ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1181/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 763VM din 12 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 2735162/2011, Tribunalul

Brașov, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei având ca

obiect contestație decizie de pensionare, în favoarea Tribunalului București,

reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul/sediul pârâtul." Rezultă că în această materie operează o

competență teritorială exclusivă, în sensul că pentru contestațiile îndreptate

împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, instanța competentă

este cea de la sediul pârâtului, în speță, Tribunalul București.

Prin sentința civilă

nr. 10451 din 22 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 49554/3/2011,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a

constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de

Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu

data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010, care a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca

obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că în această

materie este competentă instanța de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum decizia

contestată a fost emisă ulterior modificării arătate, rezultă că legea

aplicabilă este legea nouă, iar instanța competentă este cea de la domiciliul

reclamantului, respectiv, Tribunalul Brașov.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov,

pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume casa de pensii din cadrul M.A.I.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 28 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume, 28 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului D.N.,

respectiv, Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 februarie 2012.