ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2014, sub nr. 2404/332/2014, Biroul Executorului Judecătoresc R.I., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 167/R/05 februarie 2013 îndreptată prin încheierea din data de 17 septembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 835/332/2012, pentru suma de 3308 RON, reprezentând cheltuieli de judecată împotriva debitorului T.A. Prin sentința civilă nr. 1285 din 9 septembrie 2014, Judecătoria Vânju Mare-Mehedinți a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de la domiciliul debitorului. Învestită prin declinare, Judecătoria sector 2 București a pronunțat încheierea nr. 10855 din 14 octombrie 2014, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Vânju Mare-Mehedinți; constatând ivit conflictul de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea de executare silită creditoarea a solicitat executarea silită în toate formele prevăzute de lege, precizând că debitorul deține bunuri pe raza comunei Pătulele, sat V., Județul Mehedinți; debitorul are indicat și un domiciliu în comuna Punghia, R., Județul Mehedinți – Dosar nr. 3772/332/2012 al Judecătoriei Vânju Mare, atașat la prezentul dosar și față de dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. competentă să soluționeze cauza este instanța de executare. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele: La data sesizării Judecătoriei Vânju Mare, 5 septembrie 2014, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. erau declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 529/16.07.2014. Față de această situație, Judecătoria Vânju Mare, la data de 9 septembrie 2014, data pronunțării hotărârii de declinare a competenței [ pentru că în intervalul celor 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu corelase prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. cu dispozițiile Constituției], a stabilit instanța competentă teritorial să soluționeze cauza conform prevederilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, prin raportare la art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Această soluție este în concordanță cu decizia Curții Constituționale, anterior menționată, decizie în considerentele căreia s-a arătat că, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în raza căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului ori locul unde urmează să se facă executarea. Așa fiind, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului la data sesizării instanței de executare, fiind astfel transpusă în plan execuțional competența teritorială de drept comun. De altfel, u lterior hotărârii de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, prin art. 21 din Legea nr. 138 din 16 octombrie 2014, cu referire la modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate în sensul că: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. Cum, domiciliul debitorului T.A. indicat în cererea de încuviințare a executării silite, ce face obiectul prezentului dosar, este în București, sector 2, str. I.P., competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul acestuia, respectiv, Judecătoria s ector 2 București. Pentru considerentele arătate,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2015.