ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4545/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4545/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 04 octombrie 2011 pe rolul tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul G.M. a formulat o "acțiune penală" întemeiată pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 împotriva sentințelor civile abuzive pronunțate în mai multe dosare civile. A arătat reclamantul că judecătorii M.T., D.L. și avocatul C.D.B. sunt chemați în judecată cu garanția Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin Sentința civilă nr. 1.177 din 30 mai 2012 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G.M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) și (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare", iar pentru repararea prejudiciului, "persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice". Prin Decizia civilă nr. 35A din 8 februarie 2013 Curtea de Apel București a respins apelul declarat de reclamant reținând că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a statului pentru repararea prejudiciilor cauzate de erorile judiciare provenite din alte dosare, decât cele penale, este necesar să se stabilească, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
În cauza de față, nu s-a probat existența vreunei hotărâri judecătorești prin care să se angajeze răspunderea penală sau disciplinară, ci doar s-a susținut de către apelant să s-au comis erori judiciare în cauzele sale civile soluționate. Curtea învederează că simplele nemulțumiri ale părților cu privire la unele măsuri procedurale dispuse pe parcursul judecății sau cu privire la soluțiile pronunțate pentru soluționarea pe fond a cauzelor nu constituie erori judiciare. Partea nemulțumită are posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, prin care să reclame eventualele neregularitățile procesuale comise în cauzele civile soluționate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, arătând prin declarația de recurs că motivele în fapt și în drept le va depune în termenul impus de art. 303 C. proc.
civ. Motivele de recurs nu au fost depuse la dosar până la termenul de judecată din data de 16 octombrie 2013, când instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare. Conform art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc.
civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. În speță, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal. Astfel, la dosarul instanței de apel se află procesul-verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea deciziei atacate, care cuprinde toate datele prevăzute de art. 100 C. proc. civ. Or, potrivit procesului-verbal, recurentului i-a fost comunicată decizia atacată la data de 8 martie 2013, iar, potrivit art. 301 C. proc.
civ., termenul de recurs este de 15 zile, calculat de la această dată. Ca atare, nici dacă motivarea recursului ar fi fost depusă la 26 aprilie 2013, astfel cum a susținut apărătoarea recurentului, nu s-ar fi putut constata că recursul s-a motivat în termen, întrucât între data de 8 martie 2013 și 24 aprilie 2013 s-a scurs o perioadă de o lună și jumătate. Termenul legal pentru motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., a expirat la data de luni 25 martie 2013, iar motivele de recurs nu au fost depuse la dosar în termenul legal. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantul G.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 35A din 8 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.