ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 06 septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr. 3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, invocând aspecte de ordin general, incoerente și lipsite de conținut, referitoare la diferite instituții ale statului. Pentru soluționarea cauzei a fost atașat Dosarul nr. 3265/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că prin plângerea adresată parchetului, petiționarul C.I.

a arătat că firma „R.D.”, deși l-ar fi declarat „client de onoare”, în urma comenzilor repetate făcute, nu i-ar fi acordat premiul înscris în pliantele expediate pe adresa sa, desemnând câștigătoare o altă persoană. Prin rezoluția nr. 3265/VIII/1/2010 din 23 august 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus închiderea lucrării, întrucât nu se impune înregistrarea sa în evidența cauzelor penale. Din considerentele rezoluției rezultă că plângerea adresată parchetului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. procedură penală, reprezentând un abuz în exercitarea dreptului de petiționare. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, fără a putea fi identificată persoana împotriva căreia formulează plângerea și nici date privind comiterea vreunei infracțiuni.

Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare la petiționar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă. Plângerea petiționarului, adresată atât parchetului, cât și Înaltei Curți de Casație și Justiție nu cuprinde elementele prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., ci se referă la afirmații cu caracter general, o înșiruire de instituții ale statului, acuzații referitoare la procurori, judecători, fără a putea fi identificate nici persoane și nici fapte cu caracter penal.

Având în vedere aceste împrejurări, cât și faptul că plângerea formulată de petiționar nu privește o soluție de neurmărire penală din cele reglementate limitativ și expres de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare. Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției nr.3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.