ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2706/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația la executare înregistrată în data de 03.03.2021 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.527,21 RON reprezentând diferență pretenții raportate la cuantumul despăgubirilor în dosarul de daună x, la plata dobânzilor legale și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ., art. 1350, art. 1568-1578 C. civ., art. 11, art. 21 din Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017.

La data de 14.04.2021 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepției necompetentei teritoriale a instanței, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 6768/02.06.2021, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

A reținut instanța că reclamanta este cesionara unui drept de creanță, a dobândit acest drept de la persoana prejudiciată și dorește obligarea terțului cedat la plata creanței, fără ca raporturile dintre cesionar și terțul cedat să mai fie guvernate de dispozițiile speciale de competență din materia asigurării de răspundere civilă. Din momentul cesiunii dreptului de creanță, cesionarul a dobândit o creanță simplă împotriva unui terț cedat cu privire la plata unei sume de bani fiind fără importanță originea creanței. Astfel, având în vedere sediul pârâtei din București, instanța a constatat că instanța competentă este Judecătoria Sector 3 București.

Prin sentința nr. 8742/07.09.2021, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Prin raportare la locul unde s-a produs riscul asigurat (Municipiul Timișoara), instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, conform art. 115 C. proc. civ., incident în cauză chiar dacă pretinsa creanță a fost cesionată, dreptul la despăgubire derivând dintr-un contract de asigurare.

Având în vedere că alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revenea reclamantului, alegere ce nu ar putea fi cenzurată prin admiterea excepției necompetenței teritoriale, problema competenței a fost definitivată prin introducerea acțiunii pe rolul Judecătoriei Timișoara, competența aparținând acestei instanțe.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei A. S.R.L. de a i se acorda o diferență bănească raportat la dosarul de daună deschis urmare a producerii unui accident rutier în care a fost implicat autoturismul numitei D., solicitare pe care reclamanta a formulat-o în calitate de cesionară a creanței în valoare de 3210,61 RON reprezentând costurile reparației autovehiculului (creanță preluată de la proprietara autovehicului avariat, numita D.). Suma menționată a fost preluată prin contractul de cesiune de creanță nr. x/22.01.2021.

Autoturismul condus de către persoana vinovată de producerea accidentului era asigurat prin polița de asigurare RCA, valabilă la data producerii accidentului, emisă de către pârâta B. S.A..

Ca atare, raporturile în funcție de care se determină competența în prezenta cauză, nu sunt cele din contractul de cesiune de creanță, ci sunt raporturile din cadrul contractului încheiat cu asigurătorul de daună.

În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află:1.domiciliul sau sediul asiguratului; 2.bunurile asigurate, 3.locul unde s-a produs riscul asigurat."

Fiind vorba de o competență teritorială alternativă, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune astfel cum este reglementat de art. 116 C. proc. civ. ("Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente") și a înțeles să investească instanța de la locul riscului asigurat, în speță Judecătoria Timișoara, ca instanță în raza căreia s-a produs accidentul rutier care a determinat promovarea prezentului demers judiciar.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1028 C. proc. civ., conform cărora competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.