ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 451 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Marghita în Dosar nr. 1402/271/2006 s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții Autoritatea Națională de Meteorologie RA București, prin Centrul Meteorologic Regional T.N. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva pârâților R.D., Consiliul Local Săcueni, Consiliul Județean Bihor, având ca obiect rectificare carte funciară; s-a respins excepția autorității de lucru judecat privind cererea reconvențională invocată din oficiu; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant R.D., a fost obligată reclamanta-pârâtă Autoritatea Națională de Meteorologie RA București, prin Centrul Meteorologic Regional T.N.

să lase în deplină posesie și folosință imobilul situat în Săcueni, str. P.Ș., nr. 97, jud. Bihor, pe care îl folosește, identificat cu nr. topo. XX și YY din CF AA Săcueni; s-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte din imobilul mai sus arătat și au fost admise cererile de reexaminare a amenzii formulate de domnii experți L.C., M.N. și B.I.; a fost obligată reclamanta Administrația Națională de Meteorologie RA - Centrul Meteorologic Regional T.N. la plata sumei de 6.355 RON diferență onorariu în favoarea domnilor experți L.C., M.N. și B.I. și la plata sumei de de 2.400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, în favoarea pârâtului-reclamant R.D. Prin decizia nr. 432/R din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1402/271/2006 s-au admis recursurile reclamanților Administrația Națională de Meteorologie R.A.

București, prin Centrul Meteorologic Regional T.N. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței mai sus arătate, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea precizată, s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. BB Săcuieni, în sensul radierii înscrierilor de sub B 28-30, s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. AA Săcuieni - devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în sensul radierii din această coală a parcelelor cu nr. top. XX, ZZ, TT, VV, YY și WW și rectificarea corespunzătoare a înscrierilor din coala B; s-a constatat că pârâtul R.D.

este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.531 mp din imobilul cu nr. top SS, s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant R.D., s-a înlăturat dispoziția privind obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale; au fost menținute dispozițiile din sentința atacată privind respingerea excepțiilor și admiterea cererilor de reexaminare; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 4.500 RON diferența onorariu în favoarea experților L.C., M.N. și B.I. Împotriva deciziei nr. 432/R/9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, la data de 24 aprilie 2013, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. revizuentul R.D., cererea fiind înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1402/271/2006* și declinată în favoarea Curții de Apel Oradea, prin decizia nr. 429/R/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor. În motivare, revizuentul a arătat că există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: sentința nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea, constatatoare de drepturi și sentința nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea privind sistarea de indiviziune față de Statul Român, hotărâri prin care s-a statuat dreptul de proprietate al numiților R.A. și R.D. asupra imobilelor cu nr. top. XX; RR; TT; QQ; ZZ și WW înscrise în CF nr. DD Săcuieni. Aceste hotărâri sunt în contradicție cu decizia pronunțată în recurs, situație în care, neputând fi modificate în prezentul proces, se impune anularea deciziei date de Tribunalul Bihor.

Intimata Administrația Națională de Meteorologie-Centrul Meteorologic Regional T.N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. Revizuentul R.D. a depus completare la cererea de revizuire solicitând anularea deciziei nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, în temeiul art. 322 pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., arătând că cele două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv, sentința nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea și sentința nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea, au fost pronunțate în contradictoriu cu Statul Român, fost titular al dreptului de proprietate, Stația Meteorologică având doar un drept de administrare, situație în care, sentințele fiind opozabile atât fostului proprietar cât și administratorului, au caracter irevocabil.

Instanța de recurs, în Dosarul nr. 1402/271/2006, a anulat efectele juridice ale celor două hotărâri irevocabile și a creat o altă situație juridică, neprevăzută de vreun text legal.

Revizuentul a mai arătat că atât sentința nr. 4772/1973, cât și sentința nr. 4629/1991, ambele pronunțate de Judecătoria Oradea, sunt anterioare înființării instituțiilor care figurează în Dosarul nr. 1402/271/2006, la data la care acestea s-au născut, dreptul de proprietate al antecesorilor săi fiind statuat prin cele două hotărâri judecătorești definitive în anul 1991, or, în acest context nu se pot crea drepturi pe seama intimatelor, cu caracter retroactiv Legea privind domeniul public și privat al Statului Român a fost promulgată ulterior pronunțării de către Judecătoria Oradea a hotărârii nr. 4629/1991, cu autoritate de lucru judecat, astfel că decizia nr. 432/R/2012 a Tribunalului Bihor este în contradicție totală cu hotărârile anterioare invocate și care nu pot fi modificate prin respectiva decizie.

Prin sentința nr. 64/P din 22 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmărește respectarea principiului autorității lucrului judecat, așa încât hotărârile a căror contrarietate se invocă se cer a fi pronunțate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane cu aceeași calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice autorității lucrului judecat. În speță, instanța sesizată cu judecarea celui de-al doilea proces, a cunoscut existența celor două hotărâri invocate de revizuent, care au fost pronunțate în litigiile anterioare și a analizat apărările invocate prin prisma puterii de lucru judecat a acestor hotărâri.

Astfel, în considerentele deciziei nr. 432/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, a cărei revizuire se solicită în cauză, instanța de recurs, analizând actele dosarului, reține că prin sentința nr. 4772/1973 pronunțată în Dosar nr. 5904/1973 al Judecătoriei Oradea s-a făcut ieșirea din indiviziune și i s-a acordat intimatului R.D. suprafața de 800 mp, casă și dependințe, pe baza expertizei făcute în cauză de H.T., respectiv, că s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. UU atribuindu-se reclamanților din acel dosar – R.D. și R.A. – imobilul cu nr. top. LL în suprafață de 800 mp împreună cu construcțiile de pe acesta, transcris în CF nr. AA Săcuieni, iar în favoarea Statului Român imobilele cu nr. top.

SS și nr. top. ZZ. Se mai reține că recurenta nu a contestat dreptul de proprietate al pârâților asupra parcelei cu nr. top. LL în suprafață de 800 mp. De altfel, prin decizia pronunțată de instanța de recurs nu s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară cu referire la acest număr topografic - LL - înscris în CF nr. DD Săcuieni, în favoarea revizuentului. Cât privește sentința nr. 4629/1991 pronunțată de Judecătoria Oradea, instanța de recurs a reținut că prin această hotărâre s-a admis acțiunea reclamanților R.D. și R.A. în contradictoriu cu Primăria Comunei Săcuieni și s-a constatat că reclamanții au dobândit, în temeiul dispozițiilor art. 22 și 23 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu nr. top.

nou XX, RR, TT, MM, YY, WW înscrise în CF nr. AA Săcuieni . În baza acestei hotărâri, conform înscrierii de sub B.28-29 din CF nr. BB Săcuieni, parcela cu nr. top. NN a fost dezmembrată în numere topografice noi ȘȘ și ȚȚ; parcela cu nr. top. ZZ a fost dezmembrată în numere topografice noi OO și RR, iar parcela cu nr. top. SS a fost dezmembrată în numerele topografice noi PP și WW ; apoi parcelele cu nr. ȘȘ, OO și PP au fost reînscrise in vechea coală, iar parcelele cu nr. top. ȚȚ, RR, TT, MM, YY și WW au fost transcrise în CF nr. AA în favoarea lui R.D. și R.A. Instanța de recurs a mai reținut că această hotărâre nu îi este opozabilă adevăratului proprietar al imobilelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în mod eronat reținând instanța de fond că în Dosarul nr. 1828/1991 pârâtul R.D.

s-a judecat și cu recurenții din prezenta cauză (întrucât în acel dosar a fost citată în calitate de pârâtă Primăria Săcuieni, care nu avea calitatea de proprietară a construcției situate administrativ la nr. KK și a terenului în suprafață de 10.900 mp și nici calitatea de a reprezenta Statul Român în litigiile având ca obiect bunuri aparținând domeniului public de interes național al Statului) și, respectiv, că suprafața de 10.900 mp., identificată conform raportului de expertiză efectuat de către expert P.D.R. la data de 07 mai 2003 - varianta II și raportului de contraexpertiză, face parte din domeniul public al statului și nu este în circuitul civil, astfel că în baza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991 este răsturnată prezumția de proprietate instituită în favoarea pârâtului R.D.

prin dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 (în vigoare la data înscrierii acestuia în CF), și prin urmare, cât timp terenul în discuție face parte și făcea parte și la data pronunțării sentinței nr. 4629/1991 din domeniul public al Statului și nu este în circuitul civil, motiv pentru care nu putea face obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Instanța de recurs, având în vedere că hotărârea în temeiul căreia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate, are ca obiect bunuri care nu sunt în circuitul civil și că dreptul înscris în favoarea pârâtului este inopozabil adevăratului titular, în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996 a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. BB Săcuieni, în sensul radierii înscrierilor de sub B 28-30, și rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. AA Săcuieni, devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în sensul radierii înscrierilor operate în cartea funciară în baza sentinței nr. 4629 din 11 octombrie 1991 dată de Judecătoria Oradea, hotărâre care nu este opozabilă proprietarului imobilelor în litigiu.

S-a constatat, totodată, că pârâtul R.D. este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.531 mp din imobilul cu nr. top. SS (ca urmare a radierii dezmembrării operate nr. top. WW identificat de expert nu mai există), ce reprezintă teren aferent gospodăriei sale de la nr. adm. II Săcuieni. Prin urmare, în al doilea proces, soluționat irevocabil prin decizia nr. 432/R/2013, instanța s-a pronunțat asupra acțiunii deduse judecății, analizând această cerere și prin raportare la puterea lucrului judecat a celor două hotărâri judecătorești invocate de revizuent, astfel că o atare apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. având de verificat numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu anterior derulat între părți, caz în care procedează la anularea ultimei hotărâri, or, în speță, o atare verificare s-a făcut în cel de-al doilea proces, conform deciziei nr. 432/R/2013, reținându-se implicit că nu există autoritate de lucru judecat, astfel că pe calea prezentei cereri de revizuire nu mai pot fi efectuate verificări în acest sens, deoarece se opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a statornicit în sensul anterior arătat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ., revizuentul R.D., arătând că instanța de recurs ce a pronunțat decizia nr. 432/R/2013, contrar celor reținute prin hotărârea atacată, nu a luat în considerare autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentințele nr. 4629/1991 și nr. 4772/1973 ale Judecătoriei Oradea, iar instanța învestită cu cererea de revizuire, constatând că instanța de recurs a analizat situația, nu a analizat chestiunile deduse judecății în calea extraordinară de atac. Recurentul-revizuent susține că instanța de revizuire nu a stabilit dacă este vorba de hotărâri contradictorii, respectiv, dacă decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat a celorlalte două hotărâri anterioare, ceea ce constituia chiar obiectul revizuirii.

Recurentul-revizuent susține că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor este în contradicție cu sentințele nr. 4629/1991 și nr. 4772/1973 ale Judecătoriei Oradea, întrucât există identitate de părți, obiect și cauză între ele, iar soluțiile sunt contradictorii. Recurentul-revizuent mai arată că atât în 1973, cât și în 1991 s-a judecat cu proprietarul imobilelor de la acea dată, respectiv, Statul Român, reprezentat de autoritățile administrației publice locale, și că atât în procesele de la acea dată, cât și în litigiul finalizat cu decizia nr. 432/R/2013 este vorba despre aceleași imobile, sens în care se impune admiterea cererii de revizuire.

La data de 06 februarie 2015, a formulat întâmpinare intimata Administrația Națională de Meteorologie, prin Centrul Meteorologic Regional B.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat, pe de o parte întrucât din simpla lecturare a deciziei atacate cu revizuire se poate constata că, în soluția adoptată, instanța ce a pronunțat-o s-a raportat la dezlegările conținute în cele două hotărâri judecătorești invocate ca fiind contradictorii acesteia, iar pe de altă parte întrucât nici nu poate fi reținută ca întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin cele trei hotărâri judecătorești aduse în discuție pe calea prezentei revizuiri. Printr-un înscris separat depus la dosar la aceeași dată, această intimată a mai adus la cunoștința instanței că în baza deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2015 s-a stabilit ca, începând cu data de 01 februarie 2015 Stația Meteorologică S. să treacă în administrarea sa.

În esență, cu aceleași motivări, prin întâmpinarea depusă la dosar la 16 februarie 2015, intimatul Consiliul Județean Bihor a solicitat respingerea recursului declarat. Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, în considerarea celor ce urmează. Criticând hotărârea supusă controlului judiciar în calea de atac a recursului, recurentul-revizuent a susținut că aceasta nu a analizat sub nici un aspect motivul de revizuire invocat cu referire la decizia de recurs nr. 342/R/2013 a Tribunalului Bihor, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constând în anularea/nesocotirea prin decizia supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a sentințelor civile nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea.

Recurentul a susținut că, reținând că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a analizat apărările părților prin prisma puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești invocate de el ca fiind contrare deciziei de recurs, Curtea de Apel Oradea a refuzat sau omis a-și exercita rolul de instanță de revizuire, acela de a analiza ea însăși și de a aduce propriile argumente din care să rezulte dacă ultima hotărâre a Tribunalului Bihor (decizia nr. 432/R/2013) încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat a celorlalte două hotărâri anterioare. Susținerile recurentului nu pot fi primite întrucât ignoră rolul ori funcția căii de atac extraordinare a revizuirii în general, care nu este aceea de a deschide calea unui recurs la recurs, ci de a permite pentru motive strict determinate, remedierea unor erori săvârșite, de principiu, în legătură cu starea de fapt, ca și rolul ori funcția revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., care permite anularea celei de-a doua hotărâri care rezolvă în mod diferit același litigiu judecat anterior printr-o hotărâre contrară. Or, fiind chemată să verifice contrarietatea existentă între decizia supusă revizuirii nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor și sentințele civile nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea, Curtea de Apel Oradea a observat în mod corect că ultima dintre hotărârile pretins contrare s-a raportat, în dezlegarea raporturilor juridice litigioase, chiar la drepturile și situațiile create prin cele două sentințe anterioare, cărora le-a dat eficiență sau, dimpotrivă, pe care le-a infirmat în mod justificat în raport de aprecierea sa proprie asupra puterii de lucru judecat pe care a considerat că o produc sau nu asupra litigiului dedus judecății sale.

Astfel, în ceea ce privește parcela cu nr. top LL în suprafață de 800 mp, asupra căreia s-a recunoscut un drept exclusiv de proprietate numiților R.D. și R.A. prin sentința civilă nr. 4772/1973 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a reținut de către Tribunalul Oradea (prin decizia nr. 432/R/2013) că nu este afectată de pretențiile reclamantei Autoritatea Națională de Meteorologie RA București vizând rectificarea de carte funciară, în timp ce, în legătură cu sentința civilă nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea și a drepturilor recunoscute prin aceasta în favoarea acelorași persoane (R.D.

și R.A.) asupra altor parcele învecinate de teren, s-a apreciat că hotărârea nu îi este opozabilă adevăratului proprietar al imobilelor, respectiv Statul român, care nu a fost parte la judecată (în proces fiind citată Primăria Săcuieni), iar parcelele de teren nu pot avea regimul juridic de proprietate privată, de vreme ce fac parte și făceau parte și la data pronunțării sentinței în cauză din domeniul public al Statului, nefiind în circuitul civil.

Față de această împrejurare, s-a arătat în mod corect de către prima instanță învestită cu soluționarea actualei cereri de revizuire că, întrucât verificarea autorității de lucru judecat a celor două sentințe judecătorești ale Judecătoriei Oradea a avut loc chiar în cadrul judecății de fond, finalizate prin pronunțarea deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului Oradea, de a cărei soluționare a și depins dezlegarea raporturilor juridice litigioase deduse judecății în acea cauză, efectuarea unei noi evaluări asupra respectării sau nerespectării autorității de lucru judecat a celor două hotărâri pe calea cererii de revizuire nu mai este posibilă. Aceasta întrucât ar însemna să se supună cenzurii, pe calea revizuirii, corectitudinea ori legalitatea dezlegării date acestei chestiuni de drept de către instanța de recurs ce a pronunțat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, decizie care este, potrivit legii și propriilor mențiuni, irevocabilă.

Rolul revizuirii în general și al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, în special, nu este acela de a deschide calea unui recurs la recurs, ci de a corecta erori săvârșite cu prilejul unei judecăți, pentru motivele permise de lege. Una din condițiile necesare a fi întrunite pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este și aceea ca în al doilea proces (în cazul de față, cel în care s-a pronunțat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor) să nu se fi invocat și analizat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare (în cazul de față, a sentințelor civile 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea).

Or, se constată că în dosarul de fond, chiar asupra acestui aspect a purtat cercetarea judecătorească atât a primei instanțe, cât și a celei de recurs și că, dezlegarea dată asupra puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești anterioare a influențat și modul de soluționare a litigiului vizând rectificarea de carte funciară. Prin urmare, după cum corect a reținut Curtea de Apel Oradea în hotărârea supusă prezentului recurs, ceea ce se opune unei noi examinări asupra respectării puterii de lucru judecat a sentințelor civile nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea este chiar puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a cărei dezlegare jurisdicțională se sprijină chiar pe cele două hotărâri pretinse a-i fi contrare.

În alte cuvinte, motivul legal pentru care prima instanță din revizuire nu a făcut propria-i analiză asupra respectării/încălcării autorității de lucru judecat a celor două sentințe ale Judecătoriei Oradea prin decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, după cum a pretins recurentul-revizuent, a fost acela al neîndeplinirii în cazul său a condiției subînțeleasă a acestui caz de revizuire - dedusă din rolul și rațiunea motivului de revizuire consacrat prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., mai sus evocată, aceea de a nu se fi invocat și analizat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea proces. Apreciind că dezlegarea primei instanțe asupra cererii de revizuire formulate este legală, în raport de motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.D. împotriva sentinței nr. 64/P din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.