ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6267/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 55

din 22 ianuarie 2002, R.A. a solicitat restituirea în natură a terenurilor

situate în București, în suprafață de 122,5 m.p., și în București, în suprafață de 196 m.p.

De pe urma

defunctului R.A. a rămas ca unică moștenitoare R.D., după cum rezultă din certificatul

de moștenitor din 20 decembrie 2006 eliberat de Biroul Notarului Public E.C.

Prin contractul de

cesiune autentificat sub nr. 221 din 2 februarie 2007, R.D. a cedat către B.I.

Andreea 50% din toate drepturile deținute asupra terenului din litigiu.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul

General nu a soluționat notificarea formulată și așa cum rezultă din expertiza

extrajudiciară, terenul este liber și poate fi restituit în natură, iar construcția

nu mai există.

Prin cererea

completatoare din data de 31 octombrie 2008 reclamantele au solicitat

introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Dezvoltării

Lucrărilor Publice și Locuințelor motivat de faptul că, terenul în litigiu se

află în administrarea acestui minister.

La termenul din 28

noiembrie 2008, prima instanță a pus în discuție din oficiu, excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Lucrărilor

Publice și Locuințelor, excepție pe care au constatat-o întemeiată, în raport

cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

1864 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a

civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor și a respins acțiunea față de

acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

A respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele R.D. și B.I. în contradictoriu

cu pârâtul Primăria Municipiului București prin Primarul General.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Imobilul situat în

București, str. Olteni, compus din teren în suprafață de 122,5 m.p. și construcție a fost proprietatea soților R.F. și R.I. în baza contractului de vânzare –

cumpărare din 1 octombrie 1954.

În evidențele

cadastrale imobilul a fost identificat ca fiind situat la adresa din str.

Bradului, sector 3, sau ca fiind situat la intersecția celor două străzi, după

cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare, adresa din 15 decembrie 2005 a Primăriei Municipiului București și anexa la Decretul de expropriere nr. 260/1986.

În anexa nr. 1 a

Decretului nr. 260/1986 la poziția nr. 33 a fost înscris imobilul din str.

Bradului și str. Olteni, ca fiind preluat de la C.P. și C.M. (de la care se

menționează preluarea terenului în suprafață de 54 m.p. și a construcției 174,48 m.p., și de la R.A. și R.D., preluarea unei construcții în suprafață

de 163,27 m.p.

Tribunalul a apreciat

că preluarea imobilului de la autorii reclamantelor a fost abuzivă, dar cu

titlu, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Din raportul de

expertiză extrajudiciară rezultă că, din terenul în suprafață totală de 210 m.p., suprafața de 33,6 m.p., este afectată de trotuar, iar o altă suprafață de 53,74 m.p., este afectată de spațiu verde, fiind liberă o suprafață de 122,7 m.p.

Raportat la suprafața

de 175,04 m.p., cât au avut în proprietate autorii reclamanților, suprafața

liberă este mai mică de 87,70 m.p. fiind situată la intersecția mai multor

străzi și a mai multor blocuri, precum și în incinta complexului E., neputând

fi restituită în natură.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamantele criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie întrucât instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 atunci când a apreciat că, terenul este ocupat

funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 693/A din 18 noiembrie 2010 a respins apelul formulat de reclamantele R.D. și B.I. împotriva sentinței civile nr. 1864 din

12 decembrie 2008 a Tribunalului București – secția a V – a civilă.

Pentru a decide astfel,

curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Partea liberă de

teren de 123 m.p., din suprafața totală de 211 m.p., nu este identică în materialitatea sa, cu suprafața deținută de autorii reclamantelor,

deoarece aceștia erau coproprietari indivizari, nu justifică pretenția

reclamanților de a fi restituită în natură, atât timp cât este situată la

limita B-dului Mircea Vodă și este inclusă în cadrul complexului E.

Neacordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent de către prima instanță este rezultatul refuzului neechivoc

al reclamanților.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au formulat recurs reclamantele R.D. și B.I., invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 7 alin. (1), art. 11 alin.

(2) și (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dezvoltând criticile

de nelegalitate, recurentele – reclamante au susținut că terenul în suprafață

de 122,5 m.p., situat în București, B-dul Mircea Vodă este liberă, nu este

afectat de elemente de sistematizare și nici rețele edilitare și nu există

lucrări care să ocupe funcțional terenul.

Au mai arătat

recurentele că instanța de apel a nesocotit și dispozițiile art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție cât și jurisprudența C.E.D.O.

Față de cele expuse,

recurentele – reclamante au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot

a deciziei atacate și pe fond, admiterea acțiunii în sensul restituirii în

natură a suprafeței de 122,5 m.p. teren.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., și a dispozițiilor legale incidente Înalta Curte va

respinge recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se

înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică,

ce nu afectează căile de acces, respectiv, existența unor străzi, parcări,

trotuare, amenajări subterane.

În speță, terenul în

litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 260/1986.

Dat fiind temeiul

preluării, legea nu permite restituirea în natură atunci când lucrările ocupă

funcțional întregul teren sau când ar fi afectat unor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane, conform art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr.

10/2001.

Din raportul de

expertiză tehnică, dispus în apel (f. 63 dosar apel) rezultă că, terenul în

litigiu se află situat pe B-dul Mircea Vodă, sector 3, fiind parțial ocupat de

trotuar, parțial de spațiul verde, și de complexul E.

Din această suprafață

de 211 m.p., o suprafață de 54 m.p., este ocupată de trotuarul de pe latura

dreaptă a bulevardului, suprafața de 34 m.p., este ocupată de spațiul verde, iar 123 m.p. se află în incinta complexului E. și poate fi restituită în

natură.

Din același raport de

expertiză mai rezultă că, în zona amplasamentului reconstruit pentru imobilul

din str. Olteni, nu există străzi laterale, cu excepția B-dului Mircea Vodă, pe

direcția Nord, cea mai apropiată stradă fiind B-dul Unirii, care se află la o

distanță de 65 m.

Pe direcția Sud se

află B-dul Mărășești la circa 190 m., iar la vest, la circa 60 m. se află Biblioteca Națională iar la est se află Complexul E.

Așa cum corect au

reținut ambele instanțe, suprafața pretinsă a fi restituită în natură, de

reclamantele – recurente este de 122,52 m.p., suprafață deținută în cea mai mare parte în indiviziune – de către autorii recurentelor.

Cum starea de

indiviziune a terenului nu a fost sistată, nu se poate stabili cota parte concretă

a reclamanților – recurenți și nici amplasamentul terenului.

Or, în raport și de

poziționarea terenului aflat la intersecția unor căi de comunicație (bulevarde,

străzi, trotuare), terenul nu poate fi restituit în natură.

Contrar celor arătate

prin motivele de recurs, această soluție nu contravine nici dispozițiilor art. 1

din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât nu poate fi

interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege

condițiile în care acceptă să restituie bunurile pe care le-a preluat abuziv.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantele R.D. și B.I.

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții R.D. și B.I. împotriva deciziei civile nr. 693/A din 18

noiembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.