ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2008 la
Judecătoria Marghita, reclamantul B.E.A.L. a chemat în judecată pe pârâții P.
Orașului Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai,
solicitând evacuarea acestora din imobilul înscris în CF nr. X Valea lui Mihai,
nr. top. X, Y în natură teren și construcții, sub sancțiunea de daune
cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a
sentinței până la eliberarea efectivă a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
Prin cerere
reconvențională, pârâții au solicitat să se constate că au un drept de retenție
asupra imobilului identificat în petitul cererii, până la achitarea integrală a
sumei de 850.521 RON, solicitată cu titlu de pretenții în Dosarul nr.
1192/255/2007 al Tribunalului Bihor.
Prin Sentința civilă
nr. 222 din 22 februarie 2010, Judecătoria Marghita a dispus evacuarea din
imobil, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a
disjuns capătul de cerere privind dreptul de retenție, cu trimitere spre
competentă soluționare Tribunalului Bihor.
Prin Decizia civilă
nr. 227 A din 28 iunie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis apelul
declarat împotriva Sentinței civile nr. 222/2010 a Judecătoriei Marghita, pe
care a anulat-o, și având în vedere valoarea obiectului litigiului de peste
500.000 RON, a reținut cauza spre soluționare la Tribunalul Bihor, secția
civilă.
Referitor la
încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, prin care s-a disjuns capătul din
cererea reconvențională privind acțiunea în pretenții formulată de P. Valea lui
Mihai și conexarea cu Dosarul nr. 1192/255/2007 al Tribunalului Bihor, s-a
reținut că, deși această măsură a fost luată de către o instanță necompetentă
material, având în vedere litispendența între acest capăt de cerere și acțiunea
aflată pe rolul Tribunalului Bihor, această măsură este corectă pe fond, astfel
că nu se impune anularea, spre a se dispune același lucru de către instanța
competentă.
Prin Decizia civilă
nr. 1441/R din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,
a respins recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 227 A din 28 iunie
2010 a Tribunalului Bihor.
Dosarul având ca
obiect acordarea dreptului de retenție, capăt de cerere disjuns, a fost
înregistrat sub nr. 8311/111/2011, acordându-se termen de judecată la 23
septembrie 2011, pentru ca instanța învestită cu soluționarea Dosarului nr.
1192/255/2007 al Tribunalului Vâlcea să se pronunțe asupra oportunității
formării acestuia.
S-a reținut că la
termenul de judecată din 29 iunie 2011, reclamantul a arătat că solicită
evacuarea doar din parterul imobilului.
Prin Sentința civilă
nr. 1374/C din 8 iulie 2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte
cererea de chemare în judecată formulată de B.E.A.L. și a dispus evacuarea
pârâților din imobilul parter înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, nr. top. X
și Y.
S-au respins restul
pretențiilor și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul
imobilului înscris în CF nr. X Valea lui Mihai nr. top. X și Y în baza
Sentinței civile nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin
Decizia civilă nr. 188/a/2006 a Curții de Apel Oradea.
În baza sentinței
menționate s-a constatat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului,
s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară în sensul radierii
înscrierii de sub B 1 și restabilirea situației anterioare în favoarea lui B.R.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma lui B.R. se compune din
imobilul menționat, ce revine în întregime reclamantului B.E., în calitate de
unic moștenitor.
Cu motivarea că
dreptul de proprietate presupune exercitarea tuturor atributelor, inclusiv
exercitarea dreptului de folosință și posesie, tribunalul a admis cererea de
evacuare, reținând că pârâții nu dețin niciun titlu asupra imobilului.
În ceea ce privește
daunele cominatorii, instanța a apreciat că nu se impune acordarea acestora, ci
eventual, dacă reclamantul va întâmpina opoziție din partea pârâților în faza
executării, se poate face aplicarea dispozițiilor art. 580 C. proc. civ.
Împotriva sentinței
au declarat recurs, calificat ca apel în ședința publică din 16 mai 2012,
pârâții P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai, solicitând, în
principal casarea cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în
parte în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant.
În ședința publică
din 4 iulie 2012, reprezentanta apelantelor a arătat că acestea sunt de acord
cu eliberarea imobilului situat la parter, clădirea veche reprezentând fostul
conac, restituit reclamantului în natură, însă solicită a se respinge cererea
de evacuare din corpurile noi de clădire situate la parter.
S-a reținut de către
instanța de apel că reprezentanta intimatului reclamant a fost de acord cu
această cerere, respectiv cu evacuarea pârâtelor din clădirea veche de la
parter, depunând și probe pentru a dovedi că respectivul imobil nu este
folosit.
Curtea de Apel
Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 48 din 11 iulie 2012, a admis
apelul pârâților și a schimbat în parte Sentința nr. 1374/C din 8 iulie 2011 a
Tribunalului Bihor în sensul că a dispus evacuarea pârâților din imobilul
parter - clădire veche, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a avut în vedere învoiala intervenită între
părți, respectiv împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să
se dispună doar în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea
lui Mihai, reprezentând parterul imobilului - clădirea veche, fără a-și mai
susține celelalte cereri.
Împotriva deciziei
menționate și a încheierii de ședință din 4 iulie 2012 ale Curții de Apel
Oradea a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.E.A.L., solicitând casarea
acestora și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Dezvoltând motivele
de recurs, reclamantul a susținut că, atât prin încheiere, cât și prin decizia
menționată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub
sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critică ce se
întemeiază pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că, în mod
nelegal, s-a luat act de achiesarea reprezentantului său la pretențiile
apelanților, ceea ce echivalează cu o renunțare parțială la judecata cererii
introductive.
S-a învederat că
valabilitatea acestui act procesual de dispoziție este condiționată de
existența unui mandat special acordat apărătorului de către titularul
dreptului, mandat ce nu a existat.
De asemenea,
recurentul reclamant a susținut că, față de efectele evidente ale unui astfel
de act, vătămarea ce i-a fost pricinuită nu poate fi înlăturată decât prin
anularea actului procesual invalidat (de reclamant), cu consecința firească a
desființării hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul acestuia.
Intimații P. Orașului
Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai au
formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimații au arătat
că imobilul proprietatea recurentului, fostul conac, este liber și au fost de
acord ca acesta să fie predat, astfel că solicitarea de evacuare a rămas fără
obiect.
Examinând criticile
invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat
pentru considerentele ce succed:
Prin considerentele
încheierii de ședință de la 4 iulie 2012, instanța de apel a reținut că
reprezentanta apelanților este de acord cu eliberarea imobilului situat la
parter, clădirea veche reprezentând fostul conac, restituit reclamantului în
natură, însă solicită să se respingă cererea de evacuare din corpurile noi de
clădire - parter. S-a reținut, totodată, că reprezentata intimatului-reclamant
a arătat că este de acord cu această cerere, respectiv evacuarea pârâtelor din
clădirea veche - parter.
Ulterior, prin
considerentele deciziei recurate, instanța de apel a avut în vedere
împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să se dispună doar
în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea lui Mihai,
reprezentând parter - clădire veche, motiv pentru care a dat eficiență
învoielii părților, fără a analiza criticile invocate de apelanți.
Raportat la obiectul
cauzei, achiesarea reprezentantului reclamantului-intimat la pretențiile
pârâților apelanți echivalează cu o renunțare parțială la judecata acțiunii,
act procesual de dispoziție a cărui valabilitate este condiționată de existența
unui mandat special acordat apărătorului de către titularul dreptului.
Dispozițiile art. 69
alin. (1) C. proc. civ. dispun, în mod neechivoc, că „recunoașterile privitoare
la drepturile în judecată, renunțările, precum și propunerile de tranzacție nu
se pot face decât în temeiul unei procuri speciale".
Reprezentarea urmează
regulile mandatului ad litem, avocatul reprezentându-și clientul în temeiul
contractului încheiat cu acesta, mandatul având caracterul unui mandat general,
care nu cuprinde și actele de dispoziție.
Așa cum rezultă din
considerentele deciziei și încheierii recurate, instanța de apel nu a verificat
existența unei astfel de împuterniciri, nici reprezentanta
intimatului-reclamant neexhibând un asemenea act.
Luând act de
înțelegerea intervenită între reprezentanții părților, instanța de apel a
pronunțat o hotărâre în temeiul unui act de dispoziție al mandatarului părții,
fără ca acesta să fie împuternicit în baza unei procuri speciale în acest sens.
Procedând astfel,
instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Prin îndeplinirea
actului cu neobservarea formelor legale, reprezentantul reclamantului fiind de
acord cu pretențiile pârâților fără să fie împuternicit în acest sens de către
mandantul său, s-a pricinuit părții o vătămare evidentă, prin faptul că s-a
recunoscut implicit un drept locativ în favoarea apelanților pârâți, asupra
imobilului aflat în proprietatea recurentului.
În consecință, se va
constata că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului
procesual invalidat de reclamant, cu consecința desființării hotărârii
judecătorești pronunțate în temeiul acestuia.
Pentru motivul
prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 312
alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantul
B.E.A.L., să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe, urmând a fi examinate criticile formulate prin motivele de
apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva Deciziei nr. 48 A din 11 iulie 2012
a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Casează decizia
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 martie 2013.
Procesat de GGC - AS