ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2011

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține

următoarele:

Prin cererea adresată

acestei instanțe la 19 martie 2008 contestatorul I.B.C. a solicitat în

contradictoriu cu intimata RAAN Drobeta Turnu Severin, anularea deciziei nr. 39

din 26 februarie 2008 emisă de intimată, și obligarea acesteia la plata c/val a

15 ha teren, grajd de 75 mp. din lemn și acoperit cu țiglă, pătul și magazie,

bucătărie cu două încăperi și sală, din lemn.

În motivare a arătat

că prin sentința civilă nr. 385 din 13 mai 2004 Tribunalul Mehedinți a obligat

pe intimată să se pronunțe cu privire la cuantumul despăgubirilor privind

bunurile mai susmenționate, însă aceasta refuză să execute dispozitivul

sentinței.

Prin sentința civilă nr.

305 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2180/101/2008

s-au respins contestațiile formulate de contestatorul I.C. împotriva deciziei nr.

39/2008 emisă de intimata Regia Autonomă pentru Activități Nucleare și a dispoziției

nr. 69/2008 emisă de intimata Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.

Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu

soluționarea apelului declarat de contestator, prin decizia nr. 63 din 3 martie

2003 a respins calea de atac ca nefondată pentru motivele ce urmează.

Prin sentința civilă nr.

385 din 13 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 210/2004

instanța, admițând în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul I.D.C.,

a obligat Primăria comunei Izvorul Bîrzii și Regia Autonomă pentru Activității

Nucleare Drobeta Turnu Severin să soluționeze, prin decizie ori dispoziție,

notificările formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, fără însă a

antama fondul cauzei.

Prin sentința

pronunțată nu s-a stabilit modalitatea de soluționare a celor două notificări

ci s-a reținut doar obligația ce revine celor două pârâte ca unități

notificate, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/23001, de a răspunde

notificărilor ce le-au fost adresate.

Prin urmare, sentința

nr. 385/2004 a Tribunalului Mehedinți, nesoluționând pe fond cererile reclamantului

privitoare la restituirea bunurilor ori la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză, iar chestiunile

de fond privitoare la îndreptățirea contestatorului la restituirea bunurilor

ori la măsuri reparatorii se tranșează în această cauză, astfel că nu se poate

vorbi de nesocotirea de către instanțe a celor dispuse printr-o hotărâre

judecătorească anterioară.

Sub aspect probator,

prima instanță a încuviințat și a administrat probatoriul solicitat de părți.

Din expertiza tehnică

efectuată în faza apelului ca și din probele aflate în dosarele nr. 210/2004 și

6975/20901, atașate cauzei, nu se poate reține o altă situație de fapt decât

cea avută în vedere de către prima instanță.

Contestatorul a formulat

critici cu privire la dispoziția emisă de Primărie întrucât nu cuprinde

mențiuni privitoare la starea de degradare în care se află grajdul și la

demolarea bucătăriei, dar expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul E.A.

a concluzionat că mare parte din uzura grajdului se datorează vechimii,

materialelor și elementelor de construcție și slabei întrețineri iar în

privința bucătăriei existente că este o construcție cu o vechime de 20-25 ani,

ceea ce presupune că este o altă clădire decât cea la care se referă

reclamantul că i-a fost preluată abuziv.

Martorul B.V. audiat

în apel nu a confirmat decât existența unei case și a unui grajd, iar martorul

D.C. se referă la demolarea unui grajd și afirmă că știe acest fapt din

relatările altor persoane declarația sa nefiind o probă directă.

Pe de altă parte,

pentru aceeași construcție nu se poate pretinde în temeiul Legii nr. 10/2001 și

restituirea în natură și despăgubiri în echivalent.

Cât privește decizia

emisă de RAAN Drobeta Turnu Severin prin aceasta s-a respins notificarea pe de

o parte pentru că nu s-a probat că terenul deținut de aceasta provine de la

contestator, iar pe de altă parte pentru că terenul fiind situat la data

exproprierii în extravilanul localității este exceptat de la aplicarea Legii

nr. 10/2001 prin art. 8 din lege. Motivele respingerii notificării se confirmă

în cauză.

Prin Decretul nr. 400/1979

s-a aprobat amplasarea investiției Combinatului Chimic Drobeta Turnu Severin în

afara perimetrului construibil al satului Răscolești – pe un teren aflat în

extravilan la data preluării - deci terenul deținut de intimată a fost teren

extravilan la data preluării.

Prin urmare, terenul

deținut de RAAN este exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001 conform art. 8

din lege.

Contestatorul nu a

invocat acest Decretul nr. 400/1979 ca fiind actul de preluare a terenului său

în suprafață de 15 ha. ci Decretul nr. 11/1987, dar acesta nu este un act de

expropriere ci a reglementat măsuri privind strămutarea gospodăriilor situate

în zona de protecție a Combinatului Chimic Drobeta Turnu Severin.

În anexele la acest

decret contestatorul nu apare cu teren preluat ci doar cu construcții, și a

rămas în posesia lor până în prezent.

Contestatorul s-a

prevalat în dovedirea proprietății de mai multe acte de vânzare-cumpărare din 21

aprilie 1947 pentru 5,5 pogoane, contr. din 19 mai 1947 – pentru 3 ha. și din 1952 pentru 5000 mp. în Halînga Mică) care nu totalizează suprafața de 15 ha. iar din registrul agricol din perioada 1959-1963 rezultă că acesta figura la această dată cu o

suprafață de 5,43 ha. și în baza Legilor fondului funciar i s-a reconstituit

dreptul de proprietate (conform Deciziei nr. 762/R/1997 a Tribunalului

Mehedinți dată în dosarul atașat cauzei) pentru 6,14 ha.

Expertiza tehnică

efectuată în apel, a avut în vedere toate actele de proprietate de care s-a

prevalat contestatorul, acte din care rezultă suprafața totală de 6,87 ha dar nu putut identifica aceste suprafețe întrucât actele de proprietate nu conțin date

privitoare la dimensiunile terenurilor, nici alte repere care să mai existe în

prezent.

Nu s-au identificat

nici repere ale construcțiilor pretins demolate iar contestatorul nu a depus

dovezi certe privind existența unor asemenea clădiri în proprietatea sa.

Împotriva deciziei a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. De precizat că dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

sunt aplicabile doar hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu

apel, situație în care instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele.

Prin dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că au fost încălcate dispozițiile sentinței civile

nr. 385/2004, deoarece primăria nu s-a conformat acestei statuări irevocabile.

Expertiza efectuată

în apel nu lămurește situația bucătăriei și a grajdului, deși la dosar există

probe ce atestă că locuința este nedemolată, grajdul este degradat 80%, 40 m.p. fiind demolați iar restul consolidat.

Prin decizia nr. 39

din 26 februarie 2008 Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu

Severin a refuzat să se pronunțe asupra contravalorii imobilelor.

Și expertiza în

construcții a fost superficială, nerăspunzându-se obiecțiunilor recurentului. Se

apreciază de instanță în mod greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

8 din Legea nr. 10/2001 în condițiile în care prin sentința civilă nr. 385/2004

s-a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Instanța nu a

manifestat rol activ cu toate că din expertiza în construcții depusă la fond

rezultă că pe terenul retrocedat nu se găsesc un pătul, magazie, bucătărie, iar

grajdul este într-o stare precară.

Intimata Regia

Autonomă pentru Activități Nucleare – Sucursala ROMAG-PROD, prin întâmpinarea

formulată solicită respingerea recursului întrucât în cauză sunt aplicabile legile

fondului funciar.

Înalta Curte,

analizând decizia cu referire la motivele de recurs invocate, a probatoriilor

administrate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține caracterul

nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Recurentul invocă

puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 385/2004, prin care, se

susține, s-a stabilit că legea aplicabilă bunurilor solicitate prin notificate

este Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv

în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Pentru a se avea în

vedere efectul pozitiv al lucrului judecat este suficientă identitatea de părți

și invocarea chestiunii soluționate în procesul anterior.

În cauza de față, în

procesul finalizat prin hotărârea judecătorească invocată, nu s-a statuat

asupra fondului notificării în sensul arătat, tot ceea ce s-a statuat

referindu-se strict la obligația unităților notificate de a soluționa cererea

formulată de contestator în temeiul Legii nr. 10/2001, fără vreo mențiune

referitoare la modalitatea de soluționare.

Criticile

recurentului privind modalitatea de administrare a probelor, conținutul

acestora cu referire specială la expertiza tehnică judiciară pentru construcții,

se constituie în motive de netemeinicie ce nu pot fi analizate în etapa

procesuală a recursului față de conținutul dispozițiilor art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., ce permite analiza deciziei pronunțate în apel doar pentru motive

de nelegalitate. De altfel, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. ce

permiteau analiza motivelor de netemeinicie fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000

modificat prin Legea nr. 219/2005.

Invocă recurentul și

încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la rolul

activ al judecătorului în refacerea sau completarea probelor în apel. Critica

nu poate fi primită întrucât rolul activ al instanței nu poate constitui

temeiul substituirii acesteia în poziția procesuală a uneia dintre părți în

apărarea intereselor acesteia în condițiile în care acesta a beneficiat de

asistență juridică.

O altă critică se

referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001,

critică de asemenea nefondată.

Art. 8 din lege

exclude de la aplicarea dispozițiilor acestei legi de reparație terenurile

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Contestatorului i s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 6,14 ha conform deciziei civile nr. 762/R/1997 a Tribunalului Mehedinți în temeiul Legii nr. 18/1991.

Acesta nu a probat că suprafața de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001

este alta decât cea pentru care s-au dispus măsuri reparatorii, așa încât nu

poate beneficia de o dublă reparație pentru același teren.

Soluția instanței de

apel referitoare la pretențiile asupra construcțiilor pretins demolate este

legală câtă vreme contestatorul nu a făcut dovada existenței lor în

proprietatea sa.

Înalta Curte, pentru

cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul I.B.C. împotriva deciziei civile nr. 63 din 3

martie 2010 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2011.