ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1293/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1293/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 mai 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.463,30 RON cu titlu de pretenții, reprezentând diferență despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Normei ASF nr. 20/2017 și a Legii nr. 132/2017, dispozițiile art. 1356 și urm. și art. 1566-1584 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 14690 din 17.11.2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de pârâtă, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că nu sunt incidente regulile de competență teritorială alternativă prevăzute la art. 115 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de persoană prejudiciată prin evenimentul rutier.
Potrivit instanței, reclamanta este cesionara unui drept de creanță, dobândit de la persoana prejudiciată și solicită obligarea terțului cedat la plata creanței, fără ca raporturile dintre cesionar și terțul cedat să mai fie guvernate de dispozițiile speciale de competență din materia asigurării de răspundere civilă.
Prin urmare, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că sediul pârâtei este în Mun. București, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată la 14 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, secția II -a civilă, sub același număr.
Prin sentința nr. 2226 din 10 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, secția II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de reclamantă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că litigiul este în materie de asigurare, întrucât cererea de chemare în judecată se întemeiază pe un contract de asigurare și privește despăgubirea datorată de asigurătorul RCA al autovehiculului condus de persoana vinovată de producerea unui accident.
Prin urmare, instanța a reținut incidența art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află locul unde s-a produs riscul asigurat. Având în vedere că locul producerii accidentului este în Mun. Timișoara, instanța a declinat soluționarea cauzei Judecătoriei Timișoara.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 26 aprilie 2022.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sector 1 București, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de cesionară a creanței, a solicitat de la asigurătorul persoanei vinovate de producerea accidentului auto plata diferenței de despăgubire din cadrul dosarului de daună nr. x.
Prin urmare, fiind dedus judecății un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competența teritorială este de ordine privată și alternativă, fiind incidente atât regula generală prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât și regulile în materie de asigurări prevăzute la art. 115 din același cod.
Totodată, Înalta Curte constată că este lipsit de relevanță din perspectiva competenței instanței faptul că reclamanta acționează în baza unui contract de cesiune de creanță, prin care a dobândit creanța de la terțul prejudiciat, respectiv proprietarul autoturismului implicat în accidentul rutier.
Potrivit dispozițiilor art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată.
Astfel, Înalta Curte, dând eficiență conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, reține că este transferat cesionarului și dreptul la acțiune, care este firesc însoțit de dreptul de a beneficia de regulile de competență teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat și cedentul și pentru a cărui excludere, în cazul cesionarului, nu există rațiune.
Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (1) Cod procedură "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".
Din normele legale evocate, rezultă că în materie de asigurare, poate fi introdusă acțiunea pentru plata despăgubirilor ori după regula generală în materie de competență, respectiv la instanța de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanțele expres indicate de prevederile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, având în vedere că locul producerii accidentului este situat în Municipiul Timișoara, reclamanta a sesizat instanța competentă în circumscripția căreia s-a produs riscul asigurat în conformitate cu art. 115 alin. (1) pct. 3 Cod procedură, respectiv Judecătoria Timișoara.
În consecință, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Timișoara, reclamanta potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. și-a exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la locul unde s-a produs riscul asigurat.
Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.