ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 586/2021

HOTĂRÂRE

10.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 586/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.02.2020 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. - Sucursala București și pe intervenientul forțat C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 4.206,41 RON, la care se adaugă dobânda legală, precum și la plata penalităților în cuantum de 0, 2 % pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 20.12.2019, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște.

Prin sentința civilă nr. 1965/30.07.2020, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut că la 04.11.2019 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismele marca x cu nr. de înmatriculare x, aparținând numitului C., asigurat la B., conform contractului de asigurare seria x nr. x, pentru care a fost emisă polița R.C.A. cu valabilitate de la 24.06.2019 până la 23.12.2019 și autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, aparținând persoanei prejudiciate D..

La 07.11.2019, ca urmare a notificării transmise de partea prejudiciată D., a fost deschis dosarul de daună nr. x și a fost încheiat procesul-verbal de constatare a avariilor, iar la 16.11.2019 pârâta a transmis oferta de despăgubire în cuantum de 4.558,77 RON .

La 20.11.2019 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță, între reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cesionară și D. în calitate de cedentă.

A reținut Judecătoria Târgoviște că Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicat că, potrivit art. 2 pct. 20 din Legea 132/2017, prin persoană prejudiciată se înțelege persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract R.C.A., iar Legea nr. 132/2017 și Norma A.S.F. nr. 20/2017 nu conțin dispoziții referitoare la cesionarea drepturilor decurgând dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă, astfel că dreptul de creanță rezultat dintr-un contract de cesiune nu poate fi asimilat dreptului la despăgubire al persoanei prejudiciate, având în vedere caracterul netransmisibil al acestuia, fiind o prerogativă exclusivă a persoanei care a suferit prejudiciul, calitatea de persoană prejudiciată și calitatea de cesionar neputând fi asimilate.

Cum noțiunea de terț prejudiciat privește exclusiv persoana care a suferit vătămarea în urma faptei ilicite (fără a putea fi extinsă la alte persoane care, de exemplu, au cumpărat creanța, cum e situația în speță), iar reclamanta nu are această calitate, Judecătoria Târgoviște a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 115 C. proc. civ., ci cele ale 107 C. proc. civ., în baza cărora a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în raza căreia se află sediul pârâtei S.C. B. S.A. - Sucursala București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 14.08.2020.

Prin sentința civilă nr. 8025/05.11.2020, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta nu are calitatea de persoana prejudiciată în înțelesul Legii nr. 132/2017, astfel ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 115 C. proc. civ., ce permit alegerea de competență, în vederea protecției persoanei asigurate împotriva unui eventual abuz al societății de asigurare.

A apreciat însă că, raportat la obiectul acțiunii, răspunderea civilă delictuală, în speță sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Având în vedere că fapta ilicită (evenimentul rutier) a fost săvârșită de către intervenientul forțat în Târgoviște, iar reclamanta, în baza art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze în mod legal Judecătoria Târgoviște, a reținut că această instanță a fost în mod legal învestită, opțiunea reclamantei neputând fi contestată nici de către pârâtă, nici de către instanță.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum, în speță, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale care reglementează materia asigurărilor, devin incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă în favoarea instanțelor în a căror circumscripție se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, dar și cele ale art. 115 alin. (3) care prevăd că în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, întrucât în acest caz normele instituie o competența teritorială alternativă.

Or, reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgoviște, în a cărei circumscripție se află locul în care s-a produs riscul asigurat (accidentul).

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța sesizată inițial a fost legal învestită cu soluționarea cauzei și a devenit singura competentă.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgoviște.