ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2015

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie

2014, sub nr. 2404/332/2014, Biroul Executorului Judecătoresc R.I., a solicitat

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia

nr. 167/R/05 februarie 2013 îndreptată prin încheierea din data de 17 septembrie

2013, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 835/332/2012,

pentru suma de 3308 RON, reprezentând cheltuieli de judecată împotriva debitorului

T.A.

Prin sentința civilă

nr. 1285 din 9 septembrie 2014, Judecătoria Vânju Mare-Mehedinți

a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării

silite este instanța de la domiciliul debitorului.

Învestită prin declinare,

Judecătoria

sector 2 București

a

pronunțat încheierea nr. 10855 din 14 octombrie 2014, prin care a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Judecătoriei Vânju Mare-Mehedinți; constatând ivit conflictul de competență, a suspendat

judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin cererea de executare silită creditoarea a solicitat executarea

silită în toate formele prevăzute de lege, precizând că debitorul deține bunuri

pe raza comunei Pătulele, sat V., Județul Mehedinți; debitorul are indicat și un

domiciliu în comuna Punghia, R., Județul Mehedinți – Dosar nr. 3772/332/2012 al

Judecătoriei Vânju Mare, atașat la prezentul dosar și față de dispozițiile art.

651 alin. (2) C. proc. civ. competentă să soluționeze cauza este instanța de executare.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

La data sesizării Judecătoriei

Vânju Mare, 5 septembrie 2014, dispozițiile art.

650 alin. (1) C. proc. civ. erau declarate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 publicată în

M. Of. al României, partea I, nr. 529/16.07.2014.

Față de această situație,

Judecătoria Vânju Mare, la data de 9 septembrie 2014, data pronunțării hotărârii

de declinare a competenței [

pentru că în intervalul celor 45 de zile de la publicarea

deciziei de neconstituționalitate, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu corelase

prevederile

art.

650

alin. (1) C. proc. civ. cu dispozițiile Constituției], a stabilit instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza conform prevederilor art. 528 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv, prin raportare la art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea

de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Această soluție este în

concordanță cu decizia Curții Constituționale, anterior menționată, decizie în considerentele

căreia s-a arătat că, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta

trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum

judecătoria în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului ori

locul unde urmează să se facă executarea.

Așa fiind, instanța competentă

în soluționarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului la

data sesizării instanței de executare, fiind astfel transpusă în plan execuțional

competența teritorială de drept comun.

De altfel, u

lterior hotărârii de declinare

a competenței pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, prin art. 21 din Legea nr. 138

din 16 octombrie 2014, cu referire la modificarea și completarea Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate

în sensul că: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se

află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Cum, domiciliul debitorului

T.A. indicat în cererea de încuviințare a executării silite, ce face obiectul prezentului

dosar, este în București, sector 2, str. I.P., competența de soluționare a cauzei

se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul

acestuia, respectiv, Judecătoria s

ector 2 București.

Pentru considerentele

arătate,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2015.