ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6848/2012

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11 februarie 2011, C.A.E.

a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 153544 din 27 decembrie 2010

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/ 2010, apreciind-o

netemeinică și nelegală.

Prin Sentința nr. 503

din 7 martie 2011, Tribunalul Suceava, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în

stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art. 156

teza a II-a din Legea nr. 19/2000, care prevăd că cererile îndreptate împotriva

caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

sediul pârâtul, în speță, atât sediul Casei de Pensii Sectorială a Ministerului

Administrației și Internelor, cât și al pârâtului Ministerul Administrației și

Internelor fiind în București.

Învestit prin

declinare, prin Sentința nr. 6100 din 25 iunie 2012, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, iar cererea împotriva deciziei de recalculare a fost

formulată la instanță după intrarea în vigoare a legii noi.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, astfel încât determinarea instanței

competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi.

Art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 a modificat competența teritorială de soluționare a

cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Așa fiind, în raport

de norma specială de procedură din legea nouă, competența de soluționare a

cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul

Suceava.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății reprezintă o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată în

cauză a fost emisă la 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 11 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2010 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

În consecință, față

de cele ce preced, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA