ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2021

HOTĂRÂRE

01.04.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de emitere a ordonanței de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, la data de 06 august 2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 13.741 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza contractului de vânzare- cumpărare porumb recolta 2017 nr. SS 426 V/05.10.2017 și a dobânzii legale, calculată conform O.G. nr. 13/24.08.2011, de la data scadenței, și până la achitarea integrală a debitului; cu plata cheltuielilor de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 1685 din 26 noiembrie 2020, Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alexandria, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea A. S.A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, în esență, că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani rezultând din executarea anumitor raporturi contractuale derulate între părți, instanța observând că sediul activ al pârâtei este situat în localitatea Târgoviște, aflat în raza de competență a Judecătoriei Târgoviște.

De asemenea, s-a mai reținut că potrivit art. 132 alin. (1) C .proc.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă și, pe cale de consecință, în temeiul art. 132 C. proc. civ. instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alexandria, invocată din oficiu de instanță, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei.

2.2). La data de 30 decembrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, iar prin sentința civilă nr. 25 din 04 februarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. S.A., Alexandria, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Târgoviște, în favoarea Judecătoriei Alexandria; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial în soluționarea cauzei, cu prioritate, instanța a reținut că incidente în cauză sunt prevederile art. 1016 C. proc. civ. coroborat cu art. 107 din același act normativ, potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria are ca obiect pretenții formulate pe calea procedurii speciale a cererii de emitere a ordonanței de plată, cu consecința incidenței în cauză a dispozițiilor art. 1016 și 107 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială, norme de ordine privată.

Prin urmare, întrucât pârâta-debitoare nu a invocat prin întâmpinare în termenul prevăzut de lege excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alexandria, instanța a reținut că se impune admiterea excepției invocate din oficiu raportat la disp. art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care, necompetența de ordine privată poate fi invocată exclusiv de către pârât în termenele prevăzute de lege.

În consecință, s-a considerat că prin invocarea excepției de către instanța învestită cu judecata cererii, în speță, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Târgoviște nu a fost legal sesizată, declinarea cauzei fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reținut, de asemenea, că, raportat la prevederile art. 1024 alin. (3) C. proc. civ., aspectele legate de competență nu pot fi invocate în calea de atac a cererii în anulare întrucât pârâta-debitoare nu a invocat excepția necompetenței Judecătoriei Alexandria în soluționarea cauzei. Or, astfel cum rezultă din textul de lege amintit părțile nu pot invoca înaintea instanței de control judiciar alte motive decât cele invocate la prima instanță. În consecință, nu se poate aprecia că prin invocarea excepției de către instanța ulterior sesizată urmare admiterii excepției de către Judecătoria Alexandria, aceasta s-a substituit instanței de control judiciar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Alexandria, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea creditoarei A. S.A. de emitere, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., a unei ordonanțe de plată, în condițiile art. 1014 C. proc. civ.

În vederea obținerii acestei ordonanțe, creditoarea a efectuat o procedură prealabilă, prin care a înștiințat debitoarea cu privire la datoria pe care o solicită, comunicându-i acesteia toate înscrisurile care ar face dovada respectivei sume de bani.

Art. 1.016 C. proc. civ.., cu denumirea marginală "Instanța competentă" prevede că, "Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.".

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, "(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială alternativă, în afară de instanțele prevăzute de art. 107- 112 din același cod, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., creditoarea A. S.A. a înțeles să introducă cererea de emitere a ordonanței de plată la Judecătoria Alexandria, instanță competentă teritorial să soluționeze pricina, raportat la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 107 C. proc. civ., astfel învestită, această judecătorie nu mai putea să dispună declinarea competenței, chiar dacă ar mai fi existat și o altă instanță deopotrivă competentă să soluționeze litigiul.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ.., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

Deopotrivă, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Competența teritorială de soluționare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, așa cum s-a arătat mai sus, se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Or, în speță, din actele dosarului, rezultă că debitoarea B. S.R.L. nu a înțeles să formuleze întâmpinare în dosar, așa încât, prin alegerea exprimată de creditoare prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către debitoare, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Alexandria a devenit competentă să judece prezentul litigiu, soluționarea cauzei rămânând dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti.

Sesizată fiind de către creditoare, Judecătoria Alexandria a exercitat un drept care nu-i aparținea, anume, a invocat din oficiu necompetența sa și a declinat cauza Judecătoriei Târgoviște; procedând astfel, a nesocotit dreptul pârâtei- debitoarea, s.n.- care, prin inacțiune, a acceptat competența instanței astfel sesizate, pasivitatea sa determinând în mod definitiv prorogarea de competență, cu consecința sustragerii în același mod a competenței teritoriale a oricărei alte instanțe.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că, prin art. IX alin. (3) din Contractul de vânzare-cumpărare porumb recolta 2017, încheiat, a fost inserată clauza potrivit căreia, "Orice nemulțumire se va soluționa prin concilierea părților, în caz de eșec al concilierii, competența de soluționare a litigiului va aparține instanței comerciale competente din Jud. Teleorman", clauză care conține prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței din raza teritorială a județului Teleorman, în speță- Judecătoria Alexandria.

În consecință, în aplicarea art. 1016 C. proc. civ., coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., și prin raportare la art. 130 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte apreciază că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de emitere a unei ordonanțe de plată este Judecătoria Alexandria.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Alexandria.