Decizia nr. 1939/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 7533/2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 7 august 2012 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta SC C.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta: - la restituirea sumei de 30.360 RON, reprezentând contravaloarea a 92 mc lemn rotund specia fag (26 piese), care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011, afectat de vicii ascunse, respectiv găuri și putregai; - să restituie suma de 2.129,16 RON, reprezentând contravaloarea a 6,462 mc. lemn provenit din specia fag (1 piesă), care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011, lipsit de orice valoare economică; - să plătească suma de 5.060 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea prestărilor serviciilor aferente exploatării celor 27 piese arbori specia fag (tăiere, transport); - să plătească suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea dezăpezirii drumului auto forestier (H.) de acces spre locul exploatării, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Derularea procedurilor judiciare și hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 7533 din 11 octombrie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. 2.2. Împotriva sentinței civile nr. 7533 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL, susținând, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, atâta timp cât instanța de fond a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți este un contract administrativ, situație în care competența de soluționare în primă instanță revenind tribunalului. 2.

Prin decizia civilă nr. 189/R din 17 februarie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL, a casat sentința civilă nr. 7533 din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, iar considerentele hotărârii sunt contradictorii, întrucât, deși a calificat contractul ca fiind unul administrativ conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, a concluzionat că acțiunea este de competența instanței de drept comun. 2.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 2688 din 16 mai 2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că, în speță, contractul dedus judecății este un contract administrativ. 2.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă. Prin sentința civilă nr. 4082 din 15 octombrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Pitești pentru pronunțarea regulatorului de competență. În esență, tribunalul a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de R.N.P. - ROMSILVA, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1898/2010, contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior este un contract încheiat de un comerciant, astfel că revine judecătoriei competența de soluționare a cauzei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 C. proc. civ. 3. Regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Pitești Soluționând conflictul de competență cu care a fost învestită, Curtea de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014, a stabilit competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: R.N.P. - ROMSILVA prin Direcția Silvică Vâlcea a încheiat cu pârâta SC C.M. SRL, contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 2011, având ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior, adjudecată prin licitație/negociere conform procesului-verbal din 1 septembrie 2011. Din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2), alin. (4) și alin. (6), art. 2 pct. 20, art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - ROMSILVA și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, ale art. 11 alin. (1) C. silvic și ale art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, rezultă că, în speță, contractul este un contract administrativ, întrucât R.N.P. - ROMSILVA este o instituție de interes public care are drept scop gestionarea eficientă a fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, R.N.P. - ROMSILVA este asimilată unei autorități publice, întrucât are ca scop, conform art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009, gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietatea publică a statului și este autorizată să exercite un serviciu public, potrivit art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009. 4. Recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL împotriva hotărârii prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență Împotriva sentinței civile nr. 21/CC din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC C.M. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art. 257 și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că motivarea instanței se reduce la copierea integrală a considerentelor sentinței nr. 14/F-CC din 6 august 2014 a Curții de Apel Pitești, ceea ce echivalează cu lipsa motivării, fiind încălcate dispozițiile art. 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și fiind împiedicată exercitarea unui control judiciar efectiv. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a constatat că, în speță, contractul dedus judecății este un contract administrativ. În acest sens, recurenta-reclamantă arată că, având în vedere obiectul său, contractul nu are caracter administrativ, întrucât nu pot fi înstrăinate bunuri proprietate publică, inalienabile potrivit art. 936, art. 1310 și art. 1844 C. civ., astfel că, pentru a putea fi vândute, acestea trec din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului, aflându-ne în prezența unui contract de drept privat reglementat de art. 1294 C. civ. Se susține că instanța face confuzie între contractul administrativ și contractul civil de adeziune. Totodată, se arată că R.N.P. - ROMSILVA nu acționează în regim de putere publică, ci în calitate de comerciant/profesionist, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) C. silvic, art. 1 alin. (1)-alin. (3), art. 4 alin. (1)-alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 și ale art. 1, art. 2 pct. 20-pct. 21 din Regulamentul de organizare și funcționare regiei prevăzut în anexa la H.G. nr. 229/2009, art. 1 și art. 15 alin. (1) și alin. (2) și art. 17 din Legea nr. 26/1990. Se mai arată că, prin considerarea că punerea în valoare a bunurilor proprietate publică echivalează cu înstrăinarea acestora este eludat caracterul inalienabil al acestor bunuri. În concluzie, recurenta-reclamantă susține că, față de modul în care a fost soluționat conflictul, echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei sub toate aspectele. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-reclamantă în nsusținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 raportat la art. 105 alin. (2), art. 256-art. 257 și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite. Se observă că, în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sentința pronunțată de Curtea de apel cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, în sensul că litigiul dedus judecății are ca obiect un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În motivarea hotărârii, prima instanță a expus obiectul cauzei, a citat dispozițiile pe care le-a considerat incidente cauzei și a arătat interpretarea dată prevederilor respective care fundamentează soluția pronunțată. Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este neîntemeiat pentru argumentele arătate în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care solicită obligarea pârâtei la plata unor sume, reprezentând contravaloarea unei cantități de masă lemnoasă și a unor servicii, în raport cu clauzele contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă din 2011. În esență, problema de drept vizează natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior din 2011 încheiat între R.N.P. - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Vâlcea, în calitate de vânzător, și SC C.M. SRL, în calitate de cumpărător. Contractul respectiv are ca obiect livrarea masei lemnoase pe picior adjudecată conform procesului-verbal din 1 septembrie 2011. Sub aspectul calificării juridice a contractului în litigiu, Înalta Curte reține că sunt relevante următoarele dispoziții legale: - art. 11 alin. (1) C. silvic, conform cărora: „Art.11. - (1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R.N.P. - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în I.N.C.D.S. «M.D.» și de R.A.A.P.P.S., prin ocolul silvic propriu constituit în condițiile legii. Art. 60. - (4) Valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului. (5) În elaborarea regulamentului prevăzut la alin. (4) se au în vedere următoarele principii: a) valorificarea superioară a masei lemnoase; b) sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase; c) valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar către operatori economici atestați; un operator economic/grup de operatori economici poate cumpăra la licitație sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură prin capacitatea proprie procesarea a cel puțin 40% din materialul lemnos achiziționat; d) prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuințelor populației; e) transparența vânzării și comercializării masei lemnoase; f) un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziționa/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare și exploatate la nivel național, indiferent de forma de proprietate; g) asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului anual estimat; aceștia au drept de preempțiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la oferta de preț și în condiții egale de vânzare. ” - art. 1 alin. (1)-alin. (4) din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase : „Art. 1. - (1) Masa lemnoasă stabilită, potrivit legii, pentru a se recolta anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare R.N.P. - ROMSILVA, se vinde, de către aceasta sau prin direcțiile silvice/Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București (I.C.A.S.), prin licitație, prin negociere sau în mod direct, în condiții specifice economiei de piață, în conformitate și cu respectarea prevederilor prezentului regulament. (2) Masa lemnoasă care face obiectul vânzării prin modurile prevăzute la alin. (1) provine din produse principale, produse secundare, produse accidentale și produse de igienă, precum și din orice material lemnos rezultat în urma efectuării lucrărilor de regenerare și de îngrijire a arboretelor. (3) Masa lemnoasă prevăzută la alin. (2) se vinde ca „lemn pe picior” sau ca „lemn fasonat”. (4) Modul de vânzare a masei lemnoase prin modalitățile prevăzute la alin. (3) se hotărăște de comitetul director al direcției silvice/I.C.A.S., la propunerea ocolului silvic și pe baza unei fundamentări economice riguroase. ” - art. 1 și art. 4 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - ROMSILVA și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare: „Art.1. - (1) R.N.P. - ROMSILVA, denumită în continuare ROMSILVA, se reorganizează potrivit prevederilor prezentei hotărâri. (2) ROMSILVA este persoană juridică, cu sediul central în municipiul București, str. P., sectorul 2, și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. (3) ROMSILVA este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. (4) Regulamentul de organizare și funcționare a ROMSILVA, precum și atribuțiile și competențele consiliului de administrație și ale directorului general sunt prevăzute în anexa nr. 1. Art. 4. - (1) ROMSILVA are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară a fondului forestier proprietate publică a statului. (3) Prin activitățile pe care le desfășoară, ROMSILVA urmărește: a) aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, respectiv a celui proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sau proprietate privată pe care îl administrează, precum și pentru gestionarea fondurilor de vânătoare și de pescuit atribuite, pentru recoltarea, prelucrarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic ”. Din analiza prevederilor art. 11 alin. (1) și art. 60 alin. (4) și alin. (5) C. silvic, rezultă că: - vânzarea masei lemnoase pe picior se realizează de către R.N.P. - ROMSILVA, în exercitarea de administrator al fondului forestier național, ca regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului; - valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului, pe baza principiilor stabilite de lege; - Regulamentul de vânzare a masei lemnoase reglementează: pregătirea, desfășurarea și finalizarea licitației publice; persoanele juridice care au dreptul să participe la licitație; condițiile impuse persoanelor juridice participante la licitație; încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În consecință, se reține că, în cadrul procedurilor de valorificare a produselor specifice fondului forestier, care se circumscriu activității de exploatare a fondului forestier proprietate publică a statului, R.N.P. - ROMSILVA își desfășoară activitatea în calitate de entitate asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar nu în calitate de persoană juridică de drept privat ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară. Totodată, Înalta Curte reține că procedurile de vânzare a masei lemnoase pe picior, prin licitație publică, în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) și art. 60 alin. (4) și alin. (5) C. silvic, și reglementate, subsecvent, de Regulamentul de vânzare a masei lemnoase, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1898/2010, se circumscriu noțiunii de punere în valoare a bunurilor proprietate publică utilizată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”. Pentru a reține natura administrativă a contractului în litigiu, Înalta Curte are în vedere și faptul că, în speță, contractul în litigiu este supus unui regim de drept public prevăzut de lege și reglementat, subsecvent, prin acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1898/2010), caracterizat prin preeminența interesului public pe care îl presupune exploatarea fondului forestier proprrietate publică, în cadrul căruia părțile nu se află pe poziție de egalitate, specifică contractelor de drept privat, ci au obligația de a respecta condiții și clauze stabilite expres prin lege și reglementări cu caracter normativ subsecvent, iar vânzătorul se află pe o poziție de autoritate, în exercitarea atribuțiilor ce îi sunt conferite pentru punerea în executare a dispozițiilor legale. În raport cu argumentele expuse, nu se poate reține natura juridică de act de comerț a contractului ce formează obiectul cauzei exclusiv prin raportare la prevederile art. 4 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009, care au forță juridică inferioară Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 46/2008 privind C. silvic, astfel că nu sunt apte să impună o interpretare care să contravină unor dispoziții cu forță juridică superioară. Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL.