ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3494/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 291 din 6 martie

2009, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis cererea precizată, formulată

de reclamantul N.T. în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Valu lui

Traian, Comuna Valu lui Traian și Consiliul Local al comunei Valu lui Traian.

A anulat dispoziția

din 9 februarie 2006 emisă de pârâtul Primarul comunei Valu lui Traian și i-a

obligat pe pârâți să atribuie reclamantului, în compensare, următoarele

suprafețe de teren: 6.800 mp situați în comuna Valu lui Traian, C.D. și 12.123

mp situați în comuna Valu lui Traian, str. P., județul Constanța.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel U.J.C.C. Constanța, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 295 C/16 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a apelantei și a respins apelul declarat de aceasta

ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

În pronunțarea

acestei decizii, Curtea a reținut că litigiul, la instanța de fond, s-a purtat

între reclamanții L.M., L.D.R., A.M., S.V., C.R.-S., T.M. și, ulterior, N.T.,

în calitate de cesionar al drepturilor litigioase ale acestora, și pârâții

Primarul comunei Valu lui Traian, Comuna Valu lui Traian și Consiliul local Valu

lui Traian.

Prin urmare, U.J.C.C.

Constanța, nefiind parte în fața instanței de fond, nu avea calitatea

procesuală de a promova calea de atac a apelului împotriva Sentinței civile nr.

291 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, cale ce aparține

numai părților din proces.

De altfel, potrivit

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel, nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot

face cereri noi.

Sentința civilă

împotriva căreia U.J.C.C. Constanța a declarat apel a intrat în puterea

lucrului judecat și trebuie respectată ca atare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs U.J.C.C. Constanța, criticând-o pentru următoarele

motive:

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În mod greșit, Curtea

de Apel a reținut susținerile recurentei ca fiind în sensul că terenul oferit

de Primărie reclamantului reprezintă un teren de fotbal, în realitate pe

terenul oferit în compensare afiându-se construcția restaurantului proprietatea

U.J.C.C.

Terenul de fotbal se

află pe terenul revendicat și notificat, care a aparținut autorului

reclamațiilor și care a fost parcelat și vândut unor terți, aceștia edificând

un alt restaurant pe acest teren.

pronunțat o soluție cu încălcarea vădită a legii.

Prima instanță, deși

a avut atașate la dosar actele de înstrăinare frauduloasă și, mai ales,

raportul de expertiză al expertului B.E., în care se menționează clar

existența, pe terenul propus pentru a fi atribuit reclamantului, a

restaurantului U.J.C.C, aceasta nu a fost introdusă în cauză, din oficiu,

pentru aflarea adevărului. Invocă dispozițiile art. 129 (5) C. proc. civ.

Această omisiune nu a

fost observată nici de Curtea de Apel și, din acest motiv, au fost încălcate și

prevederile art. 10 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei, spre rejudecare,

la prima instanță.

Intimații pârâți au

depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar, pe

fond, respingerea căii de atac.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Deși nu se prevede în

mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor

formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea

cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către

instanța de recurs.

În speța de față, cum

s-a arătat deja, Curtea de Apel a respins calea de atac cu care a fost

învestită pentru lipsa calității procesuale active a apelantei în exercitarea

acesteia, în timp ce susținerile recurentei se referă la chestiuni de fond ale

cauzei, iar nu la soluția instanței de apel și argumentele acestei instanțe.

În această situație,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de

ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de

recurs.

Prin urmare, în baza

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de U.J.C.C. Constanța împotriva Deciziei nr. 295/C din 16 mai 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA