ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1622/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 7 august 2012, sub

nr. 20051/212/2012,

reclamantul

B.H. a solicitat punerea sub interdicție a mamei sale, B.S., care nu prezintă discernământ.

Prin sentința civilă nr. 13693 din 4

septembrie 2012, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că pârâta locuiește efectiv

în Centrul de Bătrâni „Dr. A.R." care se află în raza teritorială a Judecătoriei

sectorului 1 București, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., aceasta este instanța competentă.

Investită prin declinare,

Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat

sentința civilă nr. 23193 din 5 decembrie 2012, prin care și-a declinat, la rândul

său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Constanța și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că pârâta B.S. are domiciliul în municipiul Constanța, iar în

momentul de față are reședința la Centrul de Bătrâni „Dr. A.R.", unde figurează

internată din data de 19 septembrie 2011, că dispozițiile art. 178 lit a și 179

lit. a) C. civ. stabilesc competența exclusivă a instanței de la domiciliul persoanei

ce urmează a fi pusă sub interdicție, iar nu a instanței de reședință și că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin, 3 raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a

solicitat punerea sub interdicție a numitei B.S., care nu prezintă discernământ.

Față de acest obiect, în raport de dispozițiile

art. 106 alin. (2) din noul C. civ., conform cu care „Ocrotirea majorului are loc

prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile

prevăzute de prezentul cod", Înalta Curte a avut de stabilit instanța competentă

să se pronunțe asupra cererii de ocrotire a majorului B.S., prin punere sub interdicție

judecătorească.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin.

(1) din noul C. civ., procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența

instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită instanță de

tutelă.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012,

până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz,

tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini

rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ.

și C. proc. civ.

Art. 1 C. proc. civ. stabilește plenitudinea

de competență a judecătoriilor. Prin urmare, întrucât nu există un text de lege

prin care să fie dată în competența de primă instanță a tribunalului judecarea cererii

de punere sub interdicție, competența materială de primă instanță aparține judecătoriei.

În raport de dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului.

Din actele depuse la dosar, rezultă că

persoana cu privire la care s-a solicitat instituirea curatelei domiciliază în municipiul

Constanța, fiind însă internată într-un centru de bătrâni aflat în sectorul 1 București.

În condițiile art. 87 din noul C. civ.

„Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților

sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală",

iar în raport de art. 88 "Reședința persoanei fizice este în locul unde își

are locuința secundară".

În cauza pendinte nu s-ar putea stabili

că domiciliul pârâtei este la unitatea spitalicească unde aceasta se află internată

pentru o perioadă de timp, pentru că aceasta reprezintă reședința sa.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei

Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Constanta.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.