ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7592/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 642 din 14 aprilie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 1471/62/2011, Tribunalul Brașov, secția civilă,

a declinat competența de soluționare a

cauzei având ca obiect contestație decizie de pensionare în favoarea Tribunalului

București, reținând că, față de dispozițiile art. 156 teza

II

din Legea nr. 19/2000, text în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, dispoziții care prevăd că cererile îndreptate

împotriva caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul/sediul pârâtul, instanța competentă teritorial este Tribunalul București,

ca instanță de la sediul pârâților.

Prin sentința civilă nr. 6684 din 6 septembrie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 42974/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII

a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către

Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 23 decembrie 2010,

care a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile

emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în această materie este competentă

instanța de la domiciliul reclamantului. Cum cererea în anulare a fost formulată

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/ 2010 și abrogarea expresă a Legii nr.

19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit

căreia instanța competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamanților, în speță,

Tribunalul Brașov.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov., pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010

și a Legii nr. 164/2001, emise de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Deciziile contestate au fost emise la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 31 ianuarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 31 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamanților, respectiv, Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

,

ÎN NUMELE LEGE,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12

decembrie 2012.