ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționarul M.L. s-

a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților

judecători care au pronunțat sentința civilă nr. 175 CA din 26 noiembrie 2001

în Dosarul nr. 4251/2001 al Curții de Apel Iași și decizia civilă nr. 3323 din

5 noiembrie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, și a Ministerului Justiției care a refuzat numirea

petiționarului ca procuror, toți pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu în forma calificată prevăzută de art. 248

1

C. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția nr. 9802/2511/VIII/1/2010

din 14 iunie 2010 a respins ca inadmisibilă plângerea petiționarului

considerând că aceasta nu întrunește cerințele art. 222 C. proc. pen.

Împotriva sentinței procurorului petiționarul

a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 6185/2921/VIII/1/2010

din 14 iulie 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție cu motivarea că plângerea petiționarului este informă în raport cu

dispozițiile art. 222 C. proc. pen. întrucât nu a precizat obiectul concret al

plângerii și nu există date sau indicii care fac posibilă declanșarea

procesului penal împotriva magistraților și a fostului ministru al justiției,

care nu l-a numit magistrat pe petiționar din motive medicale.

În contra rezoluției parchetului petiționarul

M.L.

a formulat plângere în

baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. solicitând trimiterea cauzei

la procuror.

Plângerea formulată nu este admisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror

persoana vătămată se poate adresa cu plângere la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Or din examinarea actelor dosarului se

constată că o astfel de soluție de netrimitere în judecată supusă plângerii la

judecător nu a fost pronunțată de către procuror.

Din actele dosarului rezultă că petiționarul

M.L. a absolvit

Institutul Național al Magistraturii, promoția 2000 și că în urma examinării

sale psihologice s-a considerat că nu este recomandabil pentru profesia de

magistrat.

Ca urmare, împotriva refuzului de a fi numit

în funcția arătată petiționarul a acționat în judecată Ministerul Justiției, acțiunea

fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 175/CA din 26 noiembrie 2001 a Curții

de Apel Iași, soluție menținută prin decizia civilă nr. 3323 din 5 noiembrie

2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ.

Referitor la plângerea penală îndreptată

împotriva magistraților judecători care au pronunțat cele două hotărâri ca și a

ministrului justiției care nu l-a propus ca procuror, petiționarul nu a indicat

elementele cuprinse în art. 222 alin. (2) C. proc. pen. respectiv: descrierea

faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului și a

mijloacelor de probă.

Ca urmare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a considerat informă plângerea pe care a respins-o ca

inadmisibilă.

Întrucât, cum s-a mai arătat, o astfel de

soluție a procurorului nu face parte din cele prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care poate fi atacată în justiție, Curtea, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) din același cod

urmează a respinge plângerea petiționarului M.L. cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.L. împotriva rezoluției nr. 6185/2921/VIII/1/2010

din 14 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 1 noiembrie 2010.