ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 august 2012 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta SC

C.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcția Silvică

Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată

pârâta:

- la restituirea sumei

de 30.360 RON, reprezentând contravaloarea a 92 mc lemn rotund specia fag (26 piese),

care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011,

afectat de vicii ascunse, respectiv găuri și putregai;

- să restituie suma de

2.129,16 RON, reprezentând contravaloarea a 6,462 mc. lemn provenit din specia fag

(1 piesă), care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă

din 2011, lipsit de orice valoare economică;

- să plătească suma de

5.060 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea prestărilor serviciilor

aferente exploatării celor 27 piese arbori specia fag (tăiere, transport);

- să plătească suma de

6.000 RON, reprezentând contravaloarea dezăpezirii drumului auto forestier (H.)

de acces spre locul exploatării, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

judiciare și hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă

nr. 7533 din 11 octombrie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei.

2.2. Împotriva sentinței

civile nr. 7533 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a declarat recurs

reclamanta SC C.M. SRL, susținând, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea

competenței altei instanțe, atâta timp cât instanța de fond a reținut că, în speță,

contractul încheiat între părți este un contract administrativ, situație în care

competența de soluționare în primă instanță revenind tribunalului.

2.3. Prin decizia civilă

nr. 189/R din 17 februarie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis recursul

declarat de reclamanta SC C.M. SRL, a casat sentința civilă nr. 7533 din 11 octombrie

2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, reținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea

principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, iar considerentele

hotărârii sunt contradictorii, întrucât, deși a calificat contractul ca fiind unul

administrativ conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004,

a concluzionat că acțiunea este de competența instanței de drept comun.

2.4. În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 2688 din 16 mai 2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că, în speță, contractul dedus judecății

este un contract administrativ.

2.5. Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă

nr. 4082 din 15 octombrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis

excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Pitești pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

În esență, tribunalul

a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Regulamentul

de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din

fondul forestier proprietate publică a statului administrat de R.N.P. - ROMSILVA,

aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1898/2010, contractul

de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior este un contract încheiat de un

comerciant, astfel că revine judecătoriei competența de soluționare a cauzei, conform

art. 2 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 C. proc. civ.

pronunțat de Curtea de Apel Pitești

Soluționând conflictul

de competență cu care a fost învestită, Curtea de Apel Pitești, secția II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 21/CC din 24 noiembrie

2014, a stabilit competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului

Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

R.N.P. - ROMSILVA prin

Direcția Silvică Vâlcea a încheiat cu pârâta SC C.M. SRL, contractul de vânzare-cumpărare

masă lemnoasă pe picior din 2011, având ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior,

adjudecată prin licitație/negociere conform procesului-verbal din 1 septembrie 2011.

Din interpretarea dispozițiilor

art. 1 alin. (2), alin. (4) și alin. (6), art. 2 pct. 20, art. 4 și art. 5 din H.G.

nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - ROMSILVA și aprobarea regulamentului

de organizare și funcționare, ale art. 11 alin. (1) C. silvic și ale art. 2

alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, rezultă că, în speță, contractul este un contract

administrativ, întrucât R.N.P. - ROMSILVA este o instituție de interes public care

are drept scop gestionarea eficientă a fondului forestier aflat în proprietatea

publică a statului.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, R.N.P. - ROMSILVA este asimilată

unei autorități publice, întrucât are ca scop, conform art. 4 alin. (1) din H.G.

nr. 229/2009, gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietatea

publică a statului și este autorizată să exercite un serviciu public, potrivit

art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009.

reclamanta SC C.M. SRL împotriva hotărârii prin care a fost soluționat conflictul

negativ de competență

Împotriva sentinței civile

nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL, invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art.

257 și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că

motivarea instanței se reduce la copierea integrală a considerentelor sentinței

nr. 14/F-CC din 6 august 2014 a Curții de Apel Pitești, ceea ce echivalează cu lipsa

motivării, fiind încălcate dispozițiile art. 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și fiind împiedicată exercitarea

unui control judiciar efectiv.

În privința

motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că instanța de fond

în mod greșit a constatat că, în speță, contractul dedus judecății este un contract

administrativ.

În acest sens, recurenta-reclamantă

arată că, având în vedere obiectul său, contractul nu are caracter administrativ,

întrucât nu pot fi înstrăinate bunuri proprietate publică, inalienabile potrivit

art. 936, art. 1310 și art. 1844 C. civ., astfel că, pentru a putea fi vândute,

acestea trec din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului,

aflându-ne în prezența unui contract de drept privat reglementat de art. 1294 C.

civ.

Se susține că instanța

face confuzie între contractul administrativ și contractul civil de adeziune.

Totodată, se arată că

R.N.P. - ROMSILVA nu acționează în regim de putere publică, ci în calitate de comerciant/profesionist,

așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) C. silvic,

art. 1 alin. (1)-alin. (3), art. 4 alin. (1)-alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 și

ale art. 1, art. 2 pct. 20-pct. 21 din Regulamentul de organizare și funcționare

regiei prevăzut în anexa la H.G. nr. 229/2009, art. 1 și art. 15 alin. (1) și alin.

(2) și art. 17 din Legea nr. 26/1990.

Se mai arată că, prin

considerarea că punerea în valoare a bunurilor proprietate publică echivalează cu

înstrăinarea acestora este eludat caracterul inalienabil al acestor bunuri.

În concluzie, recurenta-reclamantă

susține că, față de modul în care a fost soluționat conflictul, echivalează cu o

nesoluționare a fondului cauzei sub toate aspectele.

II. Considerentele Înaltei

Curți

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în

continuare.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurenta-reclamantă în nsusținerea motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art. 257 și art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Se observă că, în acord

cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sentința pronunțată de

Curtea de apel cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, în sensul că litigiul dedus judecății are ca obiect un contract administrativ

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În motivarea

hotărârii, prima instanță a expus obiectul cauzei, a citat dispozițiile pe care

le-a considerat incidente cauzei și a arătat interpretarea dată prevederilor respective

care fundamentează soluția pronunțată.

Cu referire la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este

neîntemeiat pentru argumentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care solicită obligarea

pârâtei la plata unor sume, reprezentând contravaloarea unei cantități de masă lemnoasă

și a unor servicii, în raport cu clauzele contractului de vânzare-cumpărare masă

lemnoasă din 2011.

În esență, problema de

drept vizează natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă

pe picior din 2011 încheiat între R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Vâlcea,

în calitate de vânzător, și SC C.M. SRL, în calitate de cumpărător.

Contractul respectiv are

ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior adjudecată conform procesului-verbal

din 1 septembrie 2011.

Sub aspectul calificării

juridice a contractului în litigiu, Înalta Curte reține că sunt relevante următoarele

dispoziții legale:

- art. 11 alin. (1) C.

silvic, conform cărora:

„Art.11.

-

(1) Fondul forestier proprietate publică

a statului se administrează de R.N.P. - Romsilva, regie autonomă de interes național,

aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde

de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează

în I.N.C.D.S. «M.D.» și de R.A.A.P.P.S., prin ocolul silvic propriu constituit în

condițiile legii.

Art.

60. - (4) Valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică

se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(5)

În elaborarea regulamentului prevăzut la alin. (4) se au în vedere următoarele principii:

a)

valorificarea superioară a masei lemnoase;

b)

sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase;

c)

valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar către operatori economici atestați;

un operator economic/grup de operatori economici poate cumpăra la licitație sau

negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale

I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură

prin capacitatea proprie procesarea a cel puțin 40% din materialul lemnos achiziționat;

d)

prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică,

necesare încălzirii locuințelor populației;

e)

transparența vânzării și comercializării masei lemnoase;

f)

un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziționa/procesa mai

mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare

specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare

autorizate la exploatare și exploatate la nivel național, indiferent de forma de

proprietate;

g)

asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei

din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului

anual estimat; aceștia au drept de preempțiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la

oferta de preț și în condiții egale de vânzare.

”

- art. 1 alin. (1)-alin.

(4) din Regulamentul

de vânzare a masei lemnoase

:

„Art.

1. - (1) Masa lemnoasă stabilită, potrivit legii, pentru a

se recolta anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat

de R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare R.N.P. - ROMSILVA, se vinde, de către

aceasta sau prin direcțiile silvice/Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice

București (I.C.A.S.), prin licitație, prin negociere sau în mod direct, în condiții

specifice economiei de piață, în conformitate și cu respectarea prevederilor prezentului

regulament.

(2)

Masa lemnoasă care face obiectul vânzării prin modurile prevăzute la alin. (1) provine

din produse principale, produse secundare, produse accidentale și produse de igienă,

precum și din orice material lemnos rezultat în urma efectuării lucrărilor de regenerare

și de îngrijire a arboretelor.

(3)

Masa lemnoasă prevăzută la alin. (2) se vinde ca „lemn pe picior” sau ca „lemn fasonat”.

(4)

Modul de vânzare a masei lemnoase prin modalitățile prevăzute la alin. (3) se hotărăște

de comitetul director al direcției silvice/I.C.A.S., la propunerea ocolului silvic

și pe baza unei fundamentări economice riguroase.

”

- art. 1 și art. 4

alin. (1) și alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P.

- ROMSILVA și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare:

„Art.1.

- (1) R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare ROMSILVA, se reorganizează potrivit

prevederilor prezentei hotărâri.

(2) ROMSILVA este persoană

juridică, cu sediul central în municipiul București, str. P., sectorul 2, și funcționează

pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.

(3)

ROMSILVA este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului,

prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(4)

Regulamentul de organizare și funcționare a ROMSILVA, precum și atribuțiile și competențele

consiliului de administrație și ale directorului general sunt prevăzute în anexa

nr. 1.

Art. 4. -

(1)

ROMSILVA are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier

proprietate publică a statului.

(3)

Prin activitățile pe care le desfășoară, ROMSILVA urmărește:

a)

aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea,

conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului,

respectiv a celui proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sau

proprietate privată pe care îl administrează, precum și pentru gestionarea fondurilor

de vânătoare și de pescuit atribuite, pentru recoltarea, prelucrarea și valorificarea,

prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, exercitând

și atribuții de serviciu public cu specific silvic

”.

Din analiza prevederilor

art. 11 alin. (1) și art. 60 alin. (4) și alin. (5) C. silvic, rezultă că:

- vânzarea masei lemnoase

pe picior se realizează de către R.N.P. - ROMSILVA, în exercitarea de administrator

al fondului forestier național, ca regie autonomă de interes național, aflată sub

autoritatea statului;

- valorificarea masei

lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului

aprobat prin hotărâre a Guvernului, pe baza principiilor stabilite de lege;

- Regulamentul

de vânzare a masei lemnoase

reglementează: pregătirea,

desfășurarea și finalizarea licitației publice; persoanele juridice care au dreptul

să participe la licitație; condițiile impuse persoanelor juridice participante la

licitație; încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În consecință, se reține

că, în cadrul procedurilor de valorificare a produselor specifice fondului forestier,

care se circumscriu activității de exploatare a fondului forestier proprietate publică

a statului, R.N.P. - ROMSILVA își desfășoară activitatea în calitate de entitate

asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004, iar nu în calitate de persoană juridică de drept privat ce funcționează

pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.

Totodată, Înalta Curte

reține că procedurile de vânzare a masei lemnoase pe picior, prin licitație publică,

în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) și art. 60 alin. (4) și alin. (5) C.

silvic, și reglementate, subsecvent, de Regulamentul

de

vânzare a masei lemnoase, aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor

nr. 1898/2010, se circumscriu noțiunii de punere în valoare a bunurilor proprietate

publică utilizată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004, care prevăd că „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei

legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea

în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute

și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de

contencios administrativ”.

Pentru a reține natura

administrativă a contractului în litigiu, Înalta Curte are în vedere și faptul că,

în speță, contractul în litigiu este supus unui regim de drept public prevăzut de

lege și reglementat, subsecvent, prin acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul

aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor

nr. 1898/2010), caracterizat prin preeminența interesului public pe care îl presupune

exploatarea fondului forestier proprrietate publică, în cadrul căruia părțile nu

se află pe poziție de egalitate, specifică contractelor de drept privat, ci au obligația

de a respecta condiții și clauze stabilite expres prin lege și reglementări cu caracter

normativ subsecvent, iar vânzătorul se află pe o poziție de autoritate, în exercitarea

atribuțiilor ce îi sunt conferite pentru punerea în executare a dispozițiilor legale.

În raport cu argumentele

expuse, nu se poate reține natura juridică de act de comerț a contractului ce formează

obiectul cauzei exclusiv prin raportare la prevederile art. 4 alin. (3) lit. a)

din H.G. nr. 229/2009, care au forță juridică inferioară Legii nr. 554/2004 și Legii

nr. 46/2008 privind C. silvic, astfel că nu sunt apte să impună o interpretare care

să contravină unor dispoziții cu forță juridică superioară.

Pentru considerentele

arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta SC C.M. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 mai 2015.