ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată de R.G.I., la data de

18 septembrie 2012, s-a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile

nr. 5 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași. În motivare s-a

susținut că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. xxx

prezentat de pârâta SC A. SA Bârlad este nul absolut în ce privește terenul

revendicat, cu toate că în dispozitivul hotărârii nu se face nicio mențiune în

ce privește nulitatea certificatului.

Curtea de Apel Iași,

prind Decizia nr. 197 din 7 noiembrie 2012, a respins cererea ca tardivă, reținând

următoarele:

În art. 281

2

alin. (1) teza finală C. proc. civ. se indică modalitatea și termenul

înlăuntrul căruia se poate cere completarea hotărârii prin cerere, "în

același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva

aceleiași hotărâri iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu

reținere în termen de 15 zile de la pronunțare.

Decizia civilă nr. 5

din 5 martie 2002 a Curții de Apel Iași este supusă căii de atac a recursului.

Hotărârea s-a comunicat lui R.G.I. la data de 25 aprilie 2002 conform datelor

înscrise în dovada de primire și procesul-verbal de predare.

Cererea de completare

a dispozitivului hotărârii s-a formulat la 18 septembrie 2012, după zece ani.

Deși în cerere este

indicat ca temei art. 281

1

, art. 281 alin. (1) C. proc. civ.,

motivarea în fapt a cererii impune încadrarea în art. 281

2

alin. (1)

C. proc. civ., întrucât s-a solicitat "completarea" hotărârii și nu

"lămurirea cu privire la întinderea sau aplicarea dispozitivului

hotărârii, ori înlăturarea dispozițiilor potrivnice".

Fiind supusă căii de

atac a recursului, în speță, cererea putea fi formulată conform art. 301 C.

proc. civ. în termen de 15 zile de la comunicarea Deciziei nr. 5/2002 a Curții

de Apel Iași, respectiv de la 25 aprilie 2002, calculat conform art. 101 alin.

(1) C. proc. civ. pe zile libere.

În conformitate cu

art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în

care legea nu dispune altfel.

Cum cererea nu a fost

formulată în 15 zile de la comunicarea deciziei, iar legea nu dispune altfel,

instanța a reținut că cererea în completarea hotărârii s-a formulat cu

depășirea termenului prevăzut de lege, fiind tardivă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul R.G.I., în temeiul art. 304 pct 9 C.

proc. civ., susținând că nu poate opera tardivitatea întrucât hotărârea a cărei

completare s-a solicitat este aberantă și nu poate fi pusă în executare.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în

fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea

acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei

hotărâri judecătorești este admisibilă, exclusiv, atunci când instanța a omis a

se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării

dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de

jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu

care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată

(a se vedea, sub aspectul încălcării articolului 6 parag. 1 din Convenție,

cauza Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000).

În același sens, din

întreaga reglementare a acestei proceduri, rezultă că este aplicabilă, în

principiu, în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se

pronunța asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care

a fost învestită, precum și în cazul judecății în fond, după casarea cu

reținere, respectiv după anularea sentinței în apel.

În speță, la data de

18 septembrie 2012, reclamantul R.G.I. a solicitat completarea dispozitivului

Deciziei civile nr. 5 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în

sensul de a se dispune și anularea Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M nr. xxx prezentat de pârâta SC A. SA Bârlad, cu depășirea

termenului prevăzut de norma legală evocată.

Contrar susținerilor

din cererea de recurs, este de menționat că obligația părților de a-și exercita

drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege, reprezintă una

dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului

său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, astfel cum este acesta

stabilit de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, raportat

la dispozițiile legale menționate, cererea de completare a dispozitivului a

fost tardiv formulată, astfel după cum, corect, a reținut și Curtea de Apel

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul R.G.I., împotriva Deciziei nr. 197

din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN