ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 20 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanței punerea sub interdicție a pârâtei B..

În motivare, a arătat că pârâta nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă (Alzheimer), în prezent aceasta fiind internată la Casa privată C. S.R.L., cu sediul în București, str. x, etaj și mansardă, unde se afla și la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 164 și următ. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2623 din 29 martie 2021, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, potrivit art. 936 C. proc. civ., "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul"; aceste dispoziții legale se completează cu cele ale art. 114 alin. (1) din același act normativ, care stipulează în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Instanța a reținut că domiciliul legal al pârâtei este în Brașov, însă, anterior formulării acțiunii, aceasta era internată în centrul de îngrijire Casa privată C. S.R.L., situată în București.

Față de această împrejurare, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Judecătoria Brașov a apreciat că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată prin raportare la două aspecte: unul general, conform căruia, în materia competenței teritoriale, se dă prioritate domiciliului concret, efectiv, unde locuiește o persoană, indiferent că această situație de fapt nu corespunde cu actele sale de stare civilă, și unul special, procedura punerii sub interdicție trebuie să răspundă nevoilor persoanei a cărei ocrotire face obiectul cauzei, prevederile legale trebuind a fi interpretate prin prisma interesului persoanei vulnerabile. Cu alte cuvinte, instanța competentă este cea mai apropiată de locul în care persoana domiciliază în fapt, avându-se în vedere rațiuni de ordin practic, precum ascultarea persoanei și evitarea deplasării acesteia pe o distanță mai mare.

Judecătoria Brașov a avut în vedere și dispozițiile art. 89 C. civ., conform cărora "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Instanța a apreciat că schimbarea domiciliului pârâtei nu a putut fi făcută în mod voluntar și conștient de aceasta, din pricina bolii de care suferă. Însă, acest aspect nu duce la concluzia că domiciliul său real a rămas cel din actele de stare civilă, câtă vreme, în fapt, locuiește de aproximativ 3 luni în centrul de îngrijire din București, reprezentând o formă specifică de modificare de facto a domiciliului, generată de schimbarea nevoilor sale concrete de viață.

Prin sentința civilă nr. 10178 din 22 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate seria x nr. x, pârâta domiciliază în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov.

Potrivit raportului de anchetă socială efectuat de primăria Sectorului 4 București - Serviciul Autoritate Tutelară, pârâta este internată din luna noiembrie 2020 la Casa Privată C., cu sediul în București, str. x.

Raportându-se la dispozițiile art. 114 și art. 936 C. proc. civ., instanța a apreciat că, în cadrul cererii având ca obiect punerea sub interdicție a unei persoane, competența teritorială absolută de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Judecătoria Sectorului 4 București a reținut noțiunea "domiciliu" definită de art. 87 C. civ., modalitatea în care se face dovada stabilirii sau schimbării domiciliului, prevăzută de art. 89 din același act normativ, precum și prevederile art. 26 din O.G. nr. 97/2005 cu privire la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. De asemenea, a menționat că, potrivit art. 30 din O.G. nr. 97/2005 "Reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu."

Coroborând aceste dispoziții legale, Judecătoria Sectorului 4 București a conchis că noțiunea "domiciliu" este legată de existența intenției manifestate de o persoană, în sensul stabilirii locuinței principale într-un anumit loc.

Însă, a apreciat că, în speță, ipoteza este aceea a unei persoane care nu a fost pusă sub interdicție și care este internată fără consimțământ într-un centru de îngrijire, pe o durată nedeterminată, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta susținând că îi aparține hotărârea de a o interna pe aceasta la Casa Privată C. S.R.L..

Or, în condițiile în care pârâta a fost internată fără consimțământul său, iar cu privire la aceasta nu fusese luată vreo măsură de ocrotire (punere sub interdicție), Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că adresa centrului de îngrijire nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu, care implică o alegere liber consimțită, indiferent de durata internării.

Astfel, adresa cu privire la care există prezumția legală că pârâta și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul cărții de identitate, respectiv adresa situată în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov.

Împrejurarea că o persoană este internată într-o unitate sanitară sau de îngrijire nu este de natură să atragă competența instanței locului unității sanitare respective, care nu poate fi asimilată domiciliului.

Instanța a apreciat că, în aceste condiții, competența de soluționare a cauzei trebuie să se raporteze la regula generală în materie de domiciliu, respectiv la faptul că pârâta își are domiciliul pe care l-a ales în mod liber și care este înscris în cartea de identitate în Brașov.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 20 mai 2021, reclamanta A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B.,întrucât aceasta nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă (Alzheimer).

Astfel, obiectului acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, vizează punerea sub interdicție a unei persoane fizice majore care, din cauza afecțiunilor medicale, nu poate să își administreze bunurile sau să își apere interesele, în condiții corespunzătoare.

În aceste condiții, competența teritorială a instanței urmează a se determina în raport de art. 936 C. proc. civ., conform căruia "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul", care se coroborează cu art. 114 alin. (1) din același act normativ, care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Înalta Curte reține că art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Reținând aceste considerente, Înalta Curte constată că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluționarea cererii de punere sub interdicție, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță, precum și la semnificația noțiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenței teritoriale este reprezentat de locuința efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și confirmate prin scrisoarea medicală anexată acesteia, emisă de dr. D. de la E. la 12 februarie 2021, pârâta suferă de boala Alzheimer, în formă moderată, cu debut tardiv, din acest motiv fiind internată în centrul de îngrijire pentru bătrâni "Casa Privată C. SRL".

Deși în cauză s-a dispus de către prima instanță învestită efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtei din municipiul Brașov, prin adresa din 26 ianuarie 2021, Primăria Municipiului Brașov a specificat că nu are competența teritorială de a efectua verificările solicitate, întrucât pârâta locuiește, în fapt, în București, str. x, la Casa Privată C. S.R.L..

În raport de această împrejurare, Judecătoria Sectorului 4 București, învestită prin declinare de către Judecătoria Brașov, a dispus efectuarea unei anchete sociale la locuința în fapt a pârâtei, respectiv la Casa Privată C. S.R.L., solicitând să se indice și persoana care ar putea îndeplini funcția de curator al acesteia în prezentul litigiu.

Potrivit consemnărilor Serviciului de Autoritate Tutelară al Sectorului 4 al Municipiului București din cuprinsul anchetei sociale întocmite la 17 iunie 2021, domiciliul pârâtei, menționat în cartea de identitate este în Brașov, str. x, apel. 12, jud. Brașov, însă, din cauza diagnosticării cu boala Alzheimer și a existenței riscului de a-și pune viața în pericol, aceasta a fost internată și locuiește din luna noiembrie 2020, la Casa Privată C. S.R.L., cu sediul în București, str. x.

Conform concluziilor referatului de anchetă socială, pârâta se află în imposibilitatea de a se îngriji și de a se reprezenta, necesitând supraveghere permanentă.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, domiciliul menționat în cartea de identitate al pârâtei fiind lipsit de relevanță, cu atât mai mult cu cât pârâta este rezidentă în centrul de îngrijire, nefiind beneficiara unei internări obișnuite, ci a uneia impuse de deficiențele cauzate de boala degenerativă de care aceasta suferă.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.