ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 451 din 23 februarie 2012 pronunțată

de Judecătoria Marghita în Dosar nr. 1402/271/2006

s-a respins acțiunea precizată

formulată de reclamanții Autoritatea Națională de Meteorologie RA București, prin

Centrul Meteorologic Regional T.N. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

împotriva pârâților R.D., Consiliul Local Săcueni, Consiliul Județean Bihor, având

ca obiect rectificare carte funciară; s-a respins excepția autorității de lucru

judecat privind cererea reconvențională invocată din oficiu; s-a admis cererea reconvențională

formulată de pârâtul-reclamant R.D., a fost obligată reclamanta-pârâtă Autoritatea

Națională de Meteorologie RA București, prin Centrul Meteorologic Regional T.N.

să lase în deplină posesie și folosință imobilul situat în Săcueni, str. P.Ș.,

nr. 97, jud. Bihor, pe care îl folosește, identificat cu nr. topo. XX și YY din

CF AA Săcueni; s-a dispus evacuarea reclamantei-pârâte din imobilul mai sus arătat

și au fost admise cererile de reexaminare a amenzii formulate de domnii experți

L.C., M.N. și B.I.; a fost obligată reclamanta Administrația Națională de Meteorologie

RA - Centrul Meteorologic Regional T.N. la plata sumei de 6.355 RON diferență onorariu

în favoarea domnilor experți L.C., M.N. și B.I. și la plata sumei de de 2.400 RON

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, în favoarea pârâtului-reclamant

R.D.

Prin decizia nr. 432/R

din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 1402/271/2006 s-au

admis recursurile reclamanților Administrația Națională de Meteorologie R.A. București,

prin Centrul Meteorologic Regional T.N.

și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor,

împotriva sentinței mai

sus arătate, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea precizată,

s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF nr. BB Săcuieni, în sensul

radierii înscrierilor de sub B 28-30, s-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate

în CF nr. AA Săcuieni - devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în

sensul radierii din această coală a parcelelor cu nr. top. XX, ZZ, TT, VV, YY și

WW și rectificarea corespunzătoare a înscrierilor din coala B; s-a constatat că

pârâtul R.D. este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața

de 1.531 mp din imobilul cu nr. top SS, s-a respins acțiunea reconvențională formulată

de pârâtul – reclamant R.D., s-a înlăturat dispoziția privind obligarea reclamantului

la cheltuieli de judecată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma

de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale; au fost menținute dispozițiile

din sentința atacată privind respingerea excepțiilor și admiterea cererilor de reexaminare;

a fost obligată reclamanta la plata sumei de 4.500 RON diferența onorariu în favoarea

experților L.C., M.N. și B.I.

Împotriva deciziei

nr. 432/R/9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, la data de 24 aprilie 2013,

a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. revizuentul R.D., cererea fiind înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Bihor

în Dosar nr. 1402/271/2006* și declinată în favoarea Curții de Apel Oradea, prin

decizia nr. 429/R/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.

În motivare, revizuentul

a arătat că există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile: sentința

nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea, constatatoare de drepturi și sentința nr. 4629/1991

a Judecătoriei Oradea privind sistarea de indiviziune față de Statul Român, hotărâri

prin care s-a statuat dreptul de proprietate al numiților R.A. și R.D. asupra imobilelor

cu nr. top. XX; RR; TT; QQ; ZZ și WW înscrise în CF nr. DD Săcuieni.

Aceste hotărâri sunt în

contradicție cu decizia pronunțată în recurs, situație în care, neputând fi modificate

în prezentul proces, se impune anularea deciziei date de Tribunalul Bihor.

Intimata Administrația

Națională de Meteorologie-Centrul Meteorologic Regional T.N. a depus la dosar întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Revizuentul R.D. a depus

completare la cererea de revizuire solicitând anularea deciziei nr. 432/R/2013 a

Tribunalului Bihor, în temeiul art. 322 pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., arătând

că cele două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv, sentința

nr. 4772/1973 a Judecătoriei Oradea și sentința nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea,

au fost pronunțate în contradictoriu cu Statul Român, fost titular al dreptului

de proprietate, Stația Meteorologică având doar un drept de administrare, situație

în care, sentințele fiind opozabile atât fostului proprietar cât și administratorului,

au caracter irevocabil. Instanța de recurs, în Dosarul nr. 1402/271/2006, a anulat

efectele juridice ale celor două hotărâri irevocabile și a creat o altă situație

juridică, neprevăzută de vreun text legal.

Revizuentul a mai arătat

că atât sentința nr. 4772/1973, cât și sentința nr. 4629/1991, ambele pronunțate

de Judecătoria Oradea, sunt anterioare înființării instituțiilor care figurează

în Dosarul nr. 1402/271/2006, la data la care acestea s-au născut, dreptul de proprietate

al antecesorilor săi fiind statuat prin cele două hotărâri judecătorești definitive

în anul 1991, or, în acest context nu se pot crea drepturi pe seama intimatelor,

cu caracter retroactiv

Legea privind domeniul

public și privat al Statului Român a fost promulgată ulterior pronunțării de către

Judecătoria Oradea a hotărârii nr. 4629/1991, cu autoritate de lucru judecat, astfel

că decizia nr. 432/R/2012 a Tribunalului Bihor este în contradicție totală cu hotărârile

anterioare invocate și care nu pot fi modificate prin respectiva decizie.

Prin sentința nr.

64/P din 22 octombrie

2014 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că

revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmărește respectarea

principiului autorității lucrului judecat, așa încât hotărârile a căror contrarietate

se invocă se cer a fi pronunțate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese

diferite, între aceleași persoane cu aceeași calitate procesuală, fiind astfel necesar

ca hotărârile să conțină elemente caracteristice autorității lucrului judecat.

În speță, instanța sesizată

cu judecarea celui de-al doilea proces, a cunoscut existența celor două hotărâri

invocate de revizuent, care au fost pronunțate în litigiile anterioare și a analizat

apărările invocate prin prisma puterii de lucru judecat a acestor hotărâri.

Astfel, în considerentele

deciziei nr. 432/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, a cărei revizuire se solicită

în cauză, instanța de recurs, analizând actele dosarului, reține că prin sentința

nr. 4772/1973 pronunțată în Dosar nr. 5904/1973 al Judecătoriei Oradea s-a făcut

ieșirea din indiviziune și i s-a acordat intimatului R.D. suprafața de 800 mp, casă

și dependințe, pe baza expertizei făcute în cauză de H.T., respectiv, că s-a sistat

starea de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. UU atribuindu-se reclamanților

din acel dosar – R.D. și R.A. – imobilul cu nr. top. LL în suprafață de 800 mp împreună

cu construcțiile de pe acesta, transcris în CF nr. AA Săcuieni, iar în favoarea

Statului Român imobilele cu nr. top. SS și nr. top. ZZ. Se mai reține că recurenta

nu a contestat dreptul de proprietate al pârâților asupra parcelei cu nr. top. LL

în suprafață de 800 mp. De altfel, prin decizia pronunțată de instanța de recurs

nu s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară cu referire la acest

număr topografic - LL - înscris în CF nr. DD Săcuieni, în favoarea revizuentului.

Cât privește sentința

nr. 4629/1991 pronunțată de Judecătoria Oradea, instanța de recurs a reținut că

prin această hotărâre s-a admis acțiunea reclamanților R.D. și R.A. în contradictoriu

cu Primăria Comunei Săcuieni și s-a constatat că reclamanții au dobândit, în temeiul

dispozițiilor

art. 22 și 23 din Legea nr. 18/1991,

dreptul de proprietate asupra

terenurilor

cu nr. top. nou XX, RR,

TT, MM, YY, WW înscrise în CF nr. AA Săcuieni

.

În baza acestei hotărâri, conform înscrierii de

sub B.28-29 din CF nr. BB Săcuieni, parcela cu nr. top. NN a fost dezmembrată în

numere topografice noi ȘȘ și ȚȚ; parcela cu nr. top. ZZ a fost dezmembrată în numere

topografice noi OO și RR, iar parcela cu nr. top. SS a fost dezmembrată în numerele

topografice noi PP și WW ; apoi

parcelele cu nr. ȘȘ, OO și PP au fost reînscrise

in vechea coală, iar parcelele cu nr. top. ȚȚ, RR, TT, MM, YY și WW au fost transcrise

în CF nr. AA în favoarea lui R.D. și R.A.

Instanța de recurs a mai

reținut că această hotărâre nu îi este opozabilă adevăratului proprietar al imobilelor,

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în mod eronat reținând instanța

de fond că în Dosarul nr. 1828/1991 pârâtul R.D. s-a judecat și cu recurenții din

prezenta cauză (întrucât în acel dosar a fost citată în calitate de pârâtă Primăria

Săcuieni, care nu avea calitatea de proprietară a construcției situate administrativ

la nr. KK și a terenului în suprafață de 10.900 mp și nici calitatea de a reprezenta

Statul Român în litigiile având ca obiect bunuri aparținând domeniului public de

interes național al Statului) și, respectiv, că

suprafața de 10.900 mp., identificată

conform raportului de expertiză efectuat de către expert P.D.R. la data de 07

mai 2003 - varianta II și raportului de contraexpertiză, face parte din domeniul

public al statului și nu este în circuitul civil, astfel că în baza dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 18/1991 este răsturnată prezumția de proprietate instituită

în favoarea pârâtului R.D. prin dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938

(în vigoare la data înscrierii acestuia în CF), și prin urmare,

cât timp terenul în discuție

face parte și făcea parte și la data pronunțării sentinței nr. 4629/1991 din domeniul

public al Statului și nu este în circuitul civil, motiv pentru care nu putea face

obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza Legii

nr. 18/1991.

Instanța de recurs, având

în vedere că hotărârea în temeiul căreia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate,

are ca obiect bunuri care nu sunt în circuitul civil și că dreptul înscris în favoarea

pârâtului este inopozabil adevăratului titular, în temeiul art. 34 din Legea

nr. 7/1996 a dispus rectificarea înscrierilor efectuate

în CF nr. BB Săcuieni,

în sensul radierii înscrierilor de sub B 28-30, și rectificarea înscrierilor efectuate

în CF nr. AA Săcuieni, devenit CF nr. CC Săcuieni prin conversia pe hârtie – în

sensul radierii înscrierilor

operate în cartea funciară în baza sentinței nr. 4629 din

11 octombrie 1991 dată de Judecătoria Oradea, hotărâre care nu este opozabilă proprietarului

imobilelor în litigiu. S-a constatat, totodată, că pârâtul R.D. este îndreptățit

la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.531 mp din imobilul

cu nr. top. SS

(ca

urmare a radierii dezmembrării operate nr. top. WW identificat de expert nu mai

există), ce reprezintă teren aferent gospodăriei sale de la nr. adm. II Săcuieni.

Prin urmare, în al doilea

proces, soluționat irevocabil prin decizia nr. 432/R/2013, instanța s-a pronunțat

asupra acțiunii deduse judecății, analizând această cerere și prin raportare la

puterea lucrului judecat a celor două hotărâri judecătorești invocate de revizuent,

astfel că o atare apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. având de verificat numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată

cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate

într-un litigiu anterior derulat între părți, caz în care procedează la anularea

ultimei hotărâri, or, în speță, o atare verificare s-a făcut în cel de-al doilea

proces, conform deciziei nr. 432/R/2013, reținându-se implicit că nu există autoritate

de lucru judecat, astfel că pe calea prezentei cereri de revizuire nu mai pot fi

efectuate verificări în acest sens, deoarece se opune tocmai puterea de lucru judecat

a hotărârii prin care s-a statornicit în sensul anterior arătat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., revizuentul

R.D., arătând că instanța de recurs ce a pronunțat decizia nr. 432/R/2013, contrar

celor reținute prin hotărârea atacată, nu a luat în considerare autoritatea de lucru

judecat stabilită prin sentințele nr. 4629/1991 și nr. 4772/1973 ale Judecătoriei

Oradea, iar instanța învestită cu cererea de revizuire, constatând că instanța de

recurs a analizat situația, nu a analizat chestiunile deduse judecății în calea

extraordinară de atac.

Recurentul-revizuent susține

că instanța de revizuire nu a stabilit dacă este vorba de hotărâri contradictorii,

respectiv, dacă decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor încalcă sau nu autoritatea

de lucru judecat a celorlalte două hotărâri anterioare, ceea ce constituia chiar

obiectul revizuirii.

Recurentul-revizuent susține

că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor este în contradicție cu sentințele

nr. 4629/1991 și nr. 4772/1973 ale Judecătoriei Oradea, întrucât există identitate

de părți, obiect și cauză între ele, iar soluțiile sunt contradictorii.

Recurentul-revizuent mai

arată că atât în 1973, cât și în 1991 s-a judecat cu proprietarul imobilelor de

la acea dată, respectiv, Statul Român, reprezentat de autoritățile administrației

publice locale, și că atât în procesele de la acea dată, cât și în litigiul finalizat

cu decizia nr. 432/R/2013 este vorba despre aceleași imobile, sens în care se impune

admiterea cererii de revizuire.

La data de 06

februarie 2015, a formulat întâmpinare intimata Administrația Națională de Meteorologie,

prin Centrul Meteorologic Regional B.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat,

pe de o parte întrucât din simpla lecturare a deciziei atacate cu revizuire se poate

constata că, în soluția adoptată, instanța ce a pronunțat-o s-a raportat la dezlegările

conținute în cele două hotărâri judecătorești invocate ca fiind contradictorii acesteia,

iar pe de altă parte întrucât nici nu poate fi reținută ca întrunită tripla identitate

de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin cele trei hotărâri judecătorești

aduse în discuție pe calea prezentei revizuiri.

Printr-un înscris separat

depus la dosar la aceeași dată, această intimată a mai adus la cunoștința instanței

că în baza deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2015 s-a stabilit ca, începând cu data

de 01 februarie 2015 Stația Meteorologică S. să treacă în administrarea sa.

În esență, cu aceleași

motivări, prin întâmpinarea depusă la dosar la 16 februarie 2015, intimatul Consiliul

Județean Bihor a solicitat respingerea recursului declarat.

Analizând criticile de

recurs formulate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, în

considerarea celor ce urmează.

Criticând hotărârea supusă

controlului judiciar în calea de atac a recursului, recurentul-revizuent a susținut

că aceasta nu a analizat sub nici un aspect motivul de revizuire invocat cu referire

la decizia de recurs nr. 342/R/2013 a Tribunalului Bihor, respectiv cel întemeiat

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constând în anularea/nesocotirea

prin decizia supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a sentințelor civile

nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea.

Recurentul a susținut

că, reținând că decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a analizat apărările

părților prin prisma puterii de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești

invocate de el ca fiind contrare deciziei de recurs, Curtea de Apel Oradea a refuzat

sau omis a-și exercita rolul de instanță de revizuire, acela de a analiza ea însăși

și de a aduce propriile argumente din care să rezulte dacă ultima hotărâre a Tribunalului

Bihor (decizia nr. 432/R/2013) încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat a celorlalte

două hotărâri anterioare.

Susținerile recurentului

nu pot fi primite întrucât ignoră rolul ori funcția căii de atac extraordinare a

revizuirii în general, care nu este aceea de a deschide calea unui recurs la recurs,

ci de a permite pentru motive strict determinate, remedierea unor erori săvârșite,

de principiu, în legătură cu starea de fapt, ca și rolul ori funcția revizuirii

întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care permite anularea

celei de-a doua hotărâri care rezolvă în mod diferit același litigiu judecat anterior

printr-o hotărâre contrară.

Or, fiind chemată să verifice

contrarietatea existentă între decizia supusă revizuirii nr. 432/R/2013 a Tribunalului

Bihor și sentințele civile nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea,

Curtea de Apel Oradea a observat în mod corect că ultima dintre hotărârile pretins

contrare s-a raportat, în dezlegarea raporturilor juridice litigioase, chiar la

drepturile și situațiile create prin cele două sentințe anterioare, cărora le-a

dat eficiență sau, dimpotrivă, pe care le-a infirmat în mod justificat în raport

de aprecierea sa proprie asupra puterii de lucru judecat pe care a considerat că

o produc sau nu asupra litigiului dedus judecății sale.

Astfel, în ceea ce privește

parcela cu nr. top LL în suprafață de 800 mp, asupra căreia s-a recunoscut un drept

exclusiv de proprietate numiților R.D. și R.A. prin sentința civilă nr. 4772/1973

pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a reținut de către Tribunalul Oradea (prin decizia

nr. 432/R/2013) că nu este afectată de pretențiile reclamantei Autoritatea Națională

de Meteorologie RA București vizând rectificarea de carte funciară, în timp ce,

în legătură cu sentința civilă nr. 4629/1991 a Judecătoriei Oradea și a drepturilor

recunoscute prin aceasta în favoarea acelorași persoane (R.D. și R.A.) asupra altor

parcele învecinate de teren, s-a apreciat că hotărârea nu îi este opozabilă adevăratului

proprietar al imobilelor, respectiv Statul român, care nu a fost parte la judecată

(în proces fiind citată Primăria Săcuieni), iar parcelele de teren nu pot avea regimul

juridic de proprietate privată, de vreme ce fac parte și făceau parte și la data

pronunțării sentinței în cauză din domeniul public al Statului, nefiind în circuitul

civil.

Față de această împrejurare,

s-a arătat în mod corect de către prima instanță învestită cu soluționarea actualei

cereri de revizuire că, întrucât verificarea autorității de lucru judecat a celor

două sentințe judecătorești ale Judecătoriei Oradea a avut loc chiar în cadrul judecății

de fond, finalizate prin pronunțarea deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului

Oradea, de a cărei soluționare a și depins dezlegarea raporturilor juridice litigioase

deduse judecății în acea cauză, efectuarea unei noi evaluări asupra respectării

sau nerespectării autorității de lucru judecat a celor două hotărâri pe calea cererii

de revizuire nu mai este posibilă. Aceasta întrucât ar însemna să se supună cenzurii,

pe calea revizuirii, corectitudinea ori legalitatea dezlegării date acestei chestiuni

de drept de către instanța de recurs ce a pronunțat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului

Bihor, decizie care este, potrivit legii și propriilor mențiuni, irevocabilă.

Rolul revizuirii în general

și al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, în special, nu este acela de

a deschide calea unui recurs la recurs, ci de a corecta erori săvârșite cu prilejul

unei judecăți, pentru motivele permise de lege. Una din condițiile necesare a fi

întrunite pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este și aceea ca în al doilea proces (în cazul de față, cel

în care s-a pronunțat decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor) să nu se fi invocat

și analizat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare (în cazul de față, a

sentințelor civile 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea).

Or, se constată că în

dosarul de fond, chiar asupra acestui aspect a purtat cercetarea judecătorească

atât a primei instanțe, cât și a celei de recurs și că, dezlegarea dată asupra puterii

de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești anterioare a influențat și

modul de soluționare a litigiului vizând rectificarea de carte funciară.

Prin urmare, după cum

corect a reținut Curtea de Apel Oradea în hotărârea supusă prezentului recurs, ceea

ce se opune unei noi examinări asupra respectării puterii de lucru judecat a sentințelor

civile nr. 4772/1973 și nr. 4629/1991 ale Judecătoriei Oradea este chiar puterea

de lucru judecat a deciziei civile nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor a cărei dezlegare

jurisdicțională se sprijină chiar pe cele două hotărâri pretinse a-i fi contrare.

În alte cuvinte, motivul

legal pentru care prima instanță din revizuire nu a făcut propria-i analiză asupra

respectării/încălcării autorității de lucru judecat a celor două sentințe ale Judecătoriei

Oradea prin decizia nr. 432/R/2013 a Tribunalului Bihor, după cum a pretins recurentul-revizuent,

a fost acela al neîndeplinirii în cazul său a condiției subînțeleasă a acestui caz

de revizuire - dedusă din rolul și rațiunea motivului de revizuire consacrat prin

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., mai sus evocată, aceea de a nu se fi

invocat și analizat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea proces.

Apreciind că dezlegarea

primei instanțe asupra cererii de revizuire formulate este legală, în raport de

motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.D. împotriva sentinței

nr. 64/P din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 februarie 2015.