ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2019

HOTĂRÂRE

19.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 22.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 79.325,85 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin executarea în mod necorespunzător a obligației asumate prin contract.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350, 1481, 1518, 1519, 1530, 1857, 1702 pct. 2, 1714 C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3, art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 179/22.01.2018, Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, reținând incidența dispozițiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligației, în speță, București, strada x, nr. 9.

Prin Sentința nr. 6550/25.05.2018 Judecătoria Sector 3 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, constatând că, întrucât contractul în raport de care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ. nu este semnat, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, care în cauză se află în municipiul Iași.

Prin Sentința nr. 10982/24.10.2018 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut că la termenul de judecată din 22.01.2018, Judecătoria Cornetu a pus în discuție competența teritorială a instanței, fără ca această excepție să fi fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare sau la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită.

Or, în condițiile în care este vorba de o necompetența teritorială de ordine privată, Judecătoria Cornetu a rămas definitiv învestită cu soluționarea cererii, ca urmare a faptului că pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare sau la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele argumente:

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de natura normei de competență încălcate - norme de competență absolută (de ordine publică) sau norme de competență relativă (de ordine privată).

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competențe generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

Litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere contractuală întemeiată pe dispozițiile art. 1350, 1481, 1518, 1519, 1530, 1857, 1702 pct. 2, 1714 C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., temeiuri de drept în raport de care sunt incidente dispozițiile legale ce reglementează competența teritorială alternativă.

Este de reținut că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanță necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, rezultă că și în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu și nu a învederat acest lucru nici la termenul de judecată din 22.01.2018, când a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Rezultă că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Cornetu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâtei, care însă nu a înțeles să își manifeste voința procesuală în acest sens.

Pe de altă parte, prin contractul de prestări servicii încheiat între S.C. B. S.R.L., în calitate de prestator, și PFA A., în calitate de beneficiar, s-a stabilit, în art. 12.2 privind soluționarea litigiilor, că "în cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare instanțelor judecătorești competente de la sediul beneficiarului."

Părțile au inserat astfel în contract o clauză atributivă de competență, ce are drept consecință prorogarea voluntară de competență reglementată de art. 126 C. proc. civ., conform căruia:

"(1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Împrejurarea că instanța în favoarea căreia s-a desesizat Judecătoria Sector 3 a reținut că respectivul contract de prestări servicii nu ar fi fost semnat de părți este lipsită de relevanță, întrucât stabilirea competenței are în vedere atât obiectul, cât și cauza cererii de chemare în judecată. Din acest motiv e suficientă invocarea, de către reclamant, a contractului ca reprezentând cauza cererii, pentru a se stabili competența în raport de clauzele acestuia.

Întrucât clauza atributivă de competență indică drept instanță competentă în soluționarea diferendelor dintre părți, instanța de la sediul beneficiarului PFA A. (reclamantul din prezenta cauză), care se află în Dobroiești, județ Ilfov, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, iar pârâta B. S.R.L. nu a invocat în termenul legal excepția de necompetență teritorială, Judecătoria Cornetu rămâne învestită legal cu soluționarea pricinii.

Pentru considerentele arătate, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Cornetu.