ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3382/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3382/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă numărul

228/C din 10 iulie 2013 Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtele SC A.C. SRL și SC A. SRL. A respins cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord Rm. Vâlcea, în contradictoriu

cu pârâtele SC A.C. SRL Rm. Vâlcea și SC A. SRL Rm. Vâlcea. A respins excepția

tardivității formulării cererii de precizare și de întregire a cererii de

chemare în judecată invocată de pârâta D.E. A admis excepția lipsei calității

de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta D.E. A anulat cererea de

precizare și de întregire a cererii de chemare în judecată formulată de

reclamanta A. P. C.T. Nord în contradictoriu cu pârâta D.E.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa din

6 aprilie 1981 înregistrată la Consiliul Popular al Municipiului Rm. Vâlcea,

din 18 aprilie 1981, I.C.S. Alimentara Rm. Vâlcea a solicitat emiterea autorizației

de construire pentru executarea de depozite ambalaje - blocuri. În cerere s-a

menționat că executarea depozitelor de ambalaje este necesară întrucât spațiul

de depozitare al magazinelor este insuficient. Ca urmare a formulării cererii

din 6 aprilie 1981, la data de 23 aprilie 1981, a fost eliberată autorizația pentru

executare de lucrări din 23 aprilie 1981 prin care se autorizează executarea

lucrărilor de construire depozite ambalaje-blocuri.

La data de 22

ianuarie 1993 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, conform căruia, SC

U. SA, în calitate de vânzător, vinde pârâtei D.E., în calitate de

cumpărătoare, activul „Magazin alimentar" situat în Rm. Vâlcea.

La data de 24

mai 1995 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare potrivit căruia SC U. SA,

în calitate de vânzătoare, vinde pârâtei D.E., în calitate de cumpărătoare,

terenul în suprafață de 62,72 mp pe care este amplasat activul „Unitatea

Alimentară".

La data de 19

martie 1996 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat, prin care

SC U. SA, în calitate de vânzătoare, vinde pârâtei D.E., în calitate de

cumpărătoare, terenul în suprafață de 62,72 mp aferent activului - Unitatea

Alimentară Rm. Vâlcea, pe care pârâta l-a dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1993.

Pârâtele D.E.

și SC A.C. SRL au încheiat la data de 1 februarie 1993 Contractul de comodat

conform căruia societatea pârâtă a închiriat, pe o perioadă nedeterminată,

activul „Magazin alimentar nr. 105".

La rândul său,

pârâta SC A.C. SRL, în calitate de locator, încheie cu pârâta SC A. SRL, în

calitate de locatar, contractul de locațiune din 19 octombrie 2004 pentru

spațiul (imobilul) situat în Rm. Vâlcea, în suprafață de 125 mp. Suprafața

închiriată a fost modificată prin Anexa nr. 1 din 10 februarie 2010 la

Contractul de locațiune din 19 octombrie 2004, de la 125 mp la 172 mp.

Excepția

tardivității formulării cererii de precizare și întregire a cererii de chemare

în judecată invocată de pârâtele D.E. și SC A.C. SRL a fost respinsă cu

motivarea că pârâta D.E. nu poate invoca această excepție deoarece, fiind

chemată în judecată doar prin precizarea de acțiune, ia procedura începând cu

data introducerii în proces iar nu mai devreme.

Pe de altă

parte, excepția este neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 132 C. proc.

civ. potrivit cărora la prima zi de înfățișare instanța va putea da

reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii. Totodată,

conform prevederilor art. 134 C. proc. civ., este socotită prima zi de

înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii.

În speță, la

termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 a fost admisă, în temeiul

art. 156 alin. (1) C. proc. civ., cererea de amânare formulată de pârâta SC

A.C. SRL. Rezultă, față de faptul că cererea de amânare a fost admisă, că

termenul din data de 30 ianuarie 2013 nu poate fi socotit ca fiind prima zi de

înfățișare întrucât nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art.

134 C. proc. civ., respectiv condiția de a putea pune concluzii.

Nici termenul

următor, din data de 27 februarie 2013, nu poate fi socotit ca fiind prima zi

de înfățișare. Având în vedere că la acel termen au fost depuse și respectiv

comunicate părților lipsă întâmpinarea formulată de pârâta SC A.C. SRL și

precizarea la întâmpinare formulată de pârâta SC A. SRL, se constată de

asemenea că nu este îndeplinită condiția de a putea pune concluzii.

Excepția lipsei

calității de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâtele D.E. și SC

A.C. SRL a fost admisă.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 161 C. proc. civ. când reprezentantul părții

nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea

lipsurilor. Dacă lipsurile nu se îndeplinesc, instanța va anula cererea.

Cererea prin

care reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și pe

D.E. a fost semnată în numele reclamantei de președintele P.V. Președintele

reprezintă, conform art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007 și art. 13 din

statut, asociația de proprietari în relațiile cu terții. Acesta însă nu poate

iniția cereri de chemare în judecată împotriva terților. în acest sens, astfel

cum rezultă din prevederile art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1588/2007 și art. 11

din statut, instanța reține că atribuția de a iniția procese în numele asociației

de proprietari îi revine comitetului executiv.

În speță, față

de faptul că nu s-a depus la dosar dovada existenței deciziei adoptată de

comitetul executiv al reclamantei în vederea inițierii procesului în

contradictoriu cu pârâta D.E., instanța a anulat cererea de precizare și

întregire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. P. C.T.

Nord.

S-a reținut

totodată că prin modificarea acțiunii reclamanta nu a solicitat obligarea

pârâtei D.E. la demolarea celor trei magazii. Reclamanta a solicitat

introducerea în cauză și a acestei pârâte, dar pretenția concretă a A.P. C.T.

Nord constând în obligarea la demolarea celor trei magazii a rămas ca fiind

îndreptată doar împotriva pârâtei SC A.C. SRL.

În acest

context, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele SC

A.C. SRL și SC A. SRL au fost admise constatându-se, raportat la contractele de

vânzare-cumpărare, contractele de comodat și de locațiune menționate mai sus

precum și extrasele de carte funciară atașate la dosarul cauzei, că societățile

pârâte au calitatea de comodatar și respectiv locatar asupra spațiului situat

în Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea.

Nedeținând

așadar un drept de proprietate asupra spațiului mai sus identificat și neputând

sta în judecată nici pentru opozabilitate în condițiile în care reclamanta nu a

chemat în judecată proprietarul spațiului comercial pentru a fi obligat la

demolarea celor trei magazii, instanța a reținut că A. P. C.T. Nord nu

justifică legitimitatea procesuală pasivă a pârâtelor SC A.C. SRL și SC A. SRL.

Ca și

consecință a admiterii excepțiilor invocate prin întâmpinările formulate,

instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord în

contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SRL și SC A. SRL ca fiind îndreptată

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Raportat la

soluțiile pronunțate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și

lipsei calității de reprezentant, nu se impune analizarea susținerilor părților

pe fondul cauzei.

Prin încheierea

pronunțată în data de 14 ianuarie 2014 Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în ambele exemplare ale dispozitivului sentinței civile nr. 228/C

din 10 iulie 2013 a Tribunalului Brașov, în sensul că se va trece în loc de:

"Respinge excepția tardivității formulării cererii de precizare și de

întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta D.E.. Admite

excepția lipsei calității de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta

D.E."; „Respinge excepția tardivității formulării cererii de precizare și

de întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtele D.E. și SC

A.C. SRL. Admite excepția lipsei calității de reprezentant (lipsa mandatului)

invocată de pârâtele D.E. și SC A.C. SRL".

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamanta A.P. C.T Nord criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia

nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost respins apelul ca nefondat.

În motivare

instanța a reținut că, competența materială a instanței de soluționare a

acestei cauze, în raport de valoarea obiectului cererii, a fost stabilită

irevocabil prin sentința civilă nr. 8291 din 12 septembrie 2012 pronunțată de

Judecătoria Rm. Vâlcea în favoarea Tribunalului, astfel că orice critici

privind acest aspect sunt nefondate.

Pe de altă

parte, potrivit art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., necompetența

materială poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de

înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor

asupra fondului. Art. 137 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de

fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii.Ca urmare, în mod corect prima instanță a pus în discuție, cu

prioritate, excepțiile de procedură, peremptorii sau dirimante, care fac de

prisos cercetarea fondului cauzei.

Excepțiile

lipsei calității procesual pasive a pârâtelor SC A.C. SRL Rm Vâlcea și SC A.

SRL Rm. Vâlcea au fost corect soluționate de prima instanță având în vedere că

faptul că nici una dintre aceste pârâte nu are calitatea de proprietar al

imobilelor în cauză și, prin urmare, nu poate fi obligată la demolarea

acestora. Și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv contractul de

locațiune din 19 octombrie 2004, încheiat între SC A.C. SRL Rm. Vâlcea și SC A.

SRL Rm. Vâlcea, susțin soluția pronunțată de prima instanță, respectiv lipsa

calității de proprietar al pârâtelor asupra imobilelor în litigiu.

Calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului

și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, aspect care nu a fost

dovedit în cauză.

Excepția lipsei

calității de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta D.E. a fost admisă

în mod corect de prima instanță în raport de dispozițiile art. 161 C. proc.

civ. Potrivit art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007 și art. 13 din Statut,

președintele reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, dar

acesta nu poate iniția cereri de chemare în judecată împotriva terților.

Atribuția de inițiere a proceselor în numele A.P. revine comitetului executiv,

care, în cauză nu a adoptat o decizie în vederea inițierii unui proces în

contradictoriu cu pârâta D.E. Art. 17 alin. (1) lit. i) face referire la

atribuțiile Comitetului Executiv privind apărarea intereselor legate de

clădire. Apelanta reclamantă invocă faptul că cele trei magazii, cu privire la

care se solicită demolarea, se află pe terenul aferent clădirii și nu se află

în interiorul acesteia. Instanța reține că articolul menționat nu face această

distincție, ci prevede numai ca interesele să fie legate de clădire, cerință

care este îndeplinită în cauză.

Excepția lipsei

calității de reprezentant a fost invocată de pârâta D.E. cu privire la

precizarea de acțiune prin care a fost chemată în judecată, o astfel de

excepție nu a fost invocată de pârâți cu privire la cererea de chemare în

judecată. Ca urmare, critica reclamantei privind neanularea cererii de chemare

în judecată pentru același considerent este nefondată, în condițiile în care nu

a fost formulată o astfel de apărare în cauză, iar reclamanta, în mod evident,

nu are interesul să o invoce.

Prima instanță

a exercitat rol activ în soluționarea cauzei, stabilind obligații pentru

reclamată de a depune la dosar înscrisuri, astfel cum rezultă din încheierile

de ședință din datele de 30 ianuarie 2013, 27 martie 2013, 17 aprilie 2013, 29

mai 2013, în condițiile în care reprezentatul reclamantei nu s-a prezentat la

soluționarea cauzei.

Art. 84 C.

proc. civ. nu este aplicabil, având în vedere că în cauză nu se pune problema

denumirii greșite a cererii formulate de reclamantă, iar aceasta nu arată în

cererea de apel în ce mod aceste dispoziții au fost încălcate.

Hotărârea

primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nu

conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii, astfel că nu se

poate reține din această perspectivă încălcarea dispozițiilor art. 21 din

Constituția României și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6

din Convenție.

Critica privind

nepronunțarea primei instanțe asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză

întocmit în cauză este nefondată. Se are în vedere că aceste obiecțiuni privesc

valoarea construcțiilor, aspect cu relevanță în cauză numai sub aspectul

stabilirii competenței materiale a instanței, care a fost stabilită irevocabil

prin sentința civilă nr. 8291 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria

Rm. Vâlcea și cu privire la care s-a răspuns în cadrul primului motiv de apel.

Prima instanță

a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății în baza

materialului probator administrat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Împotriva

Deciziei nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunțată de curtea de apel brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

dosarului la instanța de fond competentă în vederea soluționării pe fond a

cererii și administrării tuturor probelor necesare și utile pentru justa

soluționare a cauzei.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 7,și 9. C. proc. civ.

Recurenta

reclamantă critică faptul că instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei ci

doar pe excepții admițând excepția lipsei calității procesuale pasive invocate

de SC A.C. SRL și SC A. SRL și excepția lipsei calității de reprezentant

invocată de D.E. și anulând cererea de precizare și întregire a cererii de

chemare în judecată. Mai arată recurenta că instanța nu a administrat nicio

probă.

Din perspectiva

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta

solicită casarea întrucât dosarul a fost judecat de către o instanță care nu

avea competența materială legală de a-l soluționa. Arată recurenta că,

competența materială aparține judecătoriei având în vedere obiectul cererii de

chemare în judecată, respectiv obligația de demolare a unor magazii.

În susținerea

motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 se arată că, în mod nelegal, cu

încălcarea și interpretarea total eronată a prevederilor Legii nr. 230/2007 și

ale H.G. nr. 1588/2007 instanța a admis excepțiile invocate de pârâte, reținând

în motivare că președintele asociației nu poate iniția cereri de chemare în

judecată împotriva terților, iar conform prevederilor art. 17 lit. i) din H.G.

nr. 1588/2007 și art. 11 atribuția de a iniția procese în numele asociației de

proprietari ar reveni comitetului executiv. Recurenta arată că potrivit art. 17

lit. i) din H.G. nr. 1588/2007, comitetul executiv al asociației de proprietari

are și atributul de a iniția și a apăra în instanță în numele asociației de

proprietari interesele legate de clădire, prin urmare acest articol face

referire expresă la litigiile legate de clădire, or prezentul litigiu are ca

obiect obligarea pârâtelor de a demola magaziile aflate la parterul blocului și

întrucât acestea se află pe terenul aferent clădirii rezultă că litigiul de

față nu face parte din litigiile legate de clădire.

Conform art. 31

din Legea nr. 230/2007 președintele asociației de proprietari reprezintă

asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia,

aceasta fiind o prezumție legală de reprezentare a asociației de proprietari de

către președintele acesteia, în acțiunile intentate de acesta în numele

asociației.

Printr-o altă

critică se arată că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat

prevederile art. 84 și 129 C. proc. civ.

Din perspectiva

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 se invocă faptul că hotărârea

instanței nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct. 3 poate fi invocat atunci când hotărârea s-a

dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în

condițiile legii.

Critica

raportată la acest motiv de recurs este nefondată întrucât chestiunea

competenței materiale a fost tranșată în mod irevocabil prin sentința civilă

numărul 8291 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în

favoarea Tribunalului, astfel că acest aspect nu mai poate fi pus în discuție.

În ceea ce

privește critica referitoare la nesoluționarea pe fond a cauzei, se reține și

aceasta ca nefondată având în vedere că instanța a constatat incidența

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., motiv pentru care, admițând excepțiile,

cercetarea fondului a devenit de prisos precum și administrarea probelor

solicitate.

Criticile

întemeiate pe art. 304 pct. 9 sunt nefondate, în cauză instanța făcând o

corectă aplicare a legii admițând excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de SC A.C. SRL și SC A. SRL și excepția lipsei calității de

reprezentant invocată de D.E. Astfel, potrivit art. 18 alin. (3) din H.G. nr.

1588/2007 și art. 13 din Statut, președintele reprezintă asociația de

proprietari în relațiile cu terții, dar acesta nu poate iniția cereri de

chemare în judecată împotriva terților. Atribuția de inițiere a proceselor în

numele Asociației de proprietari revine comitetului executiv, care, în cauză nu

a adoptat o decizie în vederea inițierii unui proces în contradictoriu cu

pârâta D.E. Art. 17 alin. (1) lit.y) face referire la atribuțiile Comitetului Executiv

privind apărarea intereselor legate de clădire. Instanța de apel a reținut în

mod corect că textul de lege prevede numai ca interesele să fie legate de

clădire, cerință care este îndeplinită în cauză.

În ceea ce

privește susținerea recurentei referitoare la prezumția legală de reprezentare

a asociației de proprietari de către președintele acesteia, în acțiunile

intentate de acesta în numele asociației, aceasta trebuie analizată în raport

de atribuțiile conferite de lege președintelui și comitetului executiv. în

cazul de față, prezumția de reprezentare nu funcționează având în vedere

dispozițiile exprese ale art. 17 care atribuie competența privind apărarea

intereselor legate de clădire, Comitetului executiv al asociației de

proprietari, iar nu președintelui asociației.

Recurenta a mai

invocat și faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat

prevederile art. 84 și 129 C. proc. civ. fără a indica în concret în ce constau

aceste critici, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere.

Critica

recurentei întemeiată pe art. 304 pct. 7 este pur formală, nefiind menționate

aspecte concrete care să determine controlul judiciar.

În raport de

cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt fondate motivele de recurs

invocate în cauză și că este legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza

art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art.

274 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând culpa procesuală, va obliga

recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de

judecată către intimații - pârâți D.E. și SC A.C. SRL Rm. Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord împotriva Deciziei

nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru Cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca nefondat.

Obligă

recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de

judecată către intimații - pârâți D.E. și SC A.C. SRL Rm. Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2014.