ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată de R.G.I., la data de 18 septembrie 2012, s-a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 5 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași. În motivare s-a susținut că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. xxx prezentat de pârâta SC A. SA Bârlad este nul absolut în ce privește terenul revendicat, cu toate că în dispozitivul hotărârii nu se face nicio mențiune în ce privește nulitatea certificatului. Curtea de Apel Iași, prind Decizia nr. 197 din 7 noiembrie 2012, a respins cererea ca tardivă, reținând următoarele: În art. 281 2 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

se indică modalitatea și termenul înlăuntrul căruia se poate cere completarea hotărârii prin cerere, "în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere în termen de 15 zile de la pronunțare. Decizia civilă nr. 5 din 5 martie 2002 a Curții de Apel Iași este supusă căii de atac a recursului. Hotărârea s-a comunicat lui R.G.I. la data de 25 aprilie 2002 conform datelor înscrise în dovada de primire și procesul-verbal de predare. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii s-a formulat la 18 septembrie 2012, după zece ani. Deși în cerere este indicat ca temei art. 281 1 , art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., motivarea în fapt a cererii impune încadrarea în art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., întrucât s-a solicitat "completarea" hotărârii și nu "lămurirea cu privire la întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori înlăturarea dispozițiilor potrivnice". Fiind supusă căii de atac a recursului, în speță, cererea putea fi formulată conform art. 301 C. proc. civ. în termen de 15 zile de la comunicarea Deciziei nr. 5/2002 a Curții de Apel Iași, respectiv de la 25 aprilie 2002, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pe zile libere. În conformitate cu art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea nu dispune altfel.

Cum cererea nu a fost formulată în 15 zile de la comunicarea deciziei, iar legea nu dispune altfel, instanța a reținut că cererea în completarea hotărârii s-a formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, fiind tardivă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul R.G.I., în temeiul art. 304 pct 9 C. proc. civ., susținând că nu poate opera tardivitatea întrucât hotărârea a cărei completare s-a solicitat este aberantă și nu poate fi pusă în executare. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă, exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea, sub aspectul încălcării articolului 6 parag.

1 din Convenție, cauza Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000). În același sens, din întreaga reglementare a acestei proceduri, rezultă că este aplicabilă, în principiu, în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale, accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și în cazul judecății în fond, după casarea cu reținere, respectiv după anularea sentinței în apel. În speță, la data de 18 septembrie 2012, reclamantul R.G.I. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 5 din 5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în sensul de a se dispune și anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. xxx prezentat de pârâta SC A. SA Bârlad, cu depășirea termenului prevăzut de norma legală evocată.

Contrar susținerilor din cererea de recurs, este de menționat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege, reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, astfel cum este acesta stabilit de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Prin urmare, raportat la dispozițiile legale menționate, cererea de completare a dispozitivului a fost tardiv formulată, astfel după cum, corect, a reținut și Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.G.I., împotriva Deciziei nr. 197 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN