ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 22 decembrie 2020, sub nr. x/2020, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București a chemat în judecată pe intimatul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună punerea sub interdicție a intimatului și desemnarea Comisiei de Tutelă de la nivelul DGASPC Sector 4, în calitate de tutore al acestuia.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 936-942 C. proc. civ., art. 114-119, art. 164-177 C. civ., coroborate cu art. 25 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 și art. 14 din Hotărârea nr. 268/2007 pentru aplicarea normelor metodologice la Legea nr. 448/2006.

Prin sentința civilă nr. 991 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

În motivare, această instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 936 C. proc. civ., cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul, iar din susținerile petentei, coroborate cu dispoziția nr. x/24.02.2020 a DGASPC Sector 4, rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimatul era instituționalizat și locuia în fapt la B. din jud. Prahova, fapt confirmat de C., prin precizările aflate la dosar.

Este adevărat că, în actul de identitate, intimatul este înregistrat cu domiciliul în București, str. x, însă acesta nu locuiește efectiv la adresa respectivă, rațiunea pentru care legiuitorul a instituit norma de competență specială în favoarea instanței de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicție se solicită fiind legată de proximitatea locuinței față de sediul instanței, astfel încât administrarea litigiului să fie realizată cât mai facil.

Cum legea instituie o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana ocrotită (în sens larg, de locuință efectivă) și, întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimatul era instituționalizat și locuia în fapt la B., situată în Breaza, str. x, jud. Prahova, respectiv în circumscriptia teritorială a Judecătoriei Câmpina, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Învestită prin declinare, Judecătoria Câmpina, secția civilă, prin încheierea din 24 martie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiției, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit cărții de identitate, intimatul are domiciliul în București, str. x, iar din datele speței reiese că intimatul se află internat la B. din Breaza, județul Prahova.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 91 și 179 C. civ., precum și cele ale art. 26 și art. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că domiciliul activ al persoanei a cărei ocrotire se urmărește prin măsura punerii sub interdicție se află pe raza sectorului 4 din municipiul București, str. x, fapt ce a determinat inițial sesizarea acestei instanțe, iar textul de lege care stabilește competența de soluționare a cauzelor în procedura punerii sub interdicție (art. 936 C. proc. civ.) se referă la noțiunea de "domiciliu", iar în cauza dedusă judecății, adresa centrului de îngrijire unde intimatul a fost internat, în condițiile în care cu privire la persoana sa nu a fost luată vreo măsură de ocrotire, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu, care implică o alegere liber consimțită, indiferent de durata internării.

În continuare, această instanță a făcut referire la decizia nr. 1980 din 30 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a reținut că "nu orice adresă la care o persoană se regăsește pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voința și consimțământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special reprezintă o măsură de protecție care poate înceta."

În aceste condiții, această instanță a conchis că, în speță, competența de soluționare a cauzei trebuie să se raporteze la regula generală în materie de domiciliu/reședință, respectiv la faptul că intimatul are domiciliul pe care l-a ales în mod liber și care este înscris în buletinul de identitate, respectiv pe raza Sectorului 4 București.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea prin care petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București a solicitat punerea sub interdicție a intimatul A. și desemnarea Comisiei de Tutelă de la nivelul DGASPC Sector 4, în calitate de tutore al acestuia.

În conformitate cu dispozițiile art. 168 C. civ., soluționarea cererii de punere sub interdicție se face potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Dispozițiile art. 936 C. proc. civ. stipulează că "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul."

Potrivit dispozițiilor art. 114 din același act normativ, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Astfel, dispozițiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Conform dispozițiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Totodată, art. 88 C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde are locuința secundară.

Art. 91 din același cod prevede că, "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege, enunțate mai sus, vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit adresei nr. x/07 aprilie 2020 și Dispoziției nr. 1784 din 24 februarie 2020, ambele emise de Municipiul București - Consiliul Local al Sectorului 4 - Direcția de Asistență socială și Protecția Copilului Sector 4, intimatul A. este găzduit din data de 26 februarie 2020 în cadrul C.- B., situată în orașul Breaza, județul Prahova .

Totodată, prin adresa din 21 ianuarie 2021, C. a confirmat faptul că intimatul se află în cadrul asociației din data de 26 februarie 2020, având calitatea de beneficiar în sucursala B. din orașul Breaza, care este un centru rezidențial de îngrijire și asistență pentru persoane adulte cu dizabilități, unde intimatul beneficiază de îngrijire și asistență necesară pentru afecțiunile sale medicale, având starea de sănătate deteriorată și nefiind deplasabil, iar, prin adresa din 13 martie 2021, Sectorul 4 al Municipiului București, prin primar, a răspuns solicitării instanței de judecată de efectuare a unei anchete sociale la domiciliul numitului A., arătându-se că, de la începutul lunii februarie 2020, intimatul a fost admis într-un centru public rezidențial pentru persoane adulte cu handicap și că, în prezent, se află la Centrul de recuperare și reabilitare pentru persoane adulte cu handicap Breaza, str. x, jud. Prahova.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate a intimatului este lipsit de relevanță.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței, astăzi, 12 mai 2021.