ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 573 din 21 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1351/8612011, Tribunalul

Suceava, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei având ca

obiect contestație decizie de pensionare în favoarea Tribunalului București,

reținând că, față de dispozițiile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000, text

în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, dispoziții care prevăd că

cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, instanța competentă

teritorial este Tribunalul București, ca instanță de la sediul pârâților.

Prin sentința civilă

nr. 283 din 12 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 4049513/2011, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a

constatat, ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de

Casație și Justiție, reținând că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu

data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010, care a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca

obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în

această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum

deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar cererea în

anulare a fost formulată la data de 10 februarie 2011 (după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că

aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia

instanța competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului, în speță,

Tribunalul Suceava.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava,

pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziilor de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și a Legii nr. 164/2001, emise de o casă

sectorială de pensii, și anume casa de pensii din cadrul M.A.I.

Deciziile contestate

au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut

la data de 10 februarie 2011.

Art. 156 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 10 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

„Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanților,

respectiv, Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 februarie 2012.