ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 23.02.2021 și înregistrată sub nr. x/2021, petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat punerea sub interdicție a intimatei bolnave.

În motivare, în esență, petentul arată că intimata este încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/03.02.2021 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Brăila.

Prin sentința civilă nr. 5764/17.12.2021, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brăila a reținut că intimata bolnavă este internată la C. din Orașul Pantelimon, conform Contractului de acordare a serviciilor sociale nr. 8/01.02.2021.

Instanța a apreciat că, în sens procesual, precum și potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică locuiește efectiv, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința civilă nr. 791/23.02.2022, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că art. 936 C. proc. civ. stabilește, în cazul proceselor referitoare la persoane, o competență teritorială exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 din același act normativ, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât cele care, potrivit legii, sunt competente din punct de vedere teritorial. A apreciat că, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, întrucât drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune în mod liber.

Judecătoria Cornetu a considerat că împrejurarea că pârâta este internată într-o unitate de cazare nu este de natură să atragă competența instanței locului centrului de îngrijire geriatrică, întrucât acesta nu poate fi asimilat noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acesteia de a-și stabili domiciliul la căminul unde este internată, conform art. 89 C. civ.

Totodată, a apreciat că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe o perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și de consimțământul său, poate fi considerată adresa sa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei într-un centru special reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

Reținând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, pârâta nu locuiește efectiv pe raza Judecătoriei Cornetu, ci pe raza Judecătoriei Brăila, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 23.02.2021, petentul A. a solicitat punerea sub interdicție a intimatei B., domiciliată în jud. Brăila, arătând că bolnava este încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/03.02.2021 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Brăila.

Față de obiectul acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul", care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din același act normativ și care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită și urmărește asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Reținând aceste considerente, Înalta Curte constată că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluționarea cererii de punere sub interdicție, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță, precum și la semnificația noțiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenței teritoriale este reprezentat de locuința efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor relevate prin înscrisurile existente la dosarul Judecătoriei Brăila (raportul de anchetă socială, adeverința nr. x/2021 emisă de C. și contractul de furnizare servicii sociale nr. x/01.02.2021), pârâta este încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal, din cauza problemelor de sănătate cu care se confruntă fiind internată, pentru o perioadă nedeterminată, în cadrul C., cu sediul în jud. Ilfov.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate a intimatei este lipsit de relevanță.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.