ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 896/2013

HOTĂRÂRE
21.02.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 896/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 76 din 02 decembrie

2011, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul

promovat de reclamanta M.I.I. împotriva Sentinței civile nr. 676 din 20 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, analizând probele administrate în cauză, și

enunțând texte de lege din actele normative în vigoare la data când s-a produs

exproprierea, faptul că în perioada ce a succedat anului 1938 terenul a avut

destinația de aerodrom, aerodromul din anul 1937 neputând fi confundat cu un

aeroport, și nici cu un aerodrom modern.

Exproprierea a

intervenit în anul 1938, iar temeiul juridic al acțiunii nu îl poate constitui

Legea nr. 10/2001 care vizează exproprierile de după 1945. Exproprierea nu a

fost dovedită ca abuzivă, fiind declarată de o instanță judecătorească, într-o

țară în care nu se instaurase încă regimul comunist.

Chestiunile legate de

lipsa unei amenajări în prezent a aerodromului nu pot duce la admiterea

acțiunii întemeiate pe art. 35 din Legea nr. 33/1994. Dacă legiuitorul ar fi

dorit ca retrocedarea să fie dispusă ori de câte ori, ulterior utilizării,

imobilele preluate nu mai folosesc potrivit scopului pentru care au fost

expropriate, ar fi spus-o expres.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., prin care a formulat următoarele critici:

În raport de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de apel a reținut, contrar

probelor dosarului, că imobilul teren expropriat a fost utilizat potrivit

scopului stabilit în decret. Este total greșit, pentru că în zonă nu s-a

construit și nici măcar amenajat un aerodrom militar, pentru că renunțarea la

obiectiv s-a făcut imediat după decizia Curții de Apel Iași din 19 martie 1938.

Susținerea instanței

de apel că scopul a fost atins este în afara probelor dosarului, într-o decizie

nefiind posibil să fie menționate situații și fapte care nu au corespondent în

realitate.

Instanța de apel nu

face nicio referire la o probă concludentă, și anume raportul de expertiză

depus la dosar la 23 februarie 2011.

În condițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat faptul că instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia. Adresa nr. 335/1957 arată că terenul proprietatea

reclamantei și a altor 251 persoane a fost cedat Sfatului Popular al orașului

Târgu Ocna, deci nu a fost construit aerodrom.

Că prețul nu a fost

plătit, rezultă și din Adresa nr. 10.197/1938.

Instanța de apel a

abordat procesul în mod superficial și nejuridic.

Hotărârea este

nelegală și a fost pronunțată cu încălcarea legii. Întrucât exproprierea a avut

loc în anul 1937, evident reclamantei îi este aplicabilă Legea din 5 februarie

în cauză depășește cadrul legal, fapt pentru care trebuie să fie făcută

aplicarea legii în vigoare la momentul exproprierii.

2.2. Analiza

recursului

Criticile formulate

nu se încadrează în cerințele art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., motiv pentru

care, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va

constata nulitatea recursului pentru următoarele considerente:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pe de altă parte,

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

În speță, criticile

formulate de către recurentă nu au putut fi încadrate nu numai în prevederile

art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., pe care a fost întemeiat recursul, dar nici

în vreunul dintre celelalte motive de nelegalitate, arătate la art. 304 C.

proc. civ.

Aceasta deoarece,

aspectele deduse analizei în recurs vizează, în realitate, modul defectuos în

care, în opinia recurentei, s-a făcut în apel analiza probelor administrate,

respectiv înscrisuri și raport de expertiză. Or, aprecierea probelor este o

chestiune de netemeinicie, nesusceptibilă de verificare în recurs.

Împrejurarea că

recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar și-a

motivat recursul pe faptul că instanța de apel "a reținut, contrar

probelor dosarului" că terenul expropriat a fost utilizat potrivit

scopului stabilit în decretul de expropriere, nu poate conduce la concluzia că

hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii. Ceea ce a dorit recurenta a fost o reapreciere a probelor

administrate înaintea instanțelor de fond.

Pe de altă parte,

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere

faptul că judecătorul fondului a schimbat natura actului juridic dedus

judecății ori l-a denaturat, atribuindu-i un alt înțeles, pe care termenii săi

nu-l permit. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

arătând că instanța nu a interpretat corect adresele MFA nr. 335/1957 și

10.197/1938. Or, asemenea critică ține de netemeinicia hotărârii.

În fine, simpla

solicitare de a se face aplicarea unei alte legi decât cea pe care și-a

întemeiat soluția instanța de apel, nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. Însă, controlul judiciar de nelegalitate asupra unor asemenea

critici nu se poate realiza, deoarece recurenta nu a adus critici punctuale

deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată

săvârșite de către instanța de apel.

Față de cele ce

preced, în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea

recursului.

Constată nul recursul

declarat de reclamanta M.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 76 din 02 decembrie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5077/2013
M., indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au precizat că nelegal instanțele de fond și apel au respins excepția lipsei calității procesuale pasive, pe capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, a pârâților St
ÎCCJ 2012-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 99/2012
în cea mai mare parte.” Întrucât, recurenta pârâtă nu indică despre ce apărări anume este vorba, pentru a putea cenzura considerentele deciziei atacate sub acest aspect, Înalta Curte constată neîntemeiată critica astfel formulată. Ca atare,
ÎCCJ 2003-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2003
locuințe. Conform concluziilor aceleiași expertize în cadrul suprafețelor revendicate, a rămas neconstruită suprafața de 379,68 mp, situată între blocuri, având în prezent destinația de spațiu verde și parcare auto, utilități aferente blocu
ÎCCJ 2017-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1821/2017
a pronunțat, reținând că nu s-a solicitat în cauză o reparație pentru lipsa de folosință a terenului corespunzătoare perioadei anterioare emiterii actelor de expropriere. Contradicțiile invocate nu se confirmă. Recurenta se referă la cerere
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2013
ă la alte terenuri decât cele ce au făcut obiect al lucrării de utilitate publică și interes național declarată prin H.G. nr. 392/2002. Pe de altă parte, declararea acestor terenuri proprietate publică în administrarea „C.” nu se putea face
Sursă