ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4545/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04

octombrie 2011 pe rolul tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamantul G.M. a formulat o "acțiune penală" întemeiată pe

dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 împotriva sentințelor civile

abuzive pronunțate în mai multe dosare civile. A arătat reclamantul că

judecătorii M.T., D.L. și avocatul C.D.B. sunt chemați în judecată cu garanția

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă

nr. 1.177 din 30 mai 2012 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G.M.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) și (6)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

"statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile

judiciare", iar pentru repararea prejudiciului, "persoana vătămată se

poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice".

Prin Decizia civilă

nr. 35A din 8 februarie 2013 Curtea de Apel București a respins apelul declarat

de reclamant reținând că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a statului

pentru repararea prejudiciilor cauzate de erorile judiciare provenite din alte

dosare, decât cele penale, este necesar să se stabilească, în prealabil,

printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a

judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății

procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare

judiciară.

În cauza de față, nu

s-a probat existența vreunei hotărâri judecătorești prin care să se angajeze

răspunderea penală sau disciplinară, ci doar s-a susținut de către apelant să

s-au comis erori judiciare în cauzele sale civile soluționate.

Curtea învederează că

simplele nemulțumiri ale părților cu privire la unele măsuri procedurale

dispuse pe parcursul judecății sau cu privire la soluțiile pronunțate pentru

soluționarea pe fond a cauzelor nu constituie erori judiciare.

Partea nemulțumită

are posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, prin care să

reclame eventualele neregularitățile procesuale comise în cauzele civile

soluționate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, arătând prin

declarația de recurs că motivele în fapt și în drept le va depune în termenul

impus de art. 303 C. proc. civ.

Motivele de recurs nu

au fost depuse la dosar până la termenul de judecată din data de 16 octombrie

2013, când instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în

raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este nul,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Conform art. 302 lit.

c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art. 303 alin.

(2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar articolul

306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă

la motivele de ordine publică.

În speță, se constată

că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.

Astfel, la dosarul

instanței de apel se află procesul-verbal încheiat de persoana însărcinată cu

înmânarea deciziei atacate, care cuprinde toate datele prevăzute de art. 100 C.

proc. civ.

Or, potrivit

procesului-verbal, recurentului i-a fost comunicată decizia atacată la data de

8 martie 2013, iar, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de

15 zile, calculat de la această dată. Ca atare, nici dacă motivarea recursului

ar fi fost depusă la 26 aprilie 2013, astfel cum a susținut apărătoarea

recurentului, nu s-ar fi putut constata că recursul s-a motivat în termen,

întrucât între data de 8 martie 2013 și 24 aprilie 2013 s-a scurs o perioadă de

o lună și jumătate.

Termenul legal pentru

motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., a

expirat la data de luni 25 martie 2013, iar motivele de recurs nu au fost

depuse la dosar în termenul legal.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul

declarat de reclamantul G.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul G.M. împotriva Deciziei nr. 35A din 8 februarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM