ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeș la 29 iulie 2020 sub număr x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.649,22 RON reprezentând diferență despăgubuiri aferente facturii fiscale seria x nr. x din 18 februarie 2020, plus penalități de 0,2%/zi de întârziere, calculate începând cu 4 aprilie 2020 și până la data achitării integrale și efective a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 948/2020 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sebeș a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect pretenții, respectiv obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în materie de asigurare.

S-a mai reținut că, în cazul litigiilor care decurg dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, competența teritorială este de ordine privată, având în vedere că litigiul are ca obiect drepturi de care părțile pot să dispună și alternativă, fiind stabilită atât în fovoarea instanței de la sediul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., în favoarea instanței de la sediul asiguratului sau al terțului prejudiciat, cât și a instanței de la locul unde s-a produs riscul asigurat, în conformitate cu dispozițiile art. 115 C. proc. civ.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât, prin contractul de cesiune încheiat cu persoana prejudiciată D., cesionarul a dobândit dreptul exact așa cum se găsea în patrimoniul cedentului, cesionarul neputând să dobândească mai multe drepturi decât cedentul.

A reținut prima instanță învestită că încheierea contractului de cesiune de creanță are ca efect doar transmiterea creanței din patrimoniul cedentului în cel al cesionarului, fără nicio transmitere a calității de terț prejudiciat și fără niciun efect asupra normelor de competență teritorială stabilite de lege și că reclamanta A. S.R.L. nu este persoană prejudiciată în înțelesul prevederilor din Legea nr. 132/2017, fiind o entitate juridică care a cumpărat creanța de la persoana prejudiciată, așa cum rezultă din contractul de cesiune nr. x din 18 februarie 2020, persoana prejudiciată fiind D..

Prin urmare, a conchis că prezentului litigiu de natură civilă între profesioniști i se aplică procedura de drept comun, instanța competentă fiind Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta fiind instanța de la sediul pârâtului.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, Judecătoria Sebeș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, secția a II-a civilă sub nr. x/2020.

Reclamanta a formulat note de ședință, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 1095/2021 din 19 februarie 2021, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sebeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență în soluționarea cererii, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța care a declanșat conflictul negativ de competență a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., regula generală este că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța a subliniat și că, potrivit art. 113 alin. (1) din C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: pct. (9) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă și a reținut că în speță obligația de a achita diferența de despăgubire s-a născut în patrimoniul pârâtei prin pretinsa fapta ilicită a conducătorului autovehiculului asigurat RCA la aceasta, astfel încât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în cauză locul săvârșirii pretinsei fapte ilicite fiind locul accidentului, anume orașul Sebeș, conform procesului-verbal de contravenție nr. x aflat la dosarul Judecătoriei Sebeș.

În același sens, a reținut și că localitatea Sebeș este locul unde s-a produs riscul asigurat, în sensul dispozițiilor art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar cererea de chemare în judecată este o cerere în materie de asigurare, deoarece reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata diferenței de despăgubire în calitatea acesteia din urmă de asigurător RCA al persoanei responsabile de producerea accidentului.

Împrejurarea că reclamanta își justifică calitatea procesuală activă invocând cesiunea de creanță încheiată cu persoana prejudiciată prin accidentul produs de conducătorul autovehiculului care era asigurat RCA la pârâtă, a notat Judecătoria Sectorului 1 București, nu poate conduce la concluzia că cererea de chemare în judecată nu este una în materie de asigurări, câtă vreme reclamanta își întemeiază cererea și pe contractul RCA pretins a fi încheiat de către pârâtă.

Totodată, instanța a avut în vedere că reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, a învederat că a ales Judecătoria Sebeș ca fiind instanța deopotrivă competentă conform art. 115 din C. proc. civ.

Prin urmare, a apreciat că Judecătoria Sebeș este competentă teritorial să judece cauza potrivit art. 115 alin. (1) pct. 3 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., iar alegerea instanței aparține reclamantei, iar nu pârâtei, care nu poate cenzura alegerea făcută de către reclamantă. Așadar, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că Judecătoria Sebeș a devenit exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu prin alegerea acesteia de către reclamantă, iar prin declinarea competenței s-ar nesocoti voința reclamantei și s-ar încălca dispozițiile art. 116 din C. proc. civ.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reține că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se stabilește regula generală de competență sub aspect teritorial, care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă. Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată de față are ca obiect acțiunea reclamantei, service auto, împotriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea accidentului auto, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata diferenței de despăgubire în cadrul dosarului de daună nr. x.

Fiind dedus judecății un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competența teritorială este de ordine privată și alternativă, fiind incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) și cele ale art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ., fiind lipsit de relevanță din perspectiva competenței instanței faptul că reclamanta acționează în instanță în baza unui contract de cesiune de creanță.

Aceasta întrucât dispozițiile art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. prevăd că cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, instanța supremă reținând, pentru a da eficiență conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, și dreptul la acțiune, care este firesc însoțit de dreptul de a beneficia de regulile de competență teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat și cedentul și pentru a cărui excludere în cazul cesionarului nu există rațiune.

În contextul dat, instanța supremă apreciază că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta cesionar are, precum cedentul, alegerea între instanțe prevăzute de normele de procedură ca fiind deopotrivă compentente, după cum urmează:

Art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Prin urmare, în materie de asigurare, poate fi introdusă acțiunea pentru plata despăgubirilor ori după dreptul comun - la instanța de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanțele expres indicate de textul art. 115 C. proc. civ.

Întrucât obiectul acțiunii privește plata diferenței de despăgubire stabilite în cadrul dosarului de daună nr. x, rezultă că reclamanta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a uzat de dreptul de a se adresa instanței competente în circumscripția căreia s-a produs riscul asigurat, învestind în mod legal Judecătoria Sebeș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.