ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1880/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2018/a1, reclamanta A., în calitate de tutore al interzisului B., a solicitat instanței să aprobe darea de seamă anuală.

În motivare, petenta a arătat că are calitate de tutore al pârâtei puse sub interdicție, conform sentinței civile nr. 1395/2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, acesta fiind internată, din anul 2018, într-un centru de îngrijire, situat pe raza localității Drăgoești, județul Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 4307 din 02 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

În motivare, această instanță a reținut, cu privire la competența materială și teritorială, incidența dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și a art. 114 din același cod, arătând că aceste dispoziții legale stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul/reședința persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut că ocrotirea majorului, în raport de noțiunea de "persoane ocrotite" definită la art. 105 din C. civ., se realizează prin prin punerea sub interdicție sau prin instituirea curatelei, conform art. 106 alin. (2) C. civ., iar prezenta cauză ce are ca obiect tutelă - dare de seamă, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice majore, în sensul art. 106 C. civ., fiind incidentă regula de competență de la art. 114 din C. proc. civ.

În continuare, având în vedere textul art. 89 și art. 91 C. civ., instanța a mai reținut că prezintă relevanță adresa menționată în actul de identitate numai în cazul în care aceasta corespunde realității, sau dacă noua adresă nu este cunoscută, nici una din situații nefiind incidentă în speță; în ipoteza în care adresa declarată nu corespunde realității, noua adresă devine opozabilă dacă este cunoscută și dacă are caracter de domiciliu sau reședință, caracter ce rezultă din intenția părții de a-și schimba adresa, aspect ce poate fi dovedit cu orice împrejurări de fapt.

Or, în cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că este cert că persoana ocrotită nu locuiește la adresa declarată, iar tutorele cunoaște noua adresă, împrejurare în raport de care se poate reține că noua adresă are semnificația unei reședințe, din moment ce este utilizată de peste 2 ani, astfel cum rezultă atât din susținerile petentei, cât și din darea de seamă pe anul 2019; astfel, s-a reținut că, în fapt, domiciliul/reședința persoanei ocrotite se află la noua adresă, chiar și în lipsa înregistrării acesteia la organele abilitate.

Referitor la excepțiile de la regula de competență, această instanță a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 126 C. proc. civ. și nici cele ale art. 106 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care prevăd înregistrarea cererilor având ca obiect tutelă - dare de seamă ca dosare asociate, și, ca atare, nu pot avea semnificația instituirii unei noi reguli (sau excepții) de competență. Ca atare, competența de soluționare a cauzei nu poate fi atrasă de competența stabilită în dosarul inițial doar pentru că regulamentul prevede obligativitatea formării unui dosar asociat, interpretarea textului urmând a fi realizată prin raportare la rațiunea și scopul acestuia, care este unul strict organizatoric, de evidență a dosarelor, și nu unul de legiferare a competenței.

Învestită prin declinare, Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr. 316 din 14 iulie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia și a suspendat judecata pricinii până la pronunțarea soluției de stabilire a instanței competente.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și a art. 114 din același cod, care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul/reședința persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 și art. 131 C. proc. civ., a reținut că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Sectorului 4 București deoarece în actul de identitate persoana ocrotită este înregistrată în evidențele oficiale cu domiciliul în Sectorul 4 al municipiului București, iar punerea sub interdicție s-a realizat prin sentința civilă nr. 1395/2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani, pentru argumentele ce urmează:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 25 februarie 2021, reclamanta A., în calitate de tutore al interzisului B., a solicitat instanței să aprobe darea de seamă anuală.

Se reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția tutelei interzisului, reglementată de Titlul III al C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare "instanță de tutelă".

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, se constată că, în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competență exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de competență de ordine publică.

În privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană l-a stabilit de fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 C. proc. civ., fiind acela ca părțile aliate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

De asemenea, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Astfel, conform art. 87 din C. civ.:

"domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală".

Este de necontestat că, potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

În speță, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din copia cărții de identitate aflată la dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei sectorului 4 București, persoana pusă sub interdicție, numita B., la data sesizării Judecătoriei sectorului 4 București, respectiv 25 februarie 2021, era înregistrată în baza de date a Direcției privind evidența informatizată a persoanelor cu domiciliul în municipiul București, b-dul x, nr. 17.

Înalta Curte constată însă că persoana pusă sub interdicție nu locuiește efectiv la respectiva adresă, ci în localitatea Drăgoești, județul Vâlcea, ca urmare a internării sale într-un centru de îngrijire unde se află internată de 2 ani, aspect relevat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, dar și de susținerile tutorelui, consemnate, cu ocazia dezbaterilor orale, în cuprinsul încheierii de la termenul din 19 martie 2021 în fața Judecătoriei sectorului 4 București.

Prin urmare, se reține că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicție nu corespund cu locuința efectivă a acesteia, aspect (re)cunoscut de partea care a inițiat demersul judiciar.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, se constată că domiciliul persoanei puse sub interdicție este la locul la care aceasta se găsește efectiv, respectiv în localitatea Drăgoesti, județul Vâlcea, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Drăgășani.

În concluzie, față de cele sus-menționate, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Drăgășani competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.