ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6272/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 2991

din 11 noiembrie 2008 a Primarului Municipiului Suceava a fost respinsă

notificarea formulată de reclamanta H.S. prin care aceasta solicita acordarea

de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit, în prezent demolată și

teren în suprafață de 2864 m.p., situate în Suceava, str. Gh. Doja, cu

justificarea că nu s-a făcut dovada proprietății la data preluării abuzive.

Această dispoziție a

fost contestată la Tribunalul Suceava de către reclamanta H.S., care a solicitat

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri

bănești pentru suprafața de 2864 m.p. teren situat în Suceava, str. Gh. Doja,

pe care l-a cumpărat împreună cu soțul în anul 1969 și care a fost preluat

abuziv în anul 1980 în vederea construirii blocurilor de locuințe.

În motivare

reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 779/1999 a Judecătoriei

Suceava s-a constatat vânzarea cumpărarea, confirmându-se în acest fel calitatea

sa și a soțului de proprietari asupra imobilelor, iar prin emiterea dispoziției

s-a ignorat efectul declarativ al hotărârii, încălcându-se dispozițiile art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

192 din 2 februarie 2009, Tribunalul Suceava a admis contestația, a anulat

dispoziția atacată și a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă de locuit și anexă și teren în

suprafață de 2864 m.p. din municipiul Suceava, str. Gh. Doja.

În motivare s-a

reținut că reclamanta a făcut dovada proprietății asupra imobilelor cu sentința

civilă nr. 779/1999 a Judecătoriei Suceava al cărei efect declarativ a fost

ignorat de Primarul Municipiului Suceava.

Apelul declarat de

Municipiul Suceava prin Primar a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

66 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare încheiat

la 6 iulie 1969 reclamanta H.S. împreună cu soțul ei predecedat H.T. au

cumpărat de la P.E., în schimbul sumei de 40.000 lei, teren arabil și livadă în

suprafață de 16 prăjini, cu frontul de 20,5 m situat în Suceava, cartierul Burdujeni, str. Gh. Doja, învecinat cu U.E., B.C., str. Gh. Doja și Cooperativa

Agricolă Burdujeni împreună cu construcțiile constând în casă, compusă din două

camere și sală, acoperită cu draniță, o bucătărie în curte acoperită cu țiglă,

o magazie, un coteț de păsări și un coteț de porci, toate situate pe același

teren, împrejmuit cu gard de 60 m.

Imobilul a făcut

obiectul exproprierii în temeiul Decretului nr. 385 din 22 decembrie 1980 emis

de Consiliul de Stat al R.S.R., în vederea construirii unor locuințe și dotări

comerciale în zona „Cuza Vodă”.

Primul ciclu

procesual s-a încheiat cu decizia civilă nr. 9967 din 8 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală care a

admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar,a casat

decizia civilă nr. 66 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Suceava și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că probele administrate în dovedirea

calității reclamantei de proprietar al imobilului notificat la data preluării

abuzive nu sunt pe deplin lămuritoare.

Prin înscrisul sub

semnătură privată încheiat la 6 iulie 1969 (fila 6 dosar fond) P.E.

înstrăinează imobilul din Str. Gheorghe Doja, din Municipiul Suceava soților H.

Judecătoria Suceava,

prin sentința civilă nr. 779 din 16 februarie 1999 constată faptul cumpărării

imobilului fără mențiunea că hotărârea ține loc de act autentic de

vânzare-cumpărare (fila 77 fond).

În dovedirea titlului

de proprietate al vânzătoarei P.E. a fost depusă o filă din registrul agricol

privind un imobil situat în Str. Gheorghe Doja (fila 10 fond).

Din anexa decretului

de expropriere (fila 256) reiese că imobilul din Str. Gheorghe Doja a fost

expropriat de la I.Ș. și I.V.

S-a recomandat a se

stabili: dacă terenul menționat în decretul de expropriere este același cu cel

menționat în sentința Judecătoriei Suceava, evidența adreselor poștale ale imobilului

descris în actul sub semnătură privată și notificat. Înalta Curte a mai reținut

necesitatea depunerii titlului de proprietate al soților I. în favoarea căruia

operează prezumția înscrisă în art. 24 din lege precum și, dacă este cazul,

efectuarea unei expertize tehnice judiciare de identificare a imobilului

solicitat în temeiul legii speciale de reparație.

Rejudecând cauza după

casare, Curtea de Apel Suceava  a admis proba cu expertiză topo având ca obiect

identificarea imobilului în litigiu, solicitată de apărătoarea reclamantei

intimate.

A fost solicitat spre

consultare dosarul nr. 8286/86/2008 al Judecătoriei Suceava în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 779 din 16 februarie 1999.

S-au solicitat

relații pârâtului privind evoluția în timp a deținătorilor terenului ce face

obiectul litigiului, iar prin decizia nr. 70 din 9 noiembrie 2010 a fost respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul Suceava – prin Primar.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că reclamanta H.S. a cumpărat în anul 1969

împreună cu soțul său predecedat H.T. suprafața de 16 prăjini teren situat în

str. Gh. Doja din Suceava – Cartier Burdujeni și casa situată pe acest teren

compusă din două camere și sală, acoperită cu draniță, o bucătărie acoperită cu

țiglă, o magazie, un coteț de păsări și un coteț de porci.

Prin sentința civilă nr.

779 din 16 februarie 1999 a Judecătoriei Suceava a fost admisă acțiunea

formulată de H.S. și H.T. și s-a constatat că reclamanții au cumpărat de la P.E.,

în prezent decedată imobilele mai sus menționate.

Prin Decretul nr. 385

din 22 decembrie 1980 emis de Consiliul de Stat al R.S.R., a fost expropriată

suprafața totală de 123.805 m.p. teren și 6984,63 m.p. construcții, situate în municipiul Suceava. Din anexa acestui decret rezultă că imobilul

din str. Gh. Doja a fost expropriat de la I.Ș. și V.

Probatoriul

administrat în cauză (adresa nr. 17573 din 24 iunie 2010 a Municipiului Suceava și expertiza) a dovedit că, familia I.Ș. și V. nu a fost înscrisă în

registrul agricol pe anii 1959 – 1962, această familie locuind în imobil, în

calitate de chiriaș.

Defuncta P.E. a

figurat însă înscrisă în evidențele agricole (1959-1963) cu suprafața de 0,42 ha în anul 1959 și 0,20 ha în anul 1962, iar în evidențele agricole din anii 1964-1970 cu

suprafața de 0,27 ha, cu mențiunea că în acest interval, terenul fiind trecut la C.A.P., fostul proprietar avea doar lot în folosință.

În anii următori

1970-1974 și 1974-1980 P.E. nu mai figurează înscrisă pentru că avusese loc

vânzarea către reclamantă și soțul acesteia.

Neconcordanțele

numerelor poștale (Str. Gh. Doja) se datorează renumerotării imobilelor.

S-a reținut că imobilul

menționat în actul sub semnătură privată este același cu cel care a făcut

obiectul exproprierii. Diferența de suprafață se justifică prin aceea că, la

data exproprierii, o parte din teren figura la C.A.P. de la care s-a și preluat. Așa fiind, reclamanta a făcut dovada calității de proprietar al imobilelor

preluate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Cum suprafața de

teren în litigiu este ocupată de blocuri de locuințe așa cum rezultă din

expertiza efectuată în cauză, reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei

nr. 70 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava – secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie pârâtul Municipiul Suceava prin Primar a declarat

recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin critici se

susține că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 480 și 1853 C. civ.

Se mai susține că greșit

s-a reținut că imobilul menționat în actul sub semnătură privată este același

cu cel care a făcut obiectul exproprierii.

Recurentul

concluzionează că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar în

sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Critica privind

greșita aplicare a dispozițiilor art. 480 și 1853 C. civ. nu poate fi primită.

Art. 480 C. civ.

dispune: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune

de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”,

iar art. 1853 dispune: „Actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia,

sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc.

sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a acestuia, nu

constituie o posesiune sub nume de proprietar”.

Prin dispoziția nr. 2991

din 11 noiembrie 2008 Primăria municipiului Suceava a respins notificarea nr. 26

din 17 iulie 2001 deoarece nu s-a făcut „dovada proprietății la data preluării

în mod abuziv”.

Art. 3 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 10/2001 statuează: „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei

legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz,

prin echivalent: a) persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora;”.

Or, așa cum rezultă

din adresa Municipiului Suceava nr. 17573/2010 (fila 25 dosar apel) și cum reține

raportul de expertiză (fila 43 dosar apel) „soții I.Ș. și V. figurează înscriși

în Tabelul expropriaților la nr. casei, dar aceștia nu figurează cu rol agricol

în anii 1959-1980 la acea adresă, se poate presupune că erau chiriași și nu

proprietari”.

Defuncta P.E. a

figurat înscrisă în evidențele agricole, potrivit raportului de expertiză

(filele 42-43 dosar apel) și de la ea au cumpărat reclamanta și soțul, potrivit

înscrisului de la fila 6 dosar fond.

Această stare de

fapt, coroborată cu împrejurarea că la dosar nu există titlul de proprietate al

soților I. înlătură prezumția înscrisă în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

„în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului

de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive” pe cale de consecință urmând a se constata

că reclamanta a făcut dovada calității de proprietar al imobilului la data

preluării abuzive și instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale, iar dispozițiile art. 1853 C. civ. nu conferă nici un

drept soților I.

În ce privește

evidența adreselor poștale raportul de expertiză (fila 44 dosarul Curții de

Apel Suceava) a reținut că întrucât Str. Gh. Doja traversează două cartiere ale

municipiului Suceava s-a ajuns la o dublare de numere poștale.

În mod corect, în

baza probatoriilor administrate (filele 43-44 dosar apel), instanța de apel a

reținut că imobilul înscris în actul de vânzare-cumpărare din data de 6 iulie

1969 și cel din sentința nr. 779/1999 a Judecătoriei Suceava este același care

a făcut obiectul exproprierii, diferența de suprafață fiind justificată de

faptul că la data exproprierii o parte din teren figura la C.A.P.

Așa fiind, reclamanta

a făcut pe deplin dovada calității de proprietar în sensul dispozițiilor art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, iar recursul în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva deciziei civile nr.

70 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava – Secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.