ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6289/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 28 noiembrie 2007 la Tribunalul Dolj reclamantul V.D. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Ișalnița,

Primăria Ișalnița și Comuna Ișalnița solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună desființarea dispoziției nr. 503 din 15 octombrie 2007

prin care i s-a respins cererea de restituire a suprafeței de teren solicitată

în natură și despăgubiri pentru construcția ce a existat pe acest teren,

acordarea în natură (sau despăgubiri) a terenului intravilan existent liber în

suprafață de 640 mp în punctul „La Șosea” ( cu vecinătățile N – B.E., S – P.I.,

E – DE 70, V – restul proprietății) și acordarea de despăgubiri pentru imobilul

construcție ce a aparținut autorilor săi și care a fost demolat în urma

exproprierii, precum și repunerea în termen, să se constate că notificarea a

fost făcută în termenul legal.

Prin sentința civilă nr.

50 din 13 februarie 2009 Tribunalul Dolj a respins acțiunea.

Împotriva acestei

sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin decizia nr. 160 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs înregistrat la data de 2 iulie 2009 la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Judecata

recursului a fost suspendată prin încheierea de la 20 mai, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât părțile legal citate

nu s-au prezentat la termenul defapt și nu s-a cerut judecarea în lipsă,

dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată.

Părțile

nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât din oficiu, s-a dispus citarea

părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Perimarea

este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul

nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Potrivit

art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se

constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea

termenului de prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art.

249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.

În cauză, judecarea

recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare

de un an și, în consecință, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va

constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul

s-a

perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de reclamantul V.D. împotriva deciziei civile nr. 160 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.