ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1141/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 5 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanței să dispună punerea sub interdicție a pârâtei B. și numirea acestuia în calitate de tutore.

În drept a invocat dispozițiile art. 164 și urm. C. civ. și art. 935 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1267 din 13 octombrie 2020, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

La motivarea soluției, a avut în vedere prevederile art. 114 alin. (1) și 936 C. proc. civ., precum și domiciliul în fapt al persoanei ocrotite, în vederea asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

A reținut că pârâta are domiciliul în sectorul 1 București, deoarece se află instituționalizată în centrul S.C. C. S.R.L. din București, str. x, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de reclamant și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, în stabilirea competenței, instanța a ținut seama și de probatoriul care urmează a fi efectuat într-o astfel de procedură, potrivit dispozițiilor art. 940 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1949 din 16 martie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat pricina și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, s-a raportat la domiciliul activ al persoanei a cărei ocrotire se urmărește prin măsura punerii sub interdicție, care se află pe raza Judecătoriei Medgidia. Textul de lege care stabilește competența de soluționare a cauzelor în procedura punerii sub interdicție, art. 936 C. proc. civ., se referă la noțiunea de "domiciliu’’. Astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 26 din Ordonanța nr. 97/2005, domiciliul/reședința reprezintă un element de identificare al unei persoane, alături de nume și codul numeric personal, persoana în cauză fiind liberă să își aleagă domiciliul/reședința și, de altfel, fiind singura abilitată pentru a face o asemenea alegere și a decide unde dorește să locuiască.

Instanța a avut în vedere, în ipoteza dedusă judecății, că o persoană care nu a fost pusă deocamdată sub interdicție și nici nu are un curator, dar cu afecțiuni, se află internată cel mai probabil fără consimțământul acesteia la un centru de îngrijire, pe o durată necunoscută, însă probabil nedeterminată.

În această situație, a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile generale ce instituie regula alegerii domiciliului, drept care a fost exercitat de intimată la eliberarea buletinului de identitate, așa cum reiese din respectivul document, locuința acesteia cu titlu de domiciliu aflându-se pe raza Judecătoriei Medgidia.

Adresa centrului de îngrijire unde intimata a fost internată de familie, în condițiile în care cu privire la persoana sa nu a fost luată vreo măsură de ocrotire, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu, care implică o alegere liber consimțită, indiferent de durata internării.

Nu poate fi reținut argumentul legat de facila administrare a probatoriului din perspectiva circumscripției unde se află internată persoana bolnavă, acest fapt fiind marcat de relativitate, deoarece există posibilitatea ca persoana bolnavă să fie mutată în mai multe centre de îngrijire și furnizare de servicii sociale pe parcursul procedurii de punere sub interdicție. Această problemă poate fi rezolvată, totodată, prin comisie rogatorie, instituție reglementată de C. proc. civ. pentru situații de acest tip.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de punere sub interdicție revine Judecătoriei sectorului 1 București, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a pârâtei B., care se află în prezent instituționalizată în centrul S.C. C. S.R.L. din București, str. x.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.’’ În completare, art. 114 din același cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.’’

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reprezintă o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punerii sub interdicție a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în situația de față, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată pe o durată nedeterminată într-un centru de îngrijire și furnizare de servicii medicale.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Instanța reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere dispozițiile art. 936 C. proc. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală, menționată scriptic, a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv. Cu referire la acest aspect, prezintă relevanță și dispozițiile art. 940 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că "La termenul de judecată, instanța este obligată să îl asculte pe cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută, punându-i și întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută nu este în stare să se înfățișeze în instanță, el va fi ascultat la locul unde se găsește.’’

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul pentru acordarea de servicii sociale și din susținerile reclamantului de la termenul de judecată din 13 octombrie 2020, rezultă că pârâta B. se afla, la data înregistrării acțiunii, internată în centrul S.C. C. S.R.L. din București, str. x, pe o durată nedeterminată.

Astfel, în scopul fixării competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate, respectiv municipiul Medgidia, județ Constanța, apare ca fiind lipsit de relevanță.

Cum pârâta locuiește efectiv în sectorul 1 București, la centrul S.C. C. S.R.L., care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 1, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de punere sub interdicție judecătorească.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2021.