ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 4 martie 2011, L.C. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul H.G. nr.

735 la 21 iulie 2010.

Prin sentința nr. 154

din 3 iunie 2011, Tribunalul Mehedinți, Secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, din interpretarea cărora rezultă că

astfel de cereri, îndreptate împotriva Casei de Pensii a M.A.I., se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, prin Sentința nr. 3552 din 13 aprilie 2012, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, iar sesizarea instanței s-a făcut după această dată, în

speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în

materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, astfel că, în raport de norma specială de

procedură din legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Mehedinți.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată în

cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a

făcut la data de 4 martie 2011.

Într-adevăr, la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este Tribunalul Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG