ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 637/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la 11 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B. și numirea sa în calitate de tutore al acesteia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 164-171 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2402 din 21 septembrie 2021, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bârlad a reținut că, potrivit art. 936 C. proc. civ. "cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul."

Instanța a apreciat că, în sens procesual, precum și potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin domiciliu se înțelege locul unde persoana fizică locuiește efectiv.

A constatat că, potrivit susținerilor reclamantului, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, pârâta are domiciliul legal în Bârlad, însă este internată, din anul 2015, în Centrul Geriatric Sf. Petru S.R.L. din orașul Popești Leordeni, jud. Ilfov, fiind rezidenta acestui cămin.

Coroborând dispozițiile art. 936 C. proc. civ. cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. a) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în materia cererilor de punere sub interdicție a unei persoane, a apreciat că legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În raport de aceste considerente, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința civilă nr. 438 din 10 februarie 2022, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că art. 936 C. proc. civ. stabilește, în cazul proceselor referitoare la persoane, o competență teritorială exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 din același act normativ, în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât cele care, potrivit legii, sunt competente din punct de vedere teritorial. A apreciat că, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, întrucât drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune în mod liber.

Judecătoria Cornetu a considerat că împrejurarea că pârâta este internată într-o unitate de cazare nu este de natură să atragă competența instanței locului centrului de îngrijire geriatrică, întrucât acesta nu poate fi asimilat noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acesteia de a-și stabili domiciliul la căminul unde este internată, conform art. 89 C. civ.

Totodată, a apreciat că nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe o perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și de consimțământul său, poate fi considerată adresa sa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei într-un centru special reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

Reținând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, pârâta nu locuiește efectiv pe raza Judecătoriei Cornetu, ci pe raza Judecătoriei Bârlad, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B., domiciliată în jud. Vaslui, arătând că aceasta prezintă modificări ale personalității, alterări ale memoriei și comportamentului și nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă (Alzheimer). A menționat că, din acest motiv, pârâta este internată, încă din anul 2015, în Centrul de Geriatrie "Sf. Petru" S.R.L., care are sediul în orașul Popești Leordeni, str. x, jud. Ilfov.

Față de obiectul acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul", care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din același act normativ și care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită și urmărește asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Reținând aceste considerente, Înalta Curte constată că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluționarea cererii de punere sub interdicție, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță, precum și la semnificația noțiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenței teritoriale este reprezentat de locuința efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, confirmate de înscrisurile medicale depuse la dosar (scrisoarea medicală emisă de dr. C. la 23 iulie 2015 și referatele de examen psihologic și medical întocmite de dr. D.), pârâta suferă de demență Alzheimer, în formă moderată, din acest motiv fiind internată, din 28 martie 2015, pentru o perioadă nedeterminată în Centrul Geriatric "Sf. Petru" S.R.L. din orașul Popești Leordeni, jud. Ilfov, conform contractului pentru acordarea de servicii sociale nr. 008.2/28 martie 2022 și adeverinței nr. 02/22 iunie 2020 emise de această instituție.

Învestită prin declinare de către Judecătoria Bârlad, Judecătoria Cornetu a solicitat Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei Orașului Popești-Leordeni, numirea unui curator special pentru pârâta B., până la soluționarea cererii de punere sub interdicție. Solicitarea a fost admisă prin dispoziția Primarului Orașului Popești-Leordeni nr. 452 din 3 noiembrie 2021, în cuprinsul căreia s-a consemnat că pârâta, care figurează cu domiciliul în jud. Vaslui, este internată, pe termen nelimitat, în Centrul Geriatric "Sf. Petru" SRL din orașul Popești-Leordeni, jud. Ilfov.

Față de aspectele de fapt relevate, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, domiciliul menționat în cartea de identitate al pârâtei fiind lipsit de relevanță, cu atât mai mult cu cât pârâta este rezidentă în centrul de îngrijire, nefiind beneficiara unei internări obișnuite, ci a uneia impuse de deficiențele cauzate de boala degenerativă de care aceasta suferă.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2022.