ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6570/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1645 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galați s-a admis acțiunea reclamantul B.R.O. și s-a constatat dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu un teren disponibil în suprafață de 285 m.p. la data executării hotărârii din domeniul public sau privat al Municipiului Galați și emiterea deciziei în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 referitor la construcția de 140 m.p. conform actului de vânzare – cumpărare nr. x/1994. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că autorii reclamanților D. și V.B. au avut un imobil situat în Galați, str. Brăila construcție și teren ce au fost expropriate în baza Decretului nr. 239/1963 și că reclamantul este unicul moștenitor al autorilor în calitate de descendent.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galați prin Primar iar prin decizia civilă nr. 31 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați secția civilă s-a respins apelul pentru următoarele considerente: Competența tribunalului a fost justificată în astfel de acțiuni, ca cea în speță, și în temeiul disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO, potrivit cărora,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”. A considera o astfel de acțiune ca fiind prematură, ar însemna nesocotirea printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și totodată o împiedicare a persoanelor îndreptățite să-și redobândească bunurile preluate abuziv.

Mai mult decât atât, sentința civilă nr. 948/2005 a Tribunalului a rămas irevocabilă la 21 octombrie 2005, faptul că reclamantul a solicitat după trei ani de zile materializarea ei, acțiunea nu poate fi considerată prematur introdusă. Pe fondul cauzei, susținerea că instanța a încălcat cele două principii, cel al disponibilității procesului civil și cel al plenitudinii a autorităților locale nu poate fi primită în condițiile în care potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată prevede că,,în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau în compensare cu alte bunuri sau servicii și în ultimă instanță despăgubiri”, ierarhie ce rezultă din interpretarea disp.

art. 26 alin. (1) din același act normativ. Astfel din acest punct de vedere soluția instanței de fond este corectă. În ceea ce privește aspectul invocat că prima instanță a soluționat cauza fără a identifica imobilul nu poate ti primit atât timp cât din actele depuse la dosar și în absența unor probe contrare, a rezultat întinderea dreptului de proprietate cu actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați prin Primar solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că s-a încălcat principiul plenitudinii de competență a autorităților locale cu privire la măsurile reparatorii ce se pot acorda conform Legii nr. 10/2001 cu atât mai mult cu cât s-a stabilit măsura compensării cu un teren de 285 m.p. fără să se facă o identificare efectivă a acestuia. Se mai susține că față de petitele acțiunii s-a acordat de fapt ceea ce nu s-a cerut, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada imposibilității restituirii imobilului pe vechiul amplasament. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Prin stabilirea măsurilor reparatorii ce se pot acorda persoanelor îndreptățite în ordinea stabilită prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a dat de fapt eficiență exigențelor dispozițiilor art. 1 din Protocol 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel prin dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit în sarcina primarilor sau după caz conducătorilor entităților investite cu soluționarea notificărilor obligația de a se afișa lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile sau după caz serviciile care pot fi acordate în compensare. Este real că măsura compensării este prioritară în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, numai că petitul acțiunii reclamantului vizează tocmai obligarea la restituirea în natură a imobilului din Galați, Str. Brăila. În susținerea acestui petit reclamantul a invocat de altfel și dispozițiile sentinței civile nr. 948 din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galați.

Astfel prin sentința civilă nr. 948 din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galați a fost obligată Primăria Municipiului Galați să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent solicitat prin notificarea din 5 august 2001 referitoare la imobilul din Galați, Str. Brăila, astfel cum este descris și nominalizat prin actul de vânzare nr. 546 din 4 martie 1940. Or față de obiectul dedus judecății, de dispozițiile hotărârii sus menționate, instanța de apel avea obligația în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., să dispună administrarea unor probe inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de identificare a imobilului a cărui restituire s-a solicitat, pentru verificarea situației faptice și juridice a acestuia, dar și de identificare a unor bunuri eventual disponibile în patrimoniul pârâtului, ce ar putea forma obiect al măsurii reparatorii a compensării în condițiile prevăzute de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.

Cum în cauză aceste aspecte fac necesară administrarea unor probe în acest sens, (inclusiv efectuarea unor expertize), și cum în această fază procesuală nu pot fi administrate astfel de probe,recursul pârâtului urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 31/ A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2010.