ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 431/2017

Decizia nr. 431/2017 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 80/C din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/111/2011, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comuna Sânmartin, Instituția Primarului Comunei Sânmartin, și în consecință: S-a constatat că prin efectuarea lucrărilor de instalare de conducte de apă, canal, pluvial și reamenajare DN76, pe imobilul - teren proprietatea reclamanților identificat cu nr. topo 155/1, înscris în CF. nr. 50716 Sânmartin (prevenită din conversia CF nr. 26 Sânmartin), s-a realizat de fapt o expropriere pentru cauză de utilitate publică de interes local pentru suprafața de 3.138 mp.

teren, conform expertizei topografice întocmită în cauză de expert ing. C. și care face parte integrantă din hotărâre. S-a constatat caracterul nelegal al acestei exproprieri pentru lipsa acordării unei drepte și prealabile despăgubiri către reclamanți. Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate în cuantum de 42 lei/mp teren, conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de expert ing. D. și care face parte integrantă din hotărâre. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.350 lei, reprezentând onorariu de expert (2.550 lei) și onorariu de avocat (1.800 lei), conform chitanțelor de la dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte: Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a admis-o având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că "expropriator este Statul Român pentru obiectivele de interes național, (...) județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local". Văzând documentația întocmită de pârâta Comuna Sânmartin, în vederea realizării lucrărilor de reamenajare DN76 cu sens giratoriu, lucrărilor de instalare conducte de apă și canalizare, avizele solicitate și obținute de pârâtă în acest sens, văzând și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, apreciind că obiectivul pentru care terenul reclamanților a fost expropriat este unul de interes local, instanța a apreciat că are calitatea procesuală pasivă, conform textului de lege amintit, pârâta Comuna Sânmartin.

Deliberând asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut din documentația de avizare depusă la dosar de pârâta Comuna Sânmartin, precum și din concluziile raportului de expertiză tehnică - judiciară efectuat în cauză de expert topograf ing. C., că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 3.5734 mp. situat pe nr. top 155/1 Sânmartin (confirmată de situația înscrisă în CF 50716 Sânmartin), din care a reieșit că, cu privire la suprafața de 3138 mp. teren situat pe nr. topo 155/1 Sânmartin, pârâta Comuna Sânmartin a efectuat lucrări de instalare conducte apă, pluvial, canalizare, reamenajare DN76 cu sens giratoriu, astfel încât această suprafață de teren este improprie exercitării atributelor dreptului de proprietate de către reclamanți.

Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că lucrările de instalare a conductelor apă, canal, pluvial și reamenajare DN76 în localitatea Sânmartin prin efectuarea unui sens giratoriu fac improprie folosința suprafeței de 3.138 mp teren aparținând reclamanților, în condițiile în care nu a fost declanșată și urmată procedura exproprierii conform prevederilor legilor speciale care guvernează această materie, respectiv Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994 iar reclamanții nu au fost despăgubiți în condițiile legii pentru suprafața de teren ocupată de lucrările de interes local efectuate de pârâta Comuna Sânmartin (art. 1 din Legea nr. 33/1994). În fapt, prin Titlul de proprietate nr. 292 din 04 noiembrie 1994 s-a reconstituit în favoarea antecesorilor reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 35.732 mp teren identificat cu nr. top 155/1, înscris în C.F.

26 Sânmartin. Reclamantul A. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-teren identificat cu nr. top.155/1 înscris în CF nr. 26 Sânmartin,cu titlu de reconstituire și moștenire iar ulterior a transmis cota de ½ parte din dreptul său de proprietate asupra imobilului-teren în suprafață de 3.5734 mp nepoatei sale, B., reclamantă în prezenta cauză. Dreptul reclamanților de proprietate asupra întregii suprafețe de 35.732 mp este înscris în C.F. nr. 50716 Sânmartin, provenită din conversia C.F. 26 Sânmartin. În data de 11 martie 2004 reclamantul A. a consimțit prin declarația autentificată sub nr. 420 la BNP E. ca Primăria Sânmartin să amplaseze pe terenul proprietatea sa, identificat cu nr. top 155/1, conducte de apă, canal și pluvial.

Reclamantul A. a dat declarația la solicitarea reprezentanților Primăriei Sânmartin,care au susținut că lucrările nu vor afecta suprafața și funcționalitatea terenului proprietatea acestuia. Instanța a reținut că declarația notarială autentificată sub nr. 420 din 11 martie 2004 de B.N.P. E., prin care reclamanții și-au dat acordul la instalarea conductelor de apă canal și pluvial pe terenul proprietatea acestora situat pe nr. top 155/1 Sânmartin, a fost solicitată și obținută doar pentru obținerea avizelor și a autorizațiilor necesare realizării lucrărilor de interes local ale pârâtei Comuna Sânmartin pe acest teren și nu echivalează, în opinia instanței, cu o renunțare la dreptul de despăgubiri.

În anul 2004, reclamanții având intenția de a parcela terenul, au procedat la întocmirea unei documentații cadastrale iar în urma măsurătorilor au constatat că din terenul proprietatea lor o parte este afectată de lucrări de canalizare, drumul național DN 76 și sensul giratoriu. În cauză s-au efectuat o expertiză topografică de identificare a suprafețelor afectate de lucrările de canalizare, sensul giratoriu și DN 76, stabilindu-se că suprafața totală afectată de lucrările de canalizare, sensul giratoriu din comună și parte din DN 76 este de 3.138 mp, și o expertiză de evaluare pentru stabilirea valorii de circulație pentru 1 metru pătrat din nr. top 155/1 Sânmartin care, utilizând metoda comparațiilor și raportarea la comparabila D stabilește valoarea de circulație la 42 lei/mp.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, concluziile rapoartelor de expertiză au fost acceptate de către pârâți. Cu privire la expertiza de evaluare reclamații au avut obiecțiuni, apreciind că valoarea de circulație a terenului în cauză se impune a se stabili în raport cu comparabila A, anume la 19,22 euro/mp adică 83,99 lei/mp. La dosarul cauzei pârâta Primăria Comunei Sânmartin a depus documentația aferentă lucrărilor efectuate pe terenul cu nr. top 155/1. Analizând înscrisurile depuse instanța a reținut că certificatele de urbanism, autorizațiile de construire sunt eliberate la cererea Primăriei Comunei Sânmartin, în sarcina acesteia fiind stabilite și obligațiile de "adoptare a soluției legale de eliberare a amplasamentului în vederea realizării obiectivului propus" și de efectuare a formalităților de ieșire din circuitul agricol a terenului.

Pentru identificarea amplasamentului s-au făcut ridicări topografice. Întrucât dreptul de proprietate al reclamantului era întabulat în CF 26 Sântandrei din anul 2003, respectiv 2004 la momentul realizării efective a lucrărilor se cunoșteau proprietarii tabulari. Cu toate acestea, beneficiarul lucrării Primăria comunei Sânmartin nu a făcut nicio propunere în vederea acordării de despăgubiri pentru suprafața afectată de lucrări, considerând că este firesc a deposeda un proprietar de o parte din bunul său fără a-l încunoștința și fără a-l despăgubi. Dovadă a faptului că Primăria comunei Sânmartin cunoștea care sunt proprietarii ternului pe care urmau să se efectueze lucrările este și faptul că acestuia i s-a solicitat acordul în vederea amplasării conductelor.

Având în vedere situația de fapt și de drept existentă, instanța de fond a apreciat că prin folosirea subsolului - amplasarea de conducte de apă canal - și a solului - amplasarea sensului giratoriu și a unei părți din DN 76 - a proprietății reclamanților de către Comuna Sânmartin, s-a realizat practic o expropriere. În aceste condiții, instanța a apreciat că lucrările de instalare a conductelor apă, canal, pluvial și reamenajare DN 76 în localitatea Sânmartin prin efectuarea unui sens giratoriu fac improprie folosința suprafeței de 3.138 mp. teren aparținând reclamanților, în condițiile în care nu a fost declanșată și urmată procedura exproprierii conform prevederilor legilor speciale care guvernează această materie, respectiv Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994 și fără ca reclamanții să fi fost despăgubiți în condițiile legii pentru suprafața de teren ocupată de lucrările de interes local efectuate de pârâta Comuna Sânmartin (art. 1 din Legea nr. 33/1994).

Pentru considerentele expuse, în baza textelor legale sus-menționate, s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanți, și în consecință instanța a constatat că prin efectuarea lucrărilor de instalare de conducte de apă, canal, pluvial și reamenajare DN76, pe imobilul - teren proprietatea reclamanților identificat cu nr. topo 155/1, înscris în CF. nr. 50716 Sânmartin (prevenită din conversia CF nr. 26 Sânmartin), s-a realizat de fapt o expropriere pentru cauză de utilitate publică de interes local pentru suprafața de 3.138 mp teren, conform expertizei topografice întocmită în cauză de expert ing. C. și care face parte integrantă din hotărâre. S-a constatat caracterul nelegal al acestei exproprieri pentru lipsa acordării unei drepte și prealabile despăgubiri către reclamanți.

Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate în cuantum de 42 lei/mp teren, conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de expert ing. D. și care face parte integrantă din hotărâre. Totodată, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.350 lei, reprezentând onorariu de expert (2.550 lei) și onorariu de avocat (1.800 lei), conform chitanțelor de la dosar, în temeiul art. 274 C. proc. civ. de la 1948. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantele F. și B., pârâta Comuna Sânmartin și Instituția Primarului Comunei Sânmartin, cât și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Prin Decizia civilă nr. 83/A din 6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/111/2011, s-au admis ca fondate apelurile civile declarate de apelantele - reclamante F. și B., apelantul - pârât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în calitate de succesoare în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, apelanții pârâți Comuna Sânmartin Prin Primar și instituția Primarului Comunei Sânmartin, apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea - Oradea, împotriva Sentinței civile nr. 80/C din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost anulată și s-a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 8 ianuarie 2014. Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte: Fiind analizată cu prioritate problematica legată de reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român în cauză, critică ce a fost invocată în cadrul apelului declarat de apelanții Comuna Sânmartin, Instituția Primarului Comunei Sânmartin, s-a constatat că într-adevăr potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 modificată și completată, Statul Român este expropriator pentru obiectivele de interes național,

județele pentru obiective de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Însă, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C., o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de lucrare de interes național, împrejurare ce atrage existența calității procesuale pasive a Statului Român, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate. Constatându-se prin urmare că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului față de acest pârât, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

au fost admise toate apelurile, dată fiind legătura de conexitate dintre acestea, hotărârea apelată fiind anulată, fiind fixat termen pentru evocarea fondului pe data de 8 ianuarie 2014. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor. Prin Decizia civilă nr. 1376 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/111/2011, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva Deciziei civile nr. 83/A din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut că motivele de recurs se concretizează în critici care nu susțin nelegalitatea deciziei în raport de problema de drept dezlegată în apel. Astfel, prin decizia atacată, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, modificată și completată, s-a reținut că statul este expropriator pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru cele de interes local. Analizând cu prioritate, prin prisma textului de lege menționat, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, s-a constatat că acesta acționează în calitate de expropriator, motivat de faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit, o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de lucrare de interes național.

Prin urmare, în apel s-a dezlegat problema calității procesuale pasive a Statului român, în exproprierile pentru obiective de interes național, fără a se face referire la reprezentarea acestuia. S-a observat, însă, că recurentul a criticat un aspect de reprezentare, respectiv calitatea Ministerului Finanțelor Publice de a reprezenta statul în astfel de litigii, aspect ce nu a făcut obiectul judecății din apel.

Față de criticile formulate prin motivele de recurs, s-a reținut totodată, că potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010, pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național (cum este cazul în speță), expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de "Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, respectiv Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin Compania Națională de Drumuri Naționale - SA". Această chestiune, a reprezentării procesuale, s-a reținut că va fi avută însă în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării (ceea ce s-a dezlegat în apel vizând, cum s-a menționat, cadrul procesual, dat de legitimarea părților, iar nu de reprezentarea lor în cursul judecății).

Pentru toate aceste considerente, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât. Prin Decizia civilă nr. 1056 din 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, evocând fondul cauzei după anularea cu reținere, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., prin continuator F. și B., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Comuna Sânmartin, Instituția Primarului Comunei Sânmartin și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (în prezent Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA).

S-a constatat că prin efectuarea lucrărilor de instalare conducte apă, canal, reabilitare DN 76 și sens giratoriu, pe imobilul teren, proprietatea reclamanților, identificat cu nr. top. 155/1, înscris în CF nr. 50716 Sânmartin (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 26 Sânmartin) s-a realizat în fapt o expropriere pentru cauză de utilitate publică pentru suprafața de 3.210 mp, identificată conform expertizei întocmite în cauză de experții G., H. și I., și care face parte integrantă din hotărâre, din care, suprafața de 790 mp, afectată de reabilitarea DN 76; suprafața de 592 mp afectată de construcția sensului giratoriu și suprafața de 1.828 mp afectată de rețeaua de canalizare. S-a constatat caracterul nelegal al acestei exproprieri pentru lipsa acordării unei drepte și prealabile despăgubiri către reclamanți.

A fost obligată pârâta Comuna Sânmartin prin primar la plata către reclamanți a sumei de 21.059 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1.828 mp afectată de cămine canal. A fost obligat Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A (în prezent Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA) la plata către reclamanți a sumei de 6.820 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren de 592 mp afectată de realizarea sensului giratoriu, și la plata sumei de 9.101 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren de 790 mp afectată de reabilitarea DN 76. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1.600 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, evocând fondul cauzei, că, potrivit înscrisurilor din CF 50716 Sânmartin, reclamanții A. (în prezent decedat, prin moștenitori) și B. sunt proprietari asupra imobilului identificat cu nr. top. 155/1, reprezentând teren arabil în suprafață de 35734 mp.

S-a avut în vedere că, potrivit măsurătorilor efectuate de experții desemnați, urmare a efectuării lucrărilor de canalizare, construcție sens giratoriu și reabilitare DN 76, din imobilul cu nr. top 155/1 Sânmartin, este afectată o suprafață totală de 3.210 mp, din care 790 mp sunt afectați de lucrările de reabilitare a DN 76 - E 79, prin realizarea coridorului de expropriere pentru modernizarea drumului național; 592 mp sunt afectați de sensul giratoriu la limita dinspre DN 76 - E 79 a terenului în litigiu, iar 1.828 mp sunt afectați de existența rețelei de canalizare subterană, ce cuprinde atât rețeaua de canalizare, cât și terenul imposibil de utilizat de către proprietari, cuprins între acestea.

Experții au indicat valoarea de circulație a imobilului ca fiind de 12 euro/mp. Instanța de apel a înlăturat susținerile pârâtei Comuna Sânmartin, Instituția Primarului Comunei Sânmartin, în sensul că amplasarea conductelor de apă nu afectează folosința terenului, în condițiile în care pe suprafața de 1.828 mp din nr. top 155/1 sunt amplasate, conform mențiunilor experților, nouă cămine canal, iar subsolul este afectat de rețeaua de canalizare, aceste lucrări fiind demarate în baza documentației întocmite de Comuna Sânmartin, fără a fi însă declanșată procedura exproprierii, conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și a Legii nr. 33/1994 și fără ca reclamanții să fi fost despăgubiți.

Pârâta a solicitat completarea raportului de expertiză în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului, raportat la anul 2007, conform obiecțiunilor depuse la dosar, invocând în acest sens faptul că se impune evaluarea imobilului la data începerii lucrărilor, în anul 2007, dată la care terenul era arabil extravilan, fără utilități, și nu teren intravilan. S-a reținut că, într-adevăr, prin declarația autentificată sub nr. 420 din 11 martie 2004 de BNP E., reclamantul A. a arătat că este de acord ca Primăria Sânmartin să instaleze conductele de apă canal și pluvial pe terenul proprietatea sa, cu nr. top. 155/1, înscris în CF Sânmartin, însă această declarație nu echivalează cu o renunțare la dreptul la despăgubiri pentru terenul afectat de această lucrare, menționându-se doar că aceasta a fost dată pentru a servi la obținerea avizelor și autorizațiilor necesare.

De asemenea, instanța de apel a înlăturat și susținerile acestei pârâte privind prescrierea pretențiilor reclamanților prin raportare la termenul de 3 ani, în condițiile în care reclamanții nu au învestit instanța doar în sensul acordării de despăgubiri, solicitând, în principal, să se constate că prin efectuarea acestor lucrări s-a realizat în fapt o expropriere pentru cauză de utilitate publică. Având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 44 alin. (5) din Constituția României revizuită, instanța a reținut îndreptățirea reclamanților la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul terenului expropriat în fapt, urmare a caracterului nelegal al exproprierii, pentru lipsa acordării unei drepte și prealabile despăgubiri.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța s-a raportat la valoarea indicată de experți la nivelul anului 2007, moment la care s-a produs exproprierea în fapt, luându-se în considerare, cu referire la natura și destinația terenului, varianta stabilită de experți pentru teren extravilan, reținându-se sub acest aspect că nu s-a făcut dovada includerii terenului în categoria terenurilor intravilane la data lucrărilor de expropriere. Cât privește obligația de plată a despăgubirilor s-a reținut că aspectele privind calitatea procesuală pasivă a Statului Român au fost tranșate prin Decizia civilă nr. 83/A/2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă prin Decizia nr. 1376 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 și la faptul că o parte din terenul în litigiu este afectat de DN 76, având astfel caracterul de lucrare de interes național.

Prin urmare, s-a considerat că obligația de plată a despăgubirilor pentru terenul ocupat de lucrările de reabilitare a DN 76 și construire sens giratoriu revine Statului Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, în calitate de expropriator, conform art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010, iar în privința terenului afectat de rețeaua de canalizare, această obligație revine pârâtei Primăria Comunei Sânmartin, lucrarea de instalare a conductelor de apă canal, efectuată de pârâtă având caracterul unei lucrări de interes local. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), criticând-o ca nelegală și solicitând casarea în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâta recurentă a susținut că decizia recurată a fost dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010. S-a arătat că, deși instanța a reținut că s-a produs în fapt o expropriere la nivelul anului 2007, motiv pentru care a acordat despăgubiri calculate la valoarea terenului indicată de experți aferentă acestui an, a aplicat un text de lege în vigoare din anul 2010 [art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010], făcând să retroactiveze legea civilă. De altfel, intimații-reclamanți și-au motivat în drept acțiunea introductivă pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994.

Prin cea de a doua critică, recurenta pârâtă a susținut că modalitatea în care instanța a făcut aplicarea art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010, apreciind că aceste dispoziții sunt incidente în ceea ce privește terenurile afectate de construcția sensului giratoriu cât și lucrările de reabilitare a DN 76 este în contradicție cu probele administrate și cu dispozițiile legii. S-a arătat, totodată, că instanța de apel a reținut eronat faptul că amenajarea sensului giratoriu construit pe DN 76 Km 179+287 are caracterul de lucrare de interes național, deși din probele administrate a rezultat că autorizația de construire a fost emisă de Primăria Comunei Sânmartin și nu de Ministerul Transporturilor.

Mai mult, contractul de achiziție publică a fost încheiat de Primăria Comunei Sânmartin în calitate de autoritate contractantă și SC J. SRL, în calitate de executant al lucrării, astfel că amplasarea și racordarea cartierului ANL la DN 76, prin amenajarea unei intersecții în sistem giratoriu este un obiectiv de interes local al comunei Sânmartin. Recurenta a mai arătat că instanța de apel și-a însușit necritic concluziile expertizei apreciind eronat că s-a realizat o expropriere a unei suprafețe de 790 mp, deși reabilitarea DN 76 nu s-a realizat în fapt nici până la momentul declarării recursului, cu atât mai mult în anul 2007, Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA neocupând abuziv vreo suprafață de teren.

Astfel, prin H.G. nr. 50/2013 de modificare a H.G. nr. 158/2012 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică "Reabilitarea DN 76 (E 79) Deva-Oradea Km 0+000 - Km 184+390", publicată în M. Of. Partea I, nr. 177 din 20 martie 2012 s-a modificat și s-a completat amplasamentul lucrării de utilitate publică și cu imobilele necesare lucrării de reabilitare aferente UAT Sânmartin. În anexa la H.G. sunt indicate imobilele care constituie coridorul de expropriere, iar parcela cu nr. top 155/1 aparținând intimaților reclamanți nu se regăsește.

Cu toate că pe suprafața de 790 mp a fost identificată de către experți o magistrală de apă potabilă, la regimul juridic al terenului ocupat de această conductă nu s-a mai făcut ulterior nicio referire, considerându-se în mod nelegal că și aceasta face parte din drumul național, așa cum s-a considerat și în cazul accesului la drumul național. S-a susținut că, în cazul în care o anumită suprafață (nu cea de 790 mp) ar fi necesară pentru reabilitarea DN 76 ar urma să fie expropriată conform prevederilor legale în vigoare. În faza procesuală a recursului a formulat întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Națională de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând menținerea hotărârii în totalitate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.

Comuna Sânmartin și Instituția Primarului Comunei Sânmartin au formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, susținând că aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 255/2010 presupune încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv pentru care a considerat că este incident art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Intimatele reclamante B. și F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile invocate de pârâta recurentă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs, vizând aplicarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010 nu poate fi primit.

Cererea de chemare în judecată cu care prima instanță a fost învestită la 19 iulie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, ce constituie dreptul comun în materia exproprierii, la momentul formulării acțiunii, dispozițiilor Legii nr. 255/2010 fiind în vigoare. Instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010 în soluționarea excepției invocate de către pârâtul Statul Român, respectiv stabilirea calității procesuale pasive a acestui pârât.

Aspectele privind calitatea procesuală pasivă a Statului Român au fost dezlegate cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 83/A/6 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1376 din 17 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre în considerentele căreia s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010, pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național, respectiv pentru cele privind realizarea DN 76, expropriatorul prevede la art. 2, Statul Român, este reprezentat de CNADNR SA. Prin considerentele deciziei menționate s-a arătat că aspectul dezlegat privind reprezentarea procesuală a pârâtului Statul Român urmează a fi avut în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în apel, motiv pentru care recurenta a fost introdusă în cauză în calitate de reprezentant al statului.

În consecință, prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată și îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a făcut în mod corect aplicarea art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010, astfel că susținerea recurentei privind retroactivitatea textului de lege menționat este nefondată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a criticat modalitatea în care s-au aplicat dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010, în sensul aprecierii ca incidente a acestor dispoziții în ceea ce privește terenul afectat de construcția sensului giratoriu și de lucrările de reabilitare a DN 76. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel a reținut eronat că amenajarea sensului giratoriu construit pe DN 76 are caracterul de lucrare de interes național, recurenta pârâtă arătând că lucrarea ar fi de interes local și că în mod eronat instanța și-ar fi însușit concluziile expertizei, apreciind că s-a realizat în fapt o expropriere a suprafeței de 790 mp, ca urmare a realizării DN 76. Susținerile menționate vizează în realitate interpretarea probelor de către instanța de apel, această critică neconstituind un motiv de nelegalitate, ci de netemeinicie, ce nu mai poate fi examinat în calea extraordinară de atac a recursului, în reglementarea art. 304 C. proc.

civ. în vigoare la data formulării cererii. Curtea va reține, totodată, că sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că nu a avut loc o expropriere deoarece terenul în litigiu, aparținând reclamantelor intimate nu se regăsește în coridorul de expropriere, menționat în anexa la H.G. nr. 650/2013 de modificare a H.G. nr. 158/2012. Reclamantele intimate au motivat cererea de chemare în judecată, invocând tocmai faptul că o suprafață din terenul cu nr. top 155/1, proprietatea lor, a fost afectat de lucrări de interes național și local din culpa pârâților, având loc o expropriere de fapt, fără acordarea unei drepte și prealabile despăgubiri, cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 33/1994 și a art. 44 alin. (5) din Constituția României revizuită.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj (fosta Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), ca reprezentant al pârâtului Statul Român, împotriva Deciziei nr. 1056/A din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017. Procesat de GGC - GV