ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2008 la Judecătoria Marghita, reclamantul B.E.A.L. a chemat în judecată pe pârâții P. Orașului Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai, solicitând evacuarea acestora din imobilul înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, nr. top. X, Y în natură teren și construcții, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a sentinței până la eliberarea efectivă a imobilului, cu cheltuieli de judecată. Prin cerere reconvențională, pârâții au solicitat să se constate că au un drept de retenție asupra imobilului identificat în petitul cererii, până la achitarea integrală a sumei de 850.521 RON, solicitată cu titlu de pretenții în Dosarul nr. 1192/255/2007 al Tribunalului Bihor.

Prin Sentința civilă nr. 222 din 22 februarie 2010, Judecătoria Marghita a dispus evacuarea din imobil, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a disjuns capătul de cerere privind dreptul de retenție, cu trimitere spre competentă soluționare Tribunalului Bihor. Prin Decizia civilă nr. 227 A din 28 iunie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 222/2010 a Judecătoriei Marghita, pe care a anulat-o, și având în vedere valoarea obiectului litigiului de peste 500.000 RON, a reținut cauza spre soluționare la Tribunalul Bihor, secția civilă.

Referitor la încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, prin care s-a disjuns capătul din cererea reconvențională privind acțiunea în pretenții formulată de P. Valea lui Mihai și conexarea cu Dosarul nr. 1192/255/2007 al Tribunalului Bihor, s-a reținut că, deși această măsură a fost luată de către o instanță necompetentă material, având în vedere litispendența între acest capăt de cerere și acțiunea aflată pe rolul Tribunalului Bihor, această măsură este corectă pe fond, astfel că nu se impune anularea, spre a se dispune același lucru de către instanța competentă. Prin Decizia civilă nr. 1441/R din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 227 A din 28 iunie 2010 a Tribunalului Bihor.

Dosarul având ca obiect acordarea dreptului de retenție, capăt de cerere disjuns, a fost înregistrat sub nr. 8311/111/2011, acordându-se termen de judecată la 23 septembrie 2011, pentru ca instanța învestită cu soluționarea Dosarului nr. 1192/255/2007 al Tribunalului Vâlcea să se pronunțe asupra oportunității formării acestuia. S-a reținut că la termenul de judecată din 29 iunie 2011, reclamantul a arătat că solicită evacuarea doar din parterul imobilului. Prin Sentința civilă nr. 1374/C din 8 iulie 2011, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de B.E.A.L. și a dispus evacuarea pârâților din imobilul parter înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, nr. top.

X și Y. S-au respins restul pretențiilor și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului înscris în CF nr. X Valea lui Mihai nr. top. X și Y în baza Sentinței civile nr. 595/P/2000 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 188/a/2006 a Curții de Apel Oradea. În baza sentinței menționate s-a constatat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, s-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară în sensul radierii înscrierii de sub B 1 și restabilirea situației anterioare în favoarea lui B.R. S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma lui B.R.

se compune din imobilul menționat, ce revine în întregime reclamantului B.E., în calitate de unic moștenitor. Cu motivarea că dreptul de proprietate presupune exercitarea tuturor atributelor, inclusiv exercitarea dreptului de folosință și posesie, tribunalul a admis cererea de evacuare, reținând că pârâții nu dețin niciun titlu asupra imobilului. În ceea ce privește daunele cominatorii, instanța a apreciat că nu se impune acordarea acestora, ci eventual, dacă reclamantul va întâmpina opoziție din partea pârâților în faza executării, se poate face aplicarea dispozițiilor art. 580 C. proc. civ. Împotriva sentinței au declarat recurs, calificat ca apel în ședința publică din 16 mai 2012, pârâții P. Orașului Valea lui Mihai și C.L.

Valea lui Mihai, solicitând, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în parte în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de reclamant. În ședința publică din 4 iulie 2012, reprezentanta apelantelor a arătat că acestea sunt de acord cu eliberarea imobilului situat la parter, clădirea veche reprezentând fostul conac, restituit reclamantului în natură, însă solicită a se respinge cererea de evacuare din corpurile noi de clădire situate la parter. S-a reținut de către instanța de apel că reprezentanta intimatului reclamant a fost de acord cu această cerere, respectiv cu evacuarea pârâtelor din clădirea veche de la parter, depunând și probe pentru a dovedi că respectivul imobil nu este folosit.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 48 din 11 iulie 2012, a admis apelul pârâților și a schimbat în parte Sentința nr. 1374/C din 8 iulie 2011 a Tribunalului Bihor în sensul că a dispus evacuarea pârâților din imobilul parter - clădire veche, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere învoiala intervenită între părți, respectiv împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să se dispună doar în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, reprezentând parterul imobilului - clădirea veche, fără a-și mai susține celelalte cereri. Împotriva deciziei menționate și a încheierii de ședință din 4 iulie 2012 ale Curții de Apel Oradea a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.E.A.L., solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susținut că, atât prin încheiere, cât și prin decizia menționată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critică ce se întemeiază pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că, în mod nelegal, s-a luat act de achiesarea reprezentantului său la pretențiile apelanților, ceea ce echivalează cu o renunțare parțială la judecata cererii introductive. S-a învederat că valabilitatea acestui act procesual de dispoziție este condiționată de existența unui mandat special acordat apărătorului de către titularul dreptului, mandat ce nu a existat.

De asemenea, recurentul reclamant a susținut că, față de efectele evidente ale unui astfel de act, vătămarea ce i-a fost pricinuită nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual invalidat (de reclamant), cu consecința firească a desființării hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul acestuia. Intimații P. Orașului Valea lui Mihai, P. Orașului Valea lui Mihai și C.L. Valea lui Mihai au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimații au arătat că imobilul proprietatea recurentului, fostul conac, este liber și au fost de acord ca acesta să fie predat, astfel că solicitarea de evacuare a rămas fără obiect. Examinând criticile invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Prin considerentele încheierii de ședință de la 4 iulie 2012, instanța de apel a reținut că reprezentanta apelanților este de acord cu eliberarea imobilului situat la parter, clădirea veche reprezentând fostul conac, restituit reclamantului în natură, însă solicită să se respingă cererea de evacuare din corpurile noi de clădire - parter. S-a reținut, totodată, că reprezentata intimatului-reclamant a arătat că este de acord cu această cerere, respectiv evacuarea pârâtelor din clădirea veche - parter. Ulterior, prin considerentele deciziei recurate, instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că ambele părți au fost de acord ca evacuarea să se dispună doar în privința imobilului în litigiu, înscris în CF nr. X Valea lui Mihai, reprezentând parter - clădire veche, motiv pentru care a dat eficiență învoielii părților, fără a analiza criticile invocate de apelanți.

Raportat la obiectul cauzei, achiesarea reprezentantului reclamantului-intimat la pretențiile pârâților apelanți echivalează cu o renunțare parțială la judecata acțiunii, act procesual de dispoziție a cărui valabilitate este condiționată de existența unui mandat special acordat apărătorului de către titularul dreptului. Dispozițiile art. 69 alin. (1) C. proc. civ. dispun, în mod neechivoc, că „recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, precum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale". Reprezentarea urmează regulile mandatului ad litem, avocatul reprezentându-și clientul în temeiul contractului încheiat cu acesta, mandatul având caracterul unui mandat general, care nu cuprinde și actele de dispoziție.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei și încheierii recurate, instanța de apel nu a verificat existența unei astfel de împuterniciri, nici reprezentanta intimatului-reclamant neexhibând un asemenea act. Luând act de înțelegerea intervenită între reprezentanții părților, instanța de apel a pronunțat o hotărâre în temeiul unui act de dispoziție al mandatarului părții, fără ca acesta să fie împuternicit în baza unei procuri speciale în acest sens. Procedând astfel, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Prin îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale, reprezentantul reclamantului fiind de acord cu pretențiile pârâților fără să fie împuternicit în acest sens de către mandantul său, s-a pricinuit părții o vătămare evidentă, prin faptul că s-a recunoscut implicit un drept locativ în favoarea apelanților pârâți, asupra imobilului aflat în proprietatea recurentului.

În consecință, se va constata că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual invalidat de reclamant, cu consecința desființării hotărârii judecătorești pronunțate în temeiul acestuia. Pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantul B.E.A.L., să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a fi examinate criticile formulate prin motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.E.A.L. împotriva Deciziei nr. 48 A din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS