ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Comercial Cluj, la data de 22 octombrie 2007, sub nr. 3940/1285/2007, extinsă

și precizată la 11 decembrie 2007, rectificată la 23 ianuarie 2008, reformulată

la 9 aprilie 2008 și, în fine, precizată la 8 aprilie 2009, reclamanții M.R.A.

și M.M. le-au chemat în judecată pe pârâtele SC E.O.N.G.D. SA Tg. Mureș, Regiunea

Nord, sucursala Cluj ȘI SC E.O.N.G.D. SA, solicitând obligarea pârâtelor la

plata sumei de 182.684,38 lei, reprezentând contravaloarea materialelor (țeavă

și materiale accesorii) utilizate cu ocazia executării lucrărilor de îngropare

a conductei de gaze naturale de medie presiune (lungime 288 ml) în Florești jud.

Cluj.

Prin sentința

comercială nr. 1744 din 6 mai 2009, Tribunalul Comercial Cluj a respins ca

neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanți.

Prin Decizia civilă nr.

164 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței mai sus arătate, pe care a menținut-o în întregime.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că pentru termenul de judecată din

4 noiembrie 2009, apelanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa de

timbru judiciar în sumă de 2.450,44 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei,

sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat – f. 9, 10 dosar apel, iar

apelanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței, așa încât a făcut

aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 coroborat cu prevederile art. 11 din Legea

nr. 146/1997.

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs reclamanții M.R.A. și M.M., întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și criticând hotărârea recurată,

întrucât a fost pronunțată prin aplicarea greșită de către instanța de apel a

dispozițiilor Legii nr. 146/1997.

Recurenții susțin, în

esență, că în realitate au plătit atât taxa judiciară de timbru în sumă de 2451

lei, cât și timbru judiciar în valoare de 5 lei, datorate pentru apelul

formulat, la data de 4 noiembrie 2009, conform dovezilor pe care le depun în

recurs, iar faptul că aceste taxe nu au ajuns la dosar în timp util nu se

datorează recurenților, ci reprezintă rezultatul unei defecțiuni pe circuitul acestor

înscrisuri de la serviciul registratură la dosarul instanței. Arată că, chiar

dacă era scrisă minuta, atâta vreme cât nu avusese loc pronunțarea în ședința

publică, instanța putea reveni asupra ei și dispune repunerea cauzei pe rol și

fixarea unui termen pentru judecarea apelului, având în vedere că înainte de

pronunțarea instanței de apel, taxele de timbru erau achitate, iar banii erau

intrați la bugetul statului și dovezile privind plata acestor taxe se aflau

depuse la dosar.

În consecință,

recurenții solicită admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și

trimiterea dosarului aceleiași instanțe, cu îndrumarea să rejudece apelul pe

care l-au declarat împotriva sentinței tribunalului.

Recursul este fondat.

Potrivit dovezilor

depuse de reclamanți în recurs, la dosarul cauzei, se constată că, la data de 4

noiembrie, când instanța de apel a pronunțat soluția de anulare a apelului lor

ca netimbrat, apelanții își îndepliniseră obligația de timbrare a căii de atac

promovate, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, fapt

ce rezultă din înscrisurile anexate la recurs, respectiv dovezile achitării

taxelor de timbru, precum și cererea de care au fost însoțite, adresată Curții

de Apel Cluj, purtând antetul acestei instanțe, prin care s-a arătat că s-au

depus taxa judiciară de timbru în valoare de 2.451 lei cu chitanța din 4

noiembrie 2009 și timbru judiciar de 5 lei, pentru Dosarul nr. 3940/1285/2007,

sala 146.

În aceste

împrejurări, Înalta Curte apreciază că era satisfăcută obligația de timbrare a

apelului de către reclamanți la data pronunțării deciziei curții de apel și, în

consecință, dând relevanță dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

soluționarea pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanții M.R.A. și M.M. împotriva Deciziei nr. 164 din 4 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite caiuza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

soluționarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 aprilie 2010.