ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 393/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.172,14 RON și a dobânzii contractuale.

În motivare, a arătat că a efectuat reparația în cuantum de 2.400 RON la autoturismul x aparținând pârâtului, fiind emisă factura nr. x/09.04.2020 în valoare totală de 2.400 RON, achitată parțial de societatea de asigurări C. S.A.

Prin sentința civilă nr. 7219 din 22 iunie 2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buhuși.

2.1 Prin sentința civilă nr. 129 din 10 octombrie 2021, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În fața Judecătoriei Buhuși, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii în sensul introducerii în cauză a pârâtei S.C. C. S.A. și renunțării la judecată în contradictoriu cu pârâtul B.. A învederat că, ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Iași, a încheiat contractul de cesiune de creanță cu numitul B., prin care s-a cesionat creanța ce rezultă din dosarul de daună. A mai arătat că suma de 1.172,14 RON reprezintă prejudiciul material suferit de către cedentul B. și rămas neacoperit de către pârâtă în urma accidentului rutier, riscul asigurat fiind suportat de societatea de asigurări C. S.A.

La stabilirea competenței s-a reținut incidența dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială în materie de asigurări:,,(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat;

(2) Alegerea competenței prin convenție este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de nașterea dreptului la despăgubire.

(3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.

(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale și aeriene.’’

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 15713 din 9 noiembrie 2021 a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buhuși, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

A reținut, în motivare, că raportat la obiectul litigiului - obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, este în discuție o necompetență de ordine privată, ce poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Judecătoria Buhuși a exercitat un drept pe care nu îl avea, invocând din oficiu necompetența sa și declinând cauza către Judecătoria Buftea, astfel că a nesocotit dreptul pârâtei care, prin inacțiune, a acceptat competența instanței inițial învestite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Preliminar, se constată că prezentul conflict de competență s-a ivit între Judecătoria Buhuși și Judecătoria Buftea, instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect o cerere de valoare redusă, prin care urmare a modificării de acțiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 1.172,14 RON și penalități, cu titlu de despăgubire în dosarul de daună.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, față de obiectul cererii deduse judecății astfel cum a fost reliefat în precedent, operează o competență teritorială de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată fixat pentru soluționarea pricinii, aceasta judecându-se fără citarea părților.

Verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale și nici nu a înțeles să invoce această excepție la primul termen de judecată în fața primei instanțe.

De asemenea, nici în fața instanței învestite prin declinare, respectiv în fața Judecătoriei Buftea, nu a invocat excepția de necompetență teritorială în condițiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la modalitatea de invocare a excepțiilor relative.

Instanța reține că, în fața celei de-a doua instanțe, nu se mai pune problema formulării excepției prin întâmpinare, întrucât momentul formulării întâmpinării a fost depășit în dosarul instanței mai întâi învestite.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, de către ambele instanțe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce excepția de necompetență de ordine privată în modalitatea și termenul prescris de lege.

Dintre cele două instanțe care au săvârșit nereguli procedurale în materie de competență, Înalta Curte constată că neregularitatea săvârșită de prima instanță s-a acoperit în condițiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., nefiind invocată de parte la primul termen de judecată în fața celei de-a doua instanțe, conform art. 247 alin. (2) din același cod, singurul termen la care putea fi invocată excepția relativă a necompetenței teritoriale a instanței pentru nereguli săvârșite chiar la termenul la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de declinare a primei instanțe învestite.

Dimpotrivă, greșeala procedurală a celei de-a doua instanțe învestite, aceeași cu cea a primei instanțe, nu s-a acoperit, aceasta formând obiectul de analiză și fundamentul pentru care Înalta Curte constată că această din urmă instanță este competentă a soluționa cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, urmează a stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2022.