ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 19.05.2021 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B.., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.093,33 RON, reprezentând daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11393/06.10.2021, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 115 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu este o persoană prejudiciată prin evenimentul rutier, ci cesionara dreptului de creanță al persoanei prejudiciate, raporturile dintre aceasta și terțul cedat nemaifiind guvernate de dispozițiile speciale de competență din materia asigurării de răspundere civilă.

Astfel, reținând că pârâta are sediul în sectorul 1 din municipiul București și că în cauză, devin aplicabile normele de competență de la art. 107 C. proc. civ., a stabilit că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să soluționeze pricina.

Dosarul a fost înregistrat la 02.11.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 12807/13.12.2021, prin care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că interpretarea coroborată a prevederilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 2.224 C. civ. relevă că dreptul de a sesiza instanța de la domiciliul reclamantului aparține numai terțului prejudiciat, nu și cesionarului dreptului de creanță a persoanei prejudiciate, întrucât, față de caracterul său intuitu personae, nu poate fi cesionat.

Totodată, a apreciat că față de obiectul cererii de chemare în judecată, dar și de calitatea de asigurător a pârâtei față de terțul intervenient (persoana responsabilă de producerea evenimentului rutier), litigiul este unul în materie de asigurări, pretențiile reclamantei fiind întemeiate pe contractul de asigurare RCA pretins a fi încheiat de către pârâtă.

În acest context, a subliniat că și în măsura în care nu s-ar reține incidența art. 115 alin. (1) C. proc. civ., devin aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Reținând că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, că domiciliul asiguratului pârâtei este în Liebling, jud. Timișoara și că riscul asigurat s-a produs tot în circumscripția Judecătoriei Timișoara, a stabilit că, în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ., instanța inițial învestită este competentă teritorial să judece cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a promovat o acțiune în pretenții, care aparține materiei asigurărilor și care atrage incidența normelor de competență specifice.

Desigur, regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurării însă, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Locul producerii riscului asigurat se află în circumscripția Judecătoriei Timișoara, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x încheiat la 26.06.2019.

Cum în cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Timișoara s-a realizat în baza art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Așa fiind, Judecătoria Timișoara este competentă teritorial să soluționeze cauza, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.