ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6570/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1645 din 29

octombrie 2009 a Tribunalului Galați s-a admis acțiunea reclamantul B.R.O. și

s-a constatat dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu un teren disponibil

în suprafață de 285 m.p. la data executării hotărârii din domeniul public sau

privat al Municipiului Galați și emiterea deciziei în temeiul Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 referitor la construcția de 140 m.p. conform actului de vânzare – cumpărare nr. x/1994.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că autorii reclamanților D. și V.B. au avut un

imobil situat în Galați, str. Brăila construcție și teren ce au fost

expropriate în baza Decretului nr. 239/1963 și că reclamantul este unicul

moștenitor al autorilor în calitate de descendent.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galați prin Primar iar

prin decizia civilă nr. 31 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați secția civilă s-a respins apelul pentru următoarele considerente:

Competența tribunalului a fost justificată în astfel de

acțiuni, ca cea

în

speță, și în temeiul disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO, potrivit cărora,,orice

persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”.

A

considera o astfel de acțiune ca fiind prematură, ar însemna nesocotirea

printr-un formalism excesiv, a caracterului

reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și totodată o

împiedicare a persoanelor

îndreptățite să-și redobândească bunurile preluate abuziv.

Mai

mult decât atât, sentința civilă nr. 948/2005 a Tribunalului a rămas

irevocabilă la 21 octombrie 2005, faptul că reclamantul a solicitat după trei

ani de zile materializarea ei, acțiunea nu poate fi considerată prematur

introdusă.

Pe

fondul cauzei, susținerea că instanța a încălcat cele două principii, cel al

disponibilității

procesului civil și cel al plenitudinii a autorităților locale nu poate fi

primită în condițiile în care potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

republicată

prevede

că,,în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili

măsuri reparatorii prin echivalent, care constau în compensare cu alte bunuri

sau

servicii și în ultimă instanță

despăgubiri”, ierarhie ce rezultă din interpretarea disp.

art. 26 alin.

(1) din același act normativ. Astfel din acest punct de vedere soluția

instanței de fond este corectă.

În ceea ce privește

aspectul invocat că prima instanță a soluționat cauza fără a identifica

imobilul nu poate ti primit atât timp cât din actele depuse la dosar și în

absența unor probe contrare, a rezultat întinderea dreptului de proprietate cu

actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, potrivit disp. art.

24 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați prin Primar solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

s-a încălcat principiul plenitudinii de competență a autorităților locale cu

privire la măsurile reparatorii ce se pot acorda conform Legii nr. 10/2001 cu

atât mai mult cu cât s-a stabilit măsura compensării cu un teren de 285 m.p. fără să se facă o identificare efectivă a acestuia.

Se mai susține că

față de petitele acțiunii s-a acordat de fapt ceea ce nu s-a cerut, cu atât mai

mult cu cât nu s-a făcut dovada imposibilității restituirii imobilului pe

vechiul amplasament.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct.

6 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Prin stabilirea

măsurilor reparatorii ce se pot acorda persoanelor îndreptățite în ordinea

stabilită prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a dat de

fapt eficiență exigențelor dispozițiilor art. 1 din Protocol 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel prin

dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit în sarcina

primarilor sau după caz conducătorilor entităților investite cu soluționarea

notificărilor obligația de a se afișa lunar, în termen de cel mult 10 zile

calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un

tabel care să cuprindă bunurile disponibile sau după caz serviciile care pot fi

acordate în compensare.

Este real că măsura

compensării este prioritară în situația în care nu este posibilă restituirea în

natură, numai că petitul acțiunii reclamantului vizează tocmai obligarea la

restituirea în natură a imobilului din Galați, Str. Brăila.

În susținerea acestui

petit reclamantul a invocat de altfel și dispozițiile sentinței civile nr. 948

din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galați.

Astfel prin sentința

civilă nr. 948 din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galați a fost obligată Primăria

Municipiului Galați să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau

prin echivalent solicitat prin notificarea din 5 august 2001 referitoare la

imobilul din Galați, Str. Brăila, astfel cum este descris și nominalizat prin

actul de vânzare nr. 546 din 4 martie 1940.

Or față de obiectul

dedus judecății, de dispozițiile hotărârii sus menționate, instanța de apel

avea obligația în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., să

dispună administrarea unor probe inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de

identificare a imobilului a cărui restituire s-a solicitat, pentru verificarea

situației faptice și juridice a acestuia, dar și de identificare a unor bunuri

eventual disponibile în patrimoniul pârâtului, ce ar putea forma obiect al

măsurii reparatorii a compensării în condițiile prevăzute de art. 1 pct. 5 din

Legea nr. 10/2001.

Cum în cauză aceste

aspecte fac necesară administrarea unor probe în acest sens, (inclusiv

efectuarea unor expertize), și cum în această fază procesuală nu pot fi

administrate astfel de probe,recursul pârâtului urmează a fi admis, a se casa

hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 31/ A

din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2010.