ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2021

HOTĂRÂRE

30.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2019, pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub dosarul nr. x/2019, petenții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C., să dispună punerea sub interdicție a intimatei și stabilirea unui tutore pentru a apăra și reprezenta interesele intimatei, în persoana unuia dintre petenți.

În fapt, petenții au arătat că intimata a fost diagnosticată cu demență și nu mai are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.

Au mai precizat că din luna februarie 2017 intimata se află internată în Căminul de bătrâni D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 935-942 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 10446 din 10 octombrie 2019, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Totodată, art. 936 C. proc. civ. prevede că cererea de punere sub interdictie judecatorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Interpretând în sens larg noțiunea de domiciliu, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în circumscripția căreia locuiește efectiv intimata.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, prin sentința nr. 726 din 3 februarie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență, și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat incidente în cauză prevederile art. 936 C. proc. civ., despre care a arătat că au caracterul de normă specială prin raportare la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența teritorială de soluționare a cererilor în materie de tutelă și familie.

A constatat că, în raport de prevederile art. 26 din Ordonanța nr. 97/2005, intimata are domiciliul în municipiul Baia Mare, așa cum reiese din actul de identitate al acesteia.

În raport de acestea, a apreciat că Judecătoriei Baia Mare îi revine competența de soluționare a cauzei, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată prin care s-a solicitat punerea sub interdicție a intimatei C., care din luna februarie 2017 se află internată în Căminul de bătrâni D..

În conformitate cu dispozițiile art. 168 C. civ., soluționarea cererii de punere sub interdicție se face potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Dispozițiile art. 936 C. proc. civ. stipulează că "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul."

Potrivit dispozițiilor art. 114 din același act normativ, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel, dispozițiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Conform dispozițiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Totodată, art. 88 C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde are locuința secundară.

Art. 91 din același act normativ prevede că, "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege, enunțate mai sus, vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit susținerilor părților și a actelor din dosar intimata C. locuiește efectiv în București, str. x,.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în buletinul de identitate al pârâtei este lipsit de relevanță.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta E., având ca obiect punere sub interdicție, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în a cărei circumscripție se află locuința efectivă a persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.