ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2021

HOTĂRÂRE

07.04.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeș la 07.04.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B.., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intervenientul forțat C., să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.623,40 RON, reprezentând c/val. diferență factură fiscală seria x nr. x/30.08.2019, la care se adaugă penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu 14.10.2019 și până la data achitării integrale și efective a debitului principal, precum și la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 795/13.10.2020, Judecătoria Sebeș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 115 C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cererea privitoare la despăgubiri în materia de asigurare. Or, în cauză, reclamanta nu este persoana prejudiciată prin evenimentul rutier în înțelesul prevederilor din Legea nr. 132/2017, ci este o entitate care a dobândit creanța de la persoana prejudiciată, D., așa cum rezultă din contractul de cesiune nr. x/30.08.2019.

Instanța a mai reținut că încheierea contractului de cesiune de creanță are ca efect doar transmiterea creanței din patrimoniul cedentului în cel al cesionarului, fără să opereze transmiterea calității de terț prejudiciat și fără niciun efect asupra normelor de competență teritorială stabilite de lege.

În consecință, a constatat că prezentului litigiu de natură civilă între profesioniști i se aplică procedura de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ., iar instanța competentă este cea de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Sector 1 București.

Totodată, a mai constatat că sunt aplicabile și dispozițiile art. 109 C. proc. civ., întrucât obligația de plată a despăgubirii urmează a fi executată prin sucursala București a pârâtei și că izvorăște dintr-un act încheiat prin această sucursală, deoarece polița R.C.A. a fost încheiată printr-un broker de asigurări cu sediul în București, dosarul de daună fiind deschis prin dezmembrământul din București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la 18.12.2020.

Prin sentința civilă nr. 1182/18.02.2021, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că sunt incidente prevederile art. 115 alin. (1) C. proc. civ. și că acestea nu prevăd vreo limitare a exercitării dreptului la despăgubiri în cazul cesionării dreptului de creanță de către persoana prejudiciată către o entitate precum reclamanta.

Instanța a mai reținut că efectele prevăzute de art. 1.568 alin. (1) lit. a) C. civ., potrivit cărora "Cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cesionarul le are în legătură cu creanța cedată", se extind și asupra drepturilor de sesizare a instanței din raza locului unde s-a produs riscul asigurat de către pârât.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23.03.2021.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului constă în acțiunea în pretenții, prin care reclamanta solicită ca pârâta să fie obligată să îi achite suma de 3.623,40 RON, reprezentând un rest de plată din factura fiscală seria x nr. x/30.08.2019, la care se adaugă și accesorii.

În cauză, reclamanta acționează în calitate de cesionar, în baza contractului de cesiune nr. x/30.08.2019 încheiat cu persoana prejudiciată, D., în calitate de cedent, pretinzând contravaloarea unor servicii de reparații auto.

Așadar, prezentul litigiu este circumscris materiei asigurărilor, întrucât la baza despăgubirilor solicitate se află un contract de asigurare încheiat între persoana vinovată de producerea evenimentului asigurat, C., și pârâta B.., în calitate de asigurător.

Potrivit art. 115 alin. (1) C. proc. civ., În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: 1. domiciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat".

Totodată, art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Articolul 1.568 alin. (1) lit. a) C. civ. prevede că "Cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată".

Sesizarea Judecătoriei Sebeș a fost făcută în acord cu dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu locul unde s-a produs riscul asigurat, normă care nu prevede vreo limitare a exercitării acestui drept în cazul cesionării dreptului de creanță de către persoana prejudiciată către reclamantă, efectele cesiunii extinzându-se și asupra dreptului de sesizare a instanței.

Înalta Curte reține că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, în condițiile în care Judecătoria Sebeș, instanță aflată în conflict, este competentă teritorial să soluționeze cauza, conform argumentelor expuse, Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 115 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș.