ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2022

HOTĂRÂRE

03.05.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci în 29 septembrie 2021, petenta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimata B., să dispună punerea sub interdicție a acesteia din urmă și numirea unui curator, conform art. 164 și art. 164 din C. civ., pentru îngrijirea intimatei, reprezentarea acesteia și administrarea bunurilor sale până la finalizarea procesului de punere sub interdicție.

Prin sentința civilă nr. 2480 din 11 noiembrie 2021, Judecătoria Tecuci a admis excepția de necompetență teritorială de ordine publică, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În motivare, s-a reținut incidența art. 168 din C. civ., raportat la art. 936 din C. proc. civ., instanța concluzionând că instanța de tutelă este cea în a cărei circumscripție persoana ocrotită își are domiciliul. Or, intimata A. se află internată din data de 10 ianuarie 2020 în C., cu sediul în orașul Popești Leordeni, sens în care competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 811 din 25 februarie 2022, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, a reținut că art. 168 C. civ. și art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Instanța a reținut că noțiunea de domiciliu se interpretează în acord cu art. 936 C. proc. civ. și art. 27 O.U.G. nr. 97/2005, texte de lege care instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul, cum este înscris în cartea de identitate.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de instituire a curatelei cu privire la intimata B. și desemnarea în calitate de curator a petentei A..

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de interpretarea noțiunii de domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Conform dispozițiilor C. civ. cuprinse în art. 91 "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că, în accepțiunea C. civ., prin noțiunea de domiciliu la care face trimitere art. 179 lit. a) C. civ. trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

În plus, se are în vedere scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluționarea cererii de instituire a curatelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță și se ține seama de semnificația noțiunii de " domiciliu" rezultând din C. civ., de unde se desprinde concluzia că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale în ipoteza reglementată de art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. este locuința efectivă a persoanei ocrotite.

În acest sens, art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Prin urmare, întrucât prin art. 114 C. proc. civ. se prevede o situație de excepție de la regula instituită de acest articol "dacă legea nu prevede altfel", iar legea care prevede altfel este C. civ., din interpretarea căruia prin noțiunea de domiciliu se înțelege adresa unde persoana ocrotită locuiește efectiv, se reține că norma specială este imperativă și reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că, potrivit de dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. a) raportat la art. 178 lit. a) C. civ., instanța de tutelă competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cornetu, ca instanță în a cărei rază teritorială se află C., unde este internată intimata.

Pentru considerentele înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a acțiunii privind punerea sub interdicție a intimatei B. în favoarea Judecătoriei Cornetu.