ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. x/2021 din 02 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acesteia la plata sumei de 4953,82 RON.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8139 din 17 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Târgoviște, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente art. 121 C. proc. civ. și că, în speță, domiciliul pârâtului nu se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, ci în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște .

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgoviște a pronunțat sentința civilă nr. 4791 din 22 decembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că Judecătoria Sectorului 1 București este instanță competentă, având în vedere domiciliul pârâtului la data sesizării instanței.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului".

Se reține că aceste dispoziții sunt aplicabile în toate situațiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator și profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.

Prin punctele 1 si 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată au fost definite noțiunile de operator economic si consumator.

Aceste prevederi legale sunt incidente în cauză, deoarece obiectul prezentului dosar îl constituie pretențiile reclamantei privitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 4953,82 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate, care își au izvorul în contractul de furnizare servicii aferente codului de client nr. x, încheiat între C. S.A. și pârât.

Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

De asemenea, art. 91 din același cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice.

În plan procesual-civil însă, din rațiuni care țin de verificarea și informarea efectivă a părților cu privire la existența și desfășurarea procesului, înțeleasă ca o condiție a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situație de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică își are locuința efectivă, care, uneori, poate fi și într-o altă localitate decât aceea menționată în actul de identitate.

În speță, potrivit procesului-verbal întocmit în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, conform art. 154 alin. (8) C. proc. civ., rezultă că pârâtul a locuit până la data de 19.04.2021 în București, str. x, iar din 20.04.2021 și-a schimbat domiciliul în jud. Dâmbovița.

În aceste condiții, cum pârâtul domicilia, la data formulării cererii de chemare în judecată, 2 martie 2021, în Sectorul 1 al municipiului București, iar nu în județul Dâmbovița, față de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul...", rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de față este Judecătoria Sectorului 1 București.

Față de cele ce preced, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.