ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 11 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A, a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei B. S.A. cu privire la suma de 12.530,85 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 11 iulie 2018 și a sumei de 2.091,25 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 12 iulie 2018.

În motivare, reclamanta a arătat că, la 11 iulie 2918, au fost emise facturile de regularizare menționate în petitul cererii de chemare în judecată, fără a exista anexată vreo explicație suplimentară referitoare la diferențele foarte mari de cantități de gaze consumate, ci doar o referire la faptul că suma reprezintă consum contor defect. Întrucât nu s-a adus la cunoștința reclamantei care au fost actele, normele legale și măsurătorile în baza cărora s-au stabilit cantitățile de gaz din facturile de regularizare, reclamanta consideră că nu datorează sumele menționate în facturi.

Prin Sentința civilă nr. 1091 din 7 mai 2019, Judecătoria Onești a admis excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta B. S.A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar alin. (2) al aceluiași articol menționează când sunt mai mulți pârâți cererea se poate introduce la oricare dintre ei.

S-a mai reținut că sediul pârâtei B. S.A. se află în Târgu Mureș, iar cealaltă pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în cazul admiterii acesteia urmând să figureze ca pârâtă în cauză doar B. S.A.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Mureș a pronunțat Sentința civilă nr. 2798 din 10 iulie 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Onești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ., care prevăd o competență teritorială alternativă, cea de la locul unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile care urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Având în vedere că reclamanta a perfectat contractul cu pârâta B. S.A. prin Centrul de relații Clienți Onești, dezmembrământ al persoanei juridice de drept privat, și a ales să învestească Judecătoria Onești cu cererea de chemare în judecată formulată, se reține că această ultimă instanță rămâne competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 11 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A, a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei asupra sumei de 12.530,85 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 11 iulie 2018 și a sumei de 2.091,25 RON aferentă Facturii de regularizare nr. x din 12 iulie 2018.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia executării contractului, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează executarea contractului, competența teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului și instanța de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Onești este instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului, fiind instanța în circumscripția căreia se află locul de consum a gazelor furnizate de către pârâta B. S.A., iar Judecătoria Târgu Mureș este instanța de la sediul pârâtei, aflat în B-dul x, Târgu Mureș, jud. Mureș.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul executării contractului, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Onești cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără a încălca voința reclamantei.

Față de obiectul cauzei, prin care se solicită constatarea inexistenței unei creanțe izvorâte din executarea unui contract și, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.