ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2008 la

Judecătoria Marghita, reclamantul B.E.A.L. a chemat în judecată pe pârâții P.

Orașului Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai,

solicitând evacuarea acestora din imobilul înscris în CF nr. X Valea lui Mihai,

nr. top. X, Y în natură teren și construcții, sub sancțiunea de daune

cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a

sentinței până la eliberarea efectivă a imobilului, cu cheltuieli de judecată.

Prin cerere

reconvențională, pârâții au solicitat să se constate că au un drept de retenție

asupra imobilului identificat în petitul cererii, până la achitarea integrală a

sumei de 850.521 RON, solicitată cu titlu de pretenții în Dosarul nr.

1192/255/2007 al Tribunalului Bihor.

Prin Sentința civilă

nr. 222 din 22 februarie 2010, Judecătoria Marghita a dispus evacuarea din

imobil, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a

disjuns capătul de cerere privind dreptul de retenție, cu trimitere spre

competentă soluționare Tribunalului Bihor.

Prin Decizia civilă

nr. 227 A din 28 iunie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis apelul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 222/2010 a Judecătoriei Marghita, pe

care a anulat-o, și având în vedere valoarea obiectului litigiului de peste

500.000 RON, a reținut cauza spre soluționare la Tribunalul Bihor, secția

civilă.

Referitor la

încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, prin care s-a disjuns capătul din

cererea reconvențională privind acțiunea în pretenții formulată de P. Valea lui

Mihai și conexarea cu Dosarul nr. 1192/255/2007 al Tribunalului Bihor, s-a

reținut că, deși această măsură a fost luată de către o instanță necompetentă

material, având în vedere litispendența între acest capăt de cerere și acțiunea

aflată pe rolul Tribunalului Bihor, această măsură este corectă pe fond, astfel

că nu se impune anularea, spre a se dispune același lucru de către instanța

competentă.

Prin Decizia civilă

nr. 1441/R din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

a respins recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 227 A din 28 iunie

2010 a Tribunalului Bihor.

Dosarul având ca

obiect acordarea dreptului de retenție, capăt de cerere disjuns, a fost

înregistrat sub nr. 8311/111/2011, acordându-se termen de judecată la 23

septembrie 2011, pentru ca instanța învestită cu soluționarea Dosarului nr.

1192/255/2007 al Tribunalului Vâlcea să se pronunțe asupra oportunității

formării acestuia.

S-a reținut că la

termenul de judecată din 29 iunie 2011, reclamantul a arătat că solicită

evacuarea doar din parterul imobilului.

Prin Sentința civilă

nr. 1374/C din 8 iulie 2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată de B.E.A.L. și a dispus evacuarea

pârâților din imobilul parter înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, nr. top. X

și Y.

S-au respins restul

pretențiilor și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul

imobilului înscris în CF nr. X Valea lui Mihai nr. top. X și Y în baza

Sentinței civile nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin

Decizia civilă nr. 188/a/2006 a Curții de Apel Oradea.

În baza sentinței

menționate s-a constatat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului,

s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară în sensul radierii

înscrierii de sub B 1 și restabilirea situației anterioare în favoarea lui B.R.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma lui B.R. se compune din

imobilul menționat, ce revine în întregime reclamantului B.E., în calitate de

unic moștenitor.

Cu motivarea că

dreptul de proprietate presupune exercitarea tuturor atributelor, inclusiv

exercitarea dreptului de folosință și posesie, tribunalul a admis cererea de

evacuare, reținând că pârâții nu dețin niciun titlu asupra imobilului.

În ceea ce privește

daunele cominatorii, instanța a apreciat că nu se impune acordarea acestora, ci

eventual, dacă reclamantul va întâmpina opoziție din partea pârâților în faza

executării, se poate face aplicarea dispozițiilor art. 580 C. proc. civ.

Împotriva sentinței

au declarat recurs, calificat ca apel în ședința publică din 16 mai 2012,

pârâții P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai, solicitând, în

principal casarea cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în

parte în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant.

În ședința publică

din 4 iulie 2012, reprezentanta apelantelor a arătat că acestea sunt de acord

cu eliberarea imobilului situat la parter, clădirea veche reprezentând fostul

conac, restituit reclamantului în natură, însă solicită a se respinge cererea

de evacuare din corpurile noi de clădire situate la parter.

S-a reținut de către

instanța de apel că reprezentanta intimatului reclamant a fost de acord cu

această cerere, respectiv cu evacuarea pârâtelor din clădirea veche de la

parter, depunând și probe pentru a dovedi că respectivul imobil nu este

folosit.

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 48 din 11 iulie 2012, a admis

apelul pârâților și a schimbat în parte Sentința nr. 1374/C din 8 iulie 2011 a

Tribunalului Bihor în sensul că a dispus evacuarea pârâților din imobilul

parter - clădire veche, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a avut în vedere învoiala intervenită între

părți, respectiv împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să

se dispună doar în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea

lui Mihai, reprezentând parterul imobilului - clădirea veche, fără a-și mai

susține celelalte cereri.

Împotriva deciziei

menționate și a încheierii de ședință din 4 iulie 2012 ale Curții de Apel

Oradea a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.E.A.L., solicitând casarea

acestora și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamantul a susținut că, atât prin încheiere, cât și prin decizia

menționată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critică ce se

întemeiază pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că, în mod

nelegal, s-a luat act de achiesarea reprezentantului său la pretențiile

apelanților, ceea ce echivalează cu o renunțare parțială la judecata cererii

introductive.

S-a învederat că

valabilitatea acestui act procesual de dispoziție este condiționată de

existența unui mandat special acordat apărătorului de către titularul

dreptului, mandat ce nu a existat.

De asemenea,

recurentul reclamant a susținut că, față de efectele evidente ale unui astfel

de act, vătămarea ce i-a fost pricinuită nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului procesual invalidat (de reclamant), cu consecința firească a

desființării hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul acestuia.

Intimații P. Orașului

Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimații au arătat

că imobilul proprietatea recurentului, fostul conac, este liber și au fost de

acord ca acesta să fie predat, astfel că solicitarea de evacuare a rămas fără

obiect.

Examinând criticile

invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat

pentru considerentele ce succed:

Prin considerentele

încheierii de ședință de la 4 iulie 2012, instanța de apel a reținut că

reprezentanta apelanților este de acord cu eliberarea imobilului situat la

parter, clădirea veche reprezentând fostul conac, restituit reclamantului în

natură, însă solicită să se respingă cererea de evacuare din corpurile noi de

clădire - parter. S-a reținut, totodată, că reprezentata intimatului-reclamant

a arătat că este de acord cu această cerere, respectiv evacuarea pârâtelor din

clădirea veche - parter.

Ulterior, prin

considerentele deciziei recurate, instanța de apel a avut în vedere

împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să se dispună doar

în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea lui Mihai,

reprezentând parter - clădire veche, motiv pentru care a dat eficiență

învoielii părților, fără a analiza criticile invocate de apelanți.

Raportat la obiectul

cauzei, achiesarea reprezentantului reclamantului-intimat la pretențiile

pârâților apelanți echivalează cu o renunțare parțială la judecata acțiunii,

act procesual de dispoziție a cărui valabilitate este condiționată de existența

unui mandat special acordat apărătorului de către titularul dreptului.

Dispozițiile art. 69

alin. (1) C. proc. civ. dispun, în mod neechivoc, că „recunoașterile privitoare

la drepturile în judecată, renunțările, precum și propunerile de tranzacție nu

se pot face decât în temeiul unei procuri speciale".

Reprezentarea urmează

regulile mandatului ad litem, avocatul reprezentându-și clientul în temeiul

contractului încheiat cu acesta, mandatul având caracterul unui mandat general,

care nu cuprinde și actele de dispoziție.

Așa cum rezultă din

considerentele deciziei și încheierii recurate, instanța de apel nu a verificat

existența unei astfel de împuterniciri, nici reprezentanta

intimatului-reclamant neexhibând un asemenea act.

Luând act de

înțelegerea intervenită între reprezentanții părților, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre în temeiul unui act de dispoziție al mandatarului părții,

fără ca acesta să fie împuternicit în baza unei procuri speciale în acest sens.

Procedând astfel,

instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Prin îndeplinirea

actului cu neobservarea formelor legale, reprezentantul reclamantului fiind de

acord cu pretențiile pârâților fără să fie împuternicit în acest sens de către

mandantul său, s-a pricinuit părții o vătămare evidentă, prin faptul că s-a

recunoscut implicit un drept locativ în favoarea apelanților pârâți, asupra

imobilului aflat în proprietatea recurentului.

În consecință, se va

constata că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului

procesual invalidat de reclamant, cu consecința desființării hotărârii

judecătorești pronunțate în temeiul acestuia.

Pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantul

B.E.A.L., să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, urmând a fi examinate criticile formulate prin motivele de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva Deciziei nr. 48 A din 11 iulie 2012

a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS