. și S.C.C. l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana pe care o cunoșteau sub porecla de „P.”. G.V.P., a fost imediat transportat la Spitalul Clinic de Urgență București, unde a fost internat și supus unei intervenții chirurgicale de urgență, diagnosticul fiind „plagă înjunghiată flanc stâng, transfixiantă colon descendent; hematom parietocolic stânga; contuzie mezenter; hemoperitoneu”.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/6672/2010 (fila 95) reiese că partea vătămată G.V.P. necesită pentru leziunile suferite 25-30 zile de îngrijiri medicale, acestea au pus viața victimei în primejdie și în caz de evoluție favorabilă nu reprezintă infirmitate. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, procese – verbale de recunoaștere după fotografii, raport de expertiză medico – legală, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, s-a iscat o altercație verbală între ei, după care a luat un cuțit cu care a înjunghiat-o pe partea vătămată.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.G. Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de fapta săvârșită și starea de recidivă a inculpatului. Și inculpatul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic. Prin decizia penală nr. 251/A din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul A.G.

împotriva sentinței penale nr. 580 din 3 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 38.737/3/2010. A menținut starea de arest a inculpatului și a computat prevenția de la 22 mai 2010 la zi. A obligat apelantul inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.G., solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, urmând a se ține seama de faptul că a fost provocat de partea vătămată.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză judicioasă și pertinentă a întregului ansamblu probator administrat în cauză, dând faptei o încadrare juridică corespunzătoare, în mod corect reținând că, în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap.

la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Astfel, din probele dosarului rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2010, pe fondul consumului de alcool, inculpatul l-a înjunghiat cu un cuțit în abdomen pe G.V.P. care a fost imediat transportat la Spitalul Clinic de Urgență București unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă a încercat să nuanțeze circumstanțele în care a comis fapta, în sensul că a fost într-un fel provocat de atitudinea părții vătămate. Din probele dosarului nu rezultă însă că, inculpatul ar fi comis fapta într-o puternică stare de tulburare determinată de atitudinea părții vătămate care nu a făcut altceva decât să încerce să o apere pe martora M.P.G., care a fost agresată de către inculpat, el cerându-i inculpatului să o lase pe martoră să plece, moment în care l-a și împins.

Vădit deranjat de atitudinea părții vătămate, inculpatul a luat un cuțit cu care a agresat-o pe partea vătămată. Circumstanțele în care a fost comisă fapta, fac imposibilă incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen., atitudinea părții vătămate nefiind în măsură să producă o asemenea tulburare încât să-l determine pe inculpat să adopte o atitudine atât de agresivă. Nici criticile referitoare la cuantumul pedepsei nu sunt fondate. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., fiind realizată o proporționalitate între fapta comisă și cuantumul pedepsei aplicate.

Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 5 și 10 ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv, inculpatul lovind-o pe victimă cu cuțitul provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, ca și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie fiind condamnat anterior, în repetate rânduri, la pedepse cu închisoarea pentru fapte de violență, împrejurare ce denotă perseverența infracțională. Poziția sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu poate determina aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, sinceritatea inculpatului reprezentând doar o atitudine normală, de asumare a faptei și a consecințelor acesteia.

De altfel, instanța de fond a acordat eficiență atitudinii sincere a inculpatului, care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor. Înalta Curte reține că nu pot fi identificate în cauză alte elemente care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și coercitiv al pedepsei. Față de toate considerentele ce preced, reținând că în cauză nu există cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din decizia prevenția de la 22 mai 2010 la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 mai 2010 la 18 februarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2011.